Bucuria

balloons-disney-disney-world-disneyland-Favim.com-1152574

Bucuria este o forta libera, a carei voce nu asculta de vointa ego-ului nostru. O forta salbatica care incununeaza cu culoare si energie tot ce atinge in jurul ei,  iubire de tot fara limita. ea vine totodata cu  senzatia, macar si numai pentru o secunda, ca viata este un amalgam  de placeri si fericire ce nu se  va termina  niciodata.

Dar, desi bucuria este daruire neconditionata, ceea ce dam nu este totdeauna pe potriva a ceea ce primim. Nu este incorectitudinea vietii, nu este conditia umana de  a fi supusul mediului in care esti nevoit sa traiesti, de altfel mintea umana este mult mai presus de toate acestea si are  capacitatea ei de a controla viata noastra astfel incat ea urmareste un plan exact ce ne conduce la persoana care am fost meniti sa fim.

Dar nu putem constientiza niciodata cu adevarat lucrul acesta in inma noastra si de aceea cand ceva ce nu dorim se intampla simtim ca lucrurile nu s-au ridicat la asteptarile noastre, ca nu am primit ce am meritat, suntem nedreptatiti.

In acel moment apar dezamagirea, tristetea,  sentimentul de tradare, si toate simtirile care ne aduc in situatia in care ne indoim de noi si de viata,  ne  acresc, aduc teama in noi si ne fac sa ne punem sufletul la adapost, iar bucati din el mai vad lumina vietii doar filtrate si corectate astfel incat sa ajunga sa arate ca modelul perfect in care vom fi acceptati, considerati destul de buni pentru a ni se permite sa avem ce dorim, si astfel avem certitudinea de a nu fi dezamagiti.

Societatea este construita pe baza acestui filtru de bucurie care apare ca o masca deasupra a cine suntem cu adevarat. Suntem in conditia in care, in afara de anumite persoane foarte apropiate, nu ne putem exprima fara acest filtru in fata nimanui, de teama de a nu fi judecati, pentru ca in momentul in care iti impartasesti din tine dupa un anumit criteriu, nu poti suporta ca cineva care foloseste alte criterii sa fie vazut la acelas standard ca tine.

Unii oameni, mai putin puternici, mai putin indemanatici sa se joace cu acest filtru, isi ascund sufletul din ce in ce mai adanc in launtrul fiintei lor, iar acest lucru nu face decat sa mareasca traumele care oricum sunt acolo dupa fiecare dezamagire, pana ajung la momentul in care se pierd pe ei insisi inauntrul fiintei proprii , nu inceteaza a se raporta obsedant la dezamagirile trecutului care i-au impins din ce in ce mai adanc sa se ascunda, si care curand devin un latimotiv al existentei. Cel mai greu este sa treci peste aceste traume care, ramase acolo, nu fac decat sa agraveze starea, iar singura modalitate de a te vindeca de acestea este de a face pace cu trecutul, pe care de altfel l-ai introdus deja in momentul prezent, de a face altceva in loc de a te inchide in fata lor, de a le infrunta cu sufletul, si de data aceasta fara un filtru, pentru ca deja stricaciunea e prea mare si prea urgent  de indreptat ca  sa mai avem timp sa ne gandim daca ceilalti n-o sa ne judece asa cum dorim, si pentru ca deja am trecut prin destule ca sa intelegem ca nu e nevoie sa dam atata importanta acestui lucru.

Din pacate, societatea umana este, cum am mai spus, astfel conceputa incat sa nu se poata convietui complet fara ajutorul dat de filtre si masti,  dar exista contexte in care ne putem exprima liber si fara limitari, iar cercul acestor contexte se poate largi daca indraznim sa ne daruim complet pe noi insine din ce in ce mai multor oameni, fara teama.

Sistemul acesta exista in lumea noastra din negura timpului si nu se poate spune cu exacitate de la cine a aparut, dar, in timp, noi il putem termina, putem restaura bucuria pura si neingradita ca stare de fapt in lumea in care traim.

Notă

Despre libertate

615865faddc59fee. Am mai vazut cum e sa pierzi totul fara a merita sa ti se intample asta, si cel ce a pierdut totul stie ca primul sentiment care apare in aceste momente nu este nici ura, nici durerea, acestea vin pe urma, cand  deja incerci sa te reobisnuiesti cu lucrurile pierdute.

Primul sentiment este cum tot fumul de disperare neagra strans de-a lungul timpului explodeaza in mii de cioburi de oglinda in momentul in care realizezi ca nu mai ai de ce sa te tii cand iti fuge viata de sub picioare si e timpul sa desfaci lantul dintre tine si tot ce ai avut vreodata. Iar in locul acestei disperari ramane o speranta mare, luminoasa, pentru ca nu ai murit, inima bate, creierul gandeste, sufletul stie inca totul si mai poate continua povestea, memoria nu i-a fost alterata.

Dar toata aceasta speranta de ce sa se prinda, cand nu mai ai nimic? De infinit. De libertate.De faptul ca nu mai ai pentru ce sa te sacrifici, si deci poti, in sfarsit, sa fii tu insuti, asa cum n-ai mai fost niciodata in viata.

De-acum poti sa faci ce vrei tu, pentru ca te afli in infinit, in libertate, in noaptea intunecata in care fiecare  vis este o stea.

Te afli in ceea ce inseamna viata cu adevarat.

Sa nu-ti para rau pentru tot ceea ce pierzi. Acest lucru se intampla doar ca sa deschizi ochii la ce alte posibilitati te asteapta, si vor sa te apropie de cine esti cu adevarat. Pierde-te pe tine si te vei redesoperi…

Despre libertate

Spune-mi mama
Ce fac cu mine, mama
Stiu doar sa visez, mama
Ma simt bine doar cand viata imi urla-n urechi!
Spune-mi mama
Ce e cu mine mama
Eu vreau sa schimb lumea si nu am cu ce…

Intr-o seara de joi
M-am urcat intr-un tren,
Am plecat la Bucuresti
Unde se vand povesti
Mama mi-a spus ca nu-i bine ce fac
Dar n-am ascultat;
Am incercat, doar cu talentul sa fac.
Un destept mi-a spus ca as reusi
Dac-as stii sa dau din fund unde-ar trebui.
I-am spus „ce-ai ma omule ai innebunit?
Mai sunt si alte metode nu m-am tampit!
Crezi ca daca as avea curajul sa fac asa ceva
As putea sa ma mai uit in oglinda, da?”
Mama spune-mi ceva, ca innebunesc,
Cand pun capul pe perna sa mai pot sa visez.

Spune-mi mama
Ce fac cu mine, mama
Stiu doar sa visez, mama
Ma simt bine doar cand viata imi urla-n urechi!
Spune-mi mama
Ce e cu mine mama
Eu vreau sa schimb lumea si nu am cu ce…

De cand ma stiu i-am facut pe plac,
Orice mi-a spus eu am ascultat
Dar de fapturi bune m-am cam saturat
Si azi m-am hotarat ca nu mai pot sa tac;
I-am spus:”Mama eu vreau sa plec fie ce-o fi”
Mi-a spus : „Fato esti nebuna, nu vei reusi.
Unde pleci tu acum doar cu banii de drum?
Viata nu e roz, am obosit sa-ti tot spun.
„Mama te rog asta e sansa mea
Ai incredere in mine ma desurc eu cumva
Nu se poate sa nu gasesc eu ceva..”

Spune-mi mama
Ce fac cu mine mama?
Nu, nu e bine mama…
Ma simt bine doar cand viata imi urla in urechi!
Spune-mi mama
Ce e cu mine, mama?
Stiu ca nu-i bine, mama
Dar vreau sa schimb lumea si nu am cu ce…
nu am cu ce…
nu am cu ce…

Video

Povestea martiriatului este prost inteleasa

guilt_by_alexielart-d3fnfwa

Nu exista un astfel de lucru precum „a indrepta lucrurile”.Lucrurile sunt lucruri, nu pot fi carpite, fardate, demontate… indreptate.

Oamenii aleg deseori inconstient un soi de martiriat ca sa arate, si celorlalti dar mai ales siesi, ca isi inteleg greselile si ca pot actiona in consecinta lor, ca sa se achite de vina, crezand ca astfel pot aduce lucrurile in stadiul in care aproape  ca nici nu s-ar fi intamplat.Numai ca povestea martiriatului este prost inteleasa: nu poti spera ca daca te pedepsesti singur, cand vrei, unde vrei si cum vrei , viata nu va mai fi nevoita sa iti serveasca ea lectiile cand vrea ea, unde vrea ea, cum vrea ea.

Caci lucrurile nu merg in felul acesta;fariseul ascuns ce vrea sa para un martir nu intelege ca o rana, chiar si una sufleteasca,este cat se poate de reala, un bun facut,si nimic nu o poate opri sa sangereze.Iar abia atunci cand incepe sa doara si sa manance rana incepe sa se vindece.

Mai este vorba si  despre alegerile pe care le facem in viata .Nu sunt bune sau rele, sunt doar lucruri pe care preferam sa ne axam, domenii in care preferam sa ne dezvoltam, in detrimentul altora.Este de a face fata consecintelor ce distrug anumite principii pentru a face loc altor feluri de a trai viata. Va trebui sa traiesti cu alegerile pe care le faci, sa vezi cum scoti ce-i mai bun din ele, pentru ca, de altfel, nimeni nu te poate ajuta  pe aceasta cale in afara de tine, oricat de mult ar vrea altii, ei nu pot fi puncte de sprijin fara permisiunea ta, si abia doar cativa dintre ei vor spune lucruri pe care tu le vei asculta, pentru ca numai cativa dintre ei vor stii sa spuna ceea ce tu gandesti deja dar vrei sa auzi de la altii.

Povestea martiriatului este prost inteleasa

Eu merg inainte

girls,sad,zoom,girl,photography,portrait-c076ec2777ba51e5168fbe14c22039e2_h

Ma agat de persoane din trecutul meu, fata de care am ramas cu datorii.
NU.
Ma agat numai de El. Si de toti ceilalti Ei care l-au precedat.Si folosesc obsesia asta ca o izolare, ca un contratimp in care sunt prinsa undeva intre prezent si viitor, unde mi-e rusine de mine pentru ca nu mai exist cu adevarat, ci sunt doar o epava care incearca sa-si ascunda goliciunea, asteptand o minune pe care o ucid de fiecare data, pentru ca El vrea si eu nu, mi-e rusine de mine…
Mi-e frica poate sa renunt la obsesia mea pentru ca simt ca in tot acest timp in care am fugit sa-l prind din urma- desi El mi-a spus ca nu am nevoie- am ajuns pana la urma inaintea lui, iar acum nu ma mai pot simti atrasa de el; cu toate acestea nu-l pot lasa datorita tuturor celorlalti Ei pe care i-am abandonat in acelas mod, cu povestea neincheiata:; de frica sa nu fiu din nou prinsa in blestemul pe care propriile mele temeri l-au aruncat asupra mea. Si ii resping pe toti restul, fara sa-l mai pot avea pe El.
Dar, vindecata de obsesia mea, incep usor-usor sa-mi revin. Iar timpul, cu durerea si luptele lui, nici macar nu voi realiza cand ma va scoate la liman.

Imagine

Fulgii de nea

railway-snowflakes-snow-Favim.com-484815

Acolo sus , in fericirea usuratatii, cu totii erau fluizi si plapanzi. Apoi o  napasta de aer rece a venit peste ei si au simtit-o cu totii ca un inghet in timp ce se luptau impotriva a ceva prea nou, dintr-o data dur si de neinteles. Atunci au devenit grei si au inceput sa cada.

Fiecare a crescut separat fata de celalalt, si desi erau atat de aproape unii de altii, se simteau atat de singuri izolati in lumea lor proprie unde  aveau de-a face cu toate fatetele acelei greutati ce ii solidifica, ii concretiza, le dadea o forma unica, in care se regasea eleganta si asprime totodata.

Si, in final, cand inimile lor au batut linistite aceeasi armonie, ei cu toti au atins pamantul, si toti cu acelas ritm s-au unit si au devenit Unu si au intrat in caldura pamantului asteptand sa se inalte de-acolo la ceruri pentru un nou inceput.

De aceea, fulgii de zapada se asemana cu omenii.

Fulgii de nea