Eu merg inainte

girls,sad,zoom,girl,photography,portrait-c076ec2777ba51e5168fbe14c22039e2_h

Ma agat de persoane din trecutul meu, fata de care am ramas cu datorii.
NU.
Ma agat numai de El. Si de toti ceilalti Ei care l-au precedat.Si folosesc obsesia asta ca o izolare, ca un contratimp in care sunt prinsa undeva intre prezent si viitor, unde mi-e rusine de mine pentru ca nu mai exist cu adevarat, ci sunt doar o epava care incearca sa-si ascunda goliciunea, asteptand o minune pe care o ucid de fiecare data, pentru ca El vrea si eu nu, mi-e rusine de mine…
Mi-e frica poate sa renunt la obsesia mea pentru ca simt ca in tot acest timp in care am fugit sa-l prind din urma- desi El mi-a spus ca nu am nevoie- am ajuns pana la urma inaintea lui, iar acum nu ma mai pot simti atrasa de el; cu toate acestea nu-l pot lasa datorita tuturor celorlalti Ei pe care i-am abandonat in acelas mod, cu povestea neincheiata:; de frica sa nu fiu din nou prinsa in blestemul pe care propriile mele temeri l-au aruncat asupra mea. Si ii resping pe toti restul, fara sa-l mai pot avea pe El.
Dar, vindecata de obsesia mea, incep usor-usor sa-mi revin. Iar timpul, cu durerea si luptele lui, nici macar nu voi realiza cand ma va scoate la liman.

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Eu merg inainte&8221;

  1. Anumite obsesii nu sunt de fapt obsesii ci doar rani care nu se pot cicatriza oricat de mult timp ar trece peste ele. Am invatat ca uitarea nu este o solutie. Trecutul nu se uita ci se asuma. E un proces dureros, dar daca intr-un final reusesti sa accepti trecutul, poti trai in pace cu propriile „fantome”.
    Mi-au placut cuvintele tale. Sunt foarte profunde, iar eu stiu ca dincolo de cuvinte sunt intotdeauna oameni si povesti de viata.

    Apreciat de 3 persoane

    1. Multumesc pentru cuvintele frumoase si apreciere. Probabil ca ai dreptate, o sa ma gandesc la ce ai zis. Desi postarea e veche si situatia s-a schimbat, poate ca inca nu am invatat sa il tin pe El langa mine. Asta e singura problema. Am invatat sa nu ma mai agat de trecut, dar nu si sa mi-l asum si sa invat din el.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Înţeleaptă conversaţia dintre voi, tu şi soffy, dar îmi pare platonică.
    Nu crezi?
    Sau poate iluzorie!
    Adevărul dezarmant este că ne vine greu să renunţăm la plăcerea clipei.
    Sună dezolant, dar atât de viu.
    Uneori, am senzaţia incapacităţii de a extirpa din noi, tocmai plăcerea iluziei.
    Pentru că până la urmă, totul este închipuire, amăgire.
    Onu

    Apreciat de 1 persoană

    1. Visele pe care le avem reprezinta iluzia si amagirea de care vorbesti. Visele sunt atat idealurile viitorului cat si fantomele trecutului. Din cele doua, trecutul e mai greu de lasat in urma, pentru ca iti formeaza traume si vina. Cel putin asa a fost la mine. Dar sa iubesti cu adevarat inseamna sa te pierzi in prezent, sa traiesti clipa. Si dragostea poate fi vindecatoare, pentru ca te pierzi in celalalt si astfel te uiti pe tine. Important este sa gasesti pe cineva care ar face acelas lucru pentru tine, si o sa va vindecati unul pe altul. Astfel se ajunge la o comuniune.

      Apreciat de 2 persoane

    1. Cred ca toate fetele trec prin acest lucru la un moment dat: sentimentul ca orice relatie este sortita esecului, ca se temina inaite de a se concretiza asa cum ne dorim noi.Povesti de dragoste care se termina cu rani, fuga, renuntare…Lucrul acesta ajunge sa se intample atat de des si cu atata regularitate ca pare un ciclu interminabil, si ajungi pana la urma sa te intrebi daca esti capabila cu adevarat de o relatie.

      Apreciat de 2 persoane

      1. Capabila esti cu siguranta, insa usile lasate deschise spre trecut te impiedica sa deschizi cateodata altele. Ideal ar fi sa putem inchide toate aceste usi definitiv, sa nu plecam mai departe cu bagaje sentimentale, insa de cele mai multe ori e mai usor sa arunci totul intr-o geanta si sa fugi, fara sa faci ordine la plecare. Dar fuga de trecut inseamna fuga de noi insine. Cand o sa ne acceptam asa cum suntem, cu bune si rele, totul va deveni mai clar si mai usor. 🙂

        Apreciat de 1 persoană

      2. Intradevar, cu timpul strangi curajul necesar sa inchizi acele usi ramase deschize ale trecutului care te legau obsedant de fantomele fostilor si, reintorcandu-te in prezent, reusesti sa te bucuri din nou e tine, de partenerul tau, si descoperi ca ai devenit destul de puternica si inteligenta sa faci mai bine fata provocarilor ce vor urma…

        Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s