15f0bf52b683b4437e0b8f40d0c5b1fd

Este cartea pe care am inceput s-o scriu la 12 ani si n-am terminat-o niciodata. O sa public fragmete din ea pe masura ce le gasesc. Astept pareri!

Lucy se intoarse buimaca.Pana sa fie intrerupta se lupta cu incercarea din a se trezi din visul asta prea ciudat si prea real.O fata se bagase in adapostul ei si o intrerupsese. Ploaia o udase si pe ea.

O mai vazuse la Stonefall sau o stia din alta parte? Nu-si amintea.

Avea parul de culoarea caramelului. Ochii ei erau mari,  caprui si inauntrul lor,sub stratul de ganduri, amintiri si toate sentimenatel epe care le crea momentul, se citea o tristaete atat de profunda pe care fata nici nu stia ca o simte.

-Tu esti Tereza?

Cum de o visa tocmai pe ea? Si cum de o recunostea atat de bine? N-o vazuse niciodata, auzise doar cateva cuvinte despre ea de la altii, si cu toate acestea, putea sa zica:Ea este! Cum se facea asta?

Pai nu, stai un pic, normal ca o recunosti, din moment ce tu ai creat-o, Lucy. Probabil ca nu arata nici pe departe asa in realitate. Cu toate astea, de ce apare tocmai ea in vise?

Tereza nu paru sa se intrebe de unde ii stia fata numele. Pe fata ei se vedea ca era pe jumatate preocupata de Lucy, pe jumatate pierduta in lumea ei.

Ce de lucruri ciudate.

Dar stai, gandi Lucy pe urma, pana la urma asa se intampla in vise. Povestiri haotice, dezordonate si de netalmacit ce sunt.

-Tu cine esti?intreba tereza

-Lucy, si adauga apoi dupa un moment. E ceva prin apropiere? Sunt uda si obosita.

-Ma tem ca nu.

-Atunci nu putem sa creem noi un loc? Lucy nu gandise cand spusese asta, si fu surprinsa de intrebarea ei stranie si ridicola.

Dar pana la urma asta faci in vise; creezi, nu?

-Sa creem? radea fata. Esti amuzanta. Bine, pentru ca imi place ideea ta, uite: o sa te duc intr-un  loc creat de cineva, unde mie imi place sa imi petrec timpul. Vii?

-Bi…ne, isi inghiti Lucy sughitul, in timp ce Tereza o tregea prin ploaie.

-Dar va trebui sa alergam pana acolo, zise Tereza, privind ploaia.

O trase de mana pe Lucy si au inceput sa laerge ca bezmeticele pe drumul pustiu, . Picaturile de ploaie sclipeau, dar viata din ele sclipea mai tare, uracand ca o vraja pana la stele.

La un moment dat Tereza o opri pe Lucy.

-Dar tu de unde esti? Prima localitate este la zeci de mii de kilometri departare.

-Eu? Lucy era mai ocupata decat orice altceva sa se lupte cu durerea groaznica din corp pe care i-o pricinuia ploaia inghetata. Facu o sfortare sa-si foloseasca memoria. A… din Stonefall.

-Din Stonefall? Si cum ai ajuns aici?

-Pai…visez.

-Visezi, zise fata dupa un moment, inca prinsa mai degraba in lumea ei si uitandu-se in alta parte. Pai si eu ce sunt?

-Un personaj din visul meu.

-Un personaj din visul tau, zici?Tereza se uita la Lucy ciudat, analizandu-i sufletul cu ochii mari, si apoi ramase cu un aer confuz pe fata, de parca si ea se intreba daca nu e doar un vis in mintea acestei persoane ciudate pe care o intalnise astazi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s