Calatoare in timp

large (1)

Acum ma intreb: unde este timpul? M-am trezit in alb, albul unei camere de spital si albul copilului inocent care eram. Eram sigura ca aveam 13 ani.Eram conectata la aparate.  Un tip ma intreba daca sunt bine.Il stiam de prin oras. Mi-a zis ca am fost batuta. Mi-a zis ca atunci cand m-a adus la spital nu mai aveam puls. Mama era si ea acolo. Parea mai batrana cu cinci ani. 

El mi-a zis ca m-au gasit lesinata. Toata lumea – toti prietenii  si unii colegi- erau acolosi asteptau sa vada ce mi s-a intamplat.L-am intrebat cine este cand a dat sa ma ia in brate. S-a uitat la mine ciudat.M-a scos pe hol si i-am vazut pe toti. M-am uitat in oglinda si nu m-am prefacut ca nu recunosc. Fata de mine. Am avut un atac de panica. I-am alungat pe toti de langa mine, ma inspaimantau cu totul, si am revenit in camera cu mama mea, fericita ca nu mai eram fortata saies din iluzia mea.

De fapt stiam foarte bine cine sunt, adanc ingropat in mintea mea. De aceea a doua zi m-am trezit din nou la varsta de 13 ani. Dar n-am vrut sa recunosc in seara aia. Am ingropat totul adanc pana m-am eliberat de ce am fost si ce puteam sa fiu. Moarta. Nici nu e de mirare ca am murit atunci. Doar ca am luptat ani de zile sa renasc si a fost iingrozitor.

Si copilul de 13 ani era  sortit sa moara din lumea asta, dar trupul s-a luptat mult dupa ce sufletul a parasit trupul, cautandu-si un suflet nou. Si eu am ajuns sa locuiesc aici, o continuare a povestii, m-am chinuit mult sa prind viata. Si fetita de 13 ani era singura si parasita, si ea a fost una cu Dumnezeu, si apoi a ajuns la libertate totala. Dar fetita de 13 ani nu se avea pe ea si nu avea ce e necesar sa traiasca in lumea asta.  Dar fetita de 16 ani are. Si fetita de 16 ani este neagra ca noaptea in care traieste. Si traieste in prezent, dar n-o completeaza decat carnea de pe ea. Fetita de 16 ani are tot ce n-a avut, si nu va avea niciodata ce a avut fetita de 13. Asta e problema. De-asta a luat fetita de 16 ani atatea pastile. A crezut ca daca moare o sa inteleaga feita de 13 ani, de ce trebuia sa moara.

Dar de fapt sunt fericita, si apartin lumii acesteia pentru ca vreau sa o traiesc, asa ca nu pot sa ma despart cu adevarat de viata, sa ma duc dupa fetita de 13 ani. De aceea nu voi avea o explicatie niciodata. ingura explicatie pe care pot sa mi-o dau- noi ne creem drumurile pe care le alegem.

Nu poti sa fortezi o calatorie in timp. Dar o sa fie si ziua in care o sa imi lamuresc trecutul. Si abia atunci o sa pot sa imi lamuresc din nou si viitorul.  Pana atunci, o sa continui sa incerc sa traiesc in prezent, sa respir fiecare clipa, asa cum imi este de drept,dar o sa bajbai pe intuneric.

Am iesit in noapte, si am vazut ca mi se potriveste. Sunt o calatoare in Univers. Toti ce ne-am nascut aici suntem menitit sa fim aici. Este alegerea noastra daca vrem sa stam sau sa plecam, dar e perfect daca stam.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s