Vrei sa ma opresti sa plec, dar tu nu stii…Pur si simplu nu vreau sa-mi iert propriile motive. Orasul asta e prea mic,ma sufoca, Lumea mea isi asteapta infinitul, iar eu nu pot astepta sa ma daruiesc lui.

Pentru ca atunci cand m-ai mangaiat pe brat, am vazut in privirea ta speranta, iubire si dor, dorul care s-a amestecat cu amaraciune cand ai vazut cum te-am privit. 

Si n-ai fost primul, si nu vei fi nici ultimul.Pentru ca am fost ranita o data. Si am razbunat aceasta ranire prin a rani inapoi. 

Si nici macar n-ar fi vorba de asta. As putea sa trec peste problema mea daca as vrea. Dar tu nu stii ce simt. N-am nevoie de iubire, stabilitate si protectie, n-am nevoie sa fiu tratata ca un bibelou, pentru ca nu sunt.

Am incredere in mine, si sunt destul de puternica sa nu am nevoie de protectie.

Dar tu nu stii. Voi nu intelegeti.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s