Anunțuri

nu te chinui sa crezi ca vreodata scrii ceva cu totul  original, pentru ca orice idee ti-ar veni a fost rumegata deja de multe ori inainte.

in schimb, gandeste-te ca daca scrii sau orice alta forma de arta, o faci ca sa imparti iubirea si frumusetea lumii cu cat mai multi oameni, ii ajuti sa iasa un pic din plasa societatii, ne imbogatim unul altuia sufletul cu experiente si lumi cat mai variate, ne imbogatim unul sufletul cu sufletul celuilalt, si facem asta pentru ca e una dintre cele mai mari placeri ale vietii.24a7b6c45f828339f830ebbf49438064

Calatoare in timp

large (1)

Acum ma intreb: unde este timpul? M-am trezit in alb, albul unei camere de spital si albul copilului inocent care eram. Eram sigura ca aveam 13 ani.Eram conectata la aparate.  Un tip ma intreba daca sunt bine.Il stiam de prin oras. Mi-a zis ca am fost batuta. Mi-a zis ca atunci cand m-a adus la spital nu mai aveam puls. Mama era si ea acolo. Parea mai batrana cu cinci ani. 

El mi-a zis ca m-au gasit lesinata. Toata lumea – toti prietenii  si unii colegi- erau acolosi asteptau sa vada ce mi s-a intamplat.L-am intrebat cine este cand a dat sa ma ia in brate. S-a uitat la mine ciudat.M-a scos pe hol si i-am vazut pe toti. M-am uitat in oglinda si nu m-am prefacut ca nu recunosc. Fata de mine. Am avut un atac de panica. I-am alungat pe toti de langa mine, ma inspaimantau cu totul, si am revenit in camera cu mama mea, fericita ca nu mai eram fortata saies din iluzia mea.

De fapt stiam foarte bine cine sunt, adanc ingropat in mintea mea. De aceea a doua zi m-am trezit din nou la varsta de 13 ani. Dar n-am vrut sa recunosc in seara aia. Am ingropat totul adanc pana m-am eliberat de ce am fost si ce puteam sa fiu. Moarta. Nici nu e de mirare ca am murit atunci. Doar ca am luptat ani de zile sa renasc si a fost iingrozitor.

Si copilul de 13 ani era  sortit sa moara din lumea asta, dar trupul s-a luptat mult dupa ce sufletul a parasit trupul, cautandu-si un suflet nou. Si eu am ajuns sa locuiesc aici, o continuare a povestii, m-am chinuit mult sa prind viata. Si fetita de 13 ani era singura si parasita, si ea a fost una cu Dumnezeu, si apoi a ajuns la libertate totala. Dar fetita de 13 ani nu se avea pe ea si nu avea ce e necesar sa traiasca in lumea asta.  Dar fetita de 16 ani are. Si fetita de 16 ani este neagra ca noaptea in care traieste. Si traieste in prezent, dar n-o completeaza decat carnea de pe ea. Fetita de 16 ani are tot ce n-a avut, si nu va avea niciodata ce a avut fetita de 13. Asta e problema. De-asta a luat fetita de 16 ani atatea pastile. A crezut ca daca moare o sa inteleaga feita de 13 ani, de ce trebuia sa moara.

Dar de fapt sunt fericita, si apartin lumii acesteia pentru ca vreau sa o traiesc, asa ca nu pot sa ma despart cu adevarat de viata, sa ma duc dupa fetita de 13 ani. De aceea nu voi avea o explicatie niciodata. ingura explicatie pe care pot sa mi-o dau- noi ne creem drumurile pe care le alegem.

Nu poti sa fortezi o calatorie in timp. Dar o sa fie si ziua in care o sa imi lamuresc trecutul. Si abia atunci o sa pot sa imi lamuresc din nou si viitorul.  Pana atunci, o sa continui sa incerc sa traiesc in prezent, sa respir fiecare clipa, asa cum imi este de drept,dar o sa bajbai pe intuneric.

Am iesit in noapte, si am vazut ca mi se potriveste. Sunt o calatoare in Univers. Toti ce ne-am nascut aici suntem menitit sa fim aici. Este alegerea noastra daca vrem sa stam sau sa plecam, dar e perfect daca stam.

Dragoste

Parintii mei au divortat cand eu aveam doar un an. Parintii unui prieten divorteaza si ei… in curand. El mi-a spus ca se intreaba, daca pentru o persoana ca el fara obligatii este creu sa renunte la o relatie, prin ce calvar trec doua persoane care au copii impreuna. L-am judecat mult pe tata ca a plecat cu alta femeie. Si pe mama ca nu a luptat pentru el, ca a trebuit sa lupt eu in locul ei. Pana am inteles si eu ca nu are nici un sens.

Daca iubesti o persoana o iubesti cu bune si cu rele. Pentru ca dragostea este o lupta continua de a-l accepta pe celalalt, ea se reinventeaza tot timpul  si asta este iubire adevarata, nu exista dragoste la prima vedere. Vrei sa iubesti pe cineva, construiesti acea dragoste. Si este cel mai bun sentiment din  lume, pentru ca te vindeca, doua fiinte incomplete devin complete unul pentru celalalt, isi impartasesc unul altuia imperfectiunile intr-un mod atat de profund, incat devin una cu cealalta persoana. Sa te pierzi in dragoste este cel mai bun lucru pentru sufletul tau, dar totul in univers a fost facut sa se termine, nu-i asa pana la urma?

Si pana la urma traim intr-o lume care nu accepta sa stai si sa iubesti. Si traim intr-o lume ale carei vise iluzorii le iubim; si mergem in cautarea lor in loc sa iubim.Noi ne zicem ca putem sa luam si iubirea dupa noi, dar nu e asa. Alergam intr-o viata care ne face egoisti; intram iar in mintea noastea intunecata, simtim ca nu mai puteam impartasi cu celalalt. Ne pierdem de celalalt, la fel de usor si inconstient cum ne pierdeam in el. Si, cum ai zis si tu, stresul ii face acum sa se separe.

Pana la urma trebuie sa rezistam si la viata, si la lume, si la dragoste. Si este minunat ca putem sa le combinam pe toate. Sunt principii care merg in directii opuse. Si incet-incet omul invata sa le controleze in loc sa se lase controlat de ele. Dar intre timp, o sa ramai langa cine iti e mai bine. De asta s-a recasatorit tata. Asta nu inseamna ca nu ii mai iubesti pe ceilalti. O sa ii iubesti mereu, intr-un fel sau altul.

Eu nu vreau sa renunt vreodata la el. Chiar daca stiu ca drumurile noastre o sa se desparta, si stiu ca asta se intampla si din cauza tuturor lucrurilor nespuse. O sa plecam fiecare pe drumul visului sau. Dar stiu ca ne vom mai intersecta drumurile si vom fi prieteni mereu. M-am rugat pentru asta.dragoste

Mad Max:Fury Road

A bullet is like an anti-seed. Plant one and watch something die.

A SF world where our natural resources are in  extinction and, in lack of them, people return to their primary instincts. The power of a man who lives for nothing but power, regardless of the human needs of the ones he leads. Fanatic warriors that are foolish risking their lives for a world beyond death. An outcast haunted by his past, a tough revengeful woman, and violence blended with overly atractice, with scents of purity and innocence women(this thing reminded me of Sucker Punch).  Loaded from the very begining to the end with lots of action, and , above it all, filled with deep thought and emotions.

While watching, it doesn’t leave you a moment to breathe.

Where must we go, we who wander this wasteland, in  search of our better selves.

Orasul Indigo

15f0bf52b683b4437e0b8f40d0c5b1fd

Este cartea pe care am inceput s-o scriu la 12 ani si n-am terminat-o niciodata. O sa public fragmete din ea pe masura ce le gasesc. Astept pareri!

Lucy se intoarse buimaca.Pana sa fie intrerupta se lupta cu incercarea din a se trezi din visul asta prea ciudat si prea real.O fata se bagase in adapostul ei si o intrerupsese. Ploaia o udase si pe ea.

O mai vazuse la Stonefall sau o stia din alta parte? Nu-si amintea.

Avea parul de culoarea caramelului. Ochii ei erau mari,  caprui si inauntrul lor,sub stratul de ganduri, amintiri si toate sentimenatel epe care le crea momentul, se citea o tristaete atat de profunda pe care fata nici nu stia ca o simte.

-Tu esti Tereza?

Cum de o visa tocmai pe ea? Si cum de o recunostea atat de bine? N-o vazuse niciodata, auzise doar cateva cuvinte despre ea de la altii, si cu toate acestea, putea sa zica:Ea este! Cum se facea asta?

Pai nu, stai un pic, normal ca o recunosti, din moment ce tu ai creat-o, Lucy. Probabil ca nu arata nici pe departe asa in realitate. Cu toate astea, de ce apare tocmai ea in vise?

Tereza nu paru sa se intrebe de unde ii stia fata numele. Pe fata ei se vedea ca era pe jumatate preocupata de Lucy, pe jumatate pierduta in lumea ei.

Ce de lucruri ciudate.

Dar stai, gandi Lucy pe urma, pana la urma asa se intampla in vise. Povestiri haotice, dezordonate si de netalmacit ce sunt.

-Tu cine esti?intreba tereza

-Lucy, si adauga apoi dupa un moment. E ceva prin apropiere? Sunt uda si obosita.

-Ma tem ca nu.

-Atunci nu putem sa creem noi un loc? Lucy nu gandise cand spusese asta, si fu surprinsa de intrebarea ei stranie si ridicola.

Dar pana la urma asta faci in vise; creezi, nu?

-Sa creem? radea fata. Esti amuzanta. Bine, pentru ca imi place ideea ta, uite: o sa te duc intr-un  loc creat de cineva, unde mie imi place sa imi petrec timpul. Vii?

-Bi…ne, isi inghiti Lucy sughitul, in timp ce Tereza o tregea prin ploaie.

-Dar va trebui sa alergam pana acolo, zise Tereza, privind ploaia.

O trase de mana pe Lucy si au inceput sa laerge ca bezmeticele pe drumul pustiu, . Picaturile de ploaie sclipeau, dar viata din ele sclipea mai tare, uracand ca o vraja pana la stele.

La un moment dat Tereza o opri pe Lucy.

-Dar tu de unde esti? Prima localitate este la zeci de mii de kilometri departare.

-Eu? Lucy era mai ocupata decat orice altceva sa se lupte cu durerea groaznica din corp pe care i-o pricinuia ploaia inghetata. Facu o sfortare sa-si foloseasca memoria. A… din Stonefall.

-Din Stonefall? Si cum ai ajuns aici?

-Pai…visez.

-Visezi, zise fata dupa un moment, inca prinsa mai degraba in lumea ei si uitandu-se in alta parte. Pai si eu ce sunt?

-Un personaj din visul meu.

-Un personaj din visul tau, zici?Tereza se uita la Lucy ciudat, analizandu-i sufletul cu ochii mari, si apoi ramase cu un aer confuz pe fata, de parca si ea se intreba daca nu e doar un vis in mintea acestei persoane ciudate pe care o intalnise astazi.