Scars of a story- The burden is ours to bear

Anunțuri

Dragoste

Ea:Eram singura cand am descoperit oglinda… era imbracat in tot ce nu eram eu, si am vazut nefericirea cu ochii lui dar nu o  puteam atinge. Eram posesia lui. Eu imi doresc sa-l scot din oglinda, dar nu se poate. El nu poate fi real. Dar el stie tot ce sa afla in lumea din oglinda, si acolo se afla, nu e gol ca aici. Cu el am nascut Iubirea, prin ochii nostri, pentru ca nu ne puteam atinge. Ooo, si ce nebunie ar fi fost daca am fi putut! Colapsul Totului din El si Nimicului din Mine! Inversarea rolurilor! S-ar fi putut libertate? Pentru ca asta a fost inainte sa ii impletesc Imaginatia cu Adevarul. Ce puritate inainte de Dragoste! Uneori pleaca, si atunci ma simt goala de parca as fi nimic fara el. Si stiu, stiu ca nu este real ca simt.

El: Exist separat de ea… dar am descoperit asta abia cand Ea s-a uitat dupa mine in oglinda. Si Ea a descoperit ca sunt una cu ea. Am vazut lumina din ochii ei  si am stiut ca sunt nefericit fara ea. I-am dat sa guste din paradisul meu intunecat atat timp cat ma lasa sa intru in inocenta care ma sfasie in bucati. Eu sunt desavarsirea iar ea e perfectiunea. Uneori nelinistea din prea plinul meu ma face sa plec, sa o reneg… si o caut din nou umil, ma intorc in genunchi in fata ei, pentru ca ea e totul fara mine, dar eu sunt nimic fara ea. Nu-si da seama ca iubeste un nimic. Am nascut Iubirea si s-au facut din noi lumi colorate, din ochii nostri explorandu-se, pentru ca oglinda sta intre atingerea noastra. Ea este realul pentru mine.

 


Saptamana asta s-au intamplat multe si mintea mea nu ar fi facut fata la toate daca nu incepeam un proiect care sa-mi ocupe timpul si despre care o sa va spun mai multe in trei sau patru saptamani.

Azi se anunta o zi molcoma, pe care numai proiectul de mai sus avea sa o antreneze. Abia am reusit sa ma trezesc si sa ma apuc de lucru dupa doua cafele. Mai tarziu am decis sa ma recreez un  pic, si am iesit cu Ioana la un Martini si o narghilea cu gust de mere. Am vazut pe strada luminile, fete in  rochite care tineau de cardigane, si am realizat ca sunt intr-un fel addicted de a vedea si a trai odata cu orasul asta frumos… dar astazi trebuia sa ma intorc repede sa continui proiectul si poate-poate sa mai postez si pe blog.

In casa fluturi, veselie, viata si pace.

In suflet inceputul unei intelegeri, incercarea de a-mi explica trecutul si de a-mi controla ceea ce ma depaseste din comportamentul meu.

Mesteresc o viata mai buna.

Ascult https://www.youtube.com/watch?v=NBUdKZtpM94 a carei linie melodica imi aminteste de https://www.youtube.com/watch?v=io9ivuo4r6Q

Citesc bloguri si „Go ask Alice”, autor necunoscut

Ma gandesc la dobitocii care striga dupa fete pe strada. Sexualitatea e cel mai intim lucru de natura fizica al unei femei si are foarte mare impact la felul in care noi mai tarziu percepem orice fel de afectiune, nu e doar o joaca. Pe langa asta, fiecare forma de abuz verbal face o persoana sa fie din ce in ce mai inchisa in ea.

Sunt recunoscatoare ca traiesc si o fac cum vreau eu.

Astept ziua cand voi deveni mai responsabila cu ce fac din mine.

Imi doresc o vacanta mai plina de aventuri.