minte

 

Cine eşti tu să te joci cu mintea mea? Cine sunt eu să mă joc cu a ta? Dar cel puţin nu o fac intenţionat. Poate nici tu nu o faci. Poate sunt inimile noastre care se rănesc la cele mai mici acte. Acte neexplicate, pe care nu le poate înţelege. Acum regret din cauză că nu mi-am lăsat inima deschisă azi-noapte. Dar ştiu că aşa e cel mai bine. Ştiu că asta face relaţia noastră ce este.

Dar asta nu este legătură de dragoste. Poate aşa pare. Dar nu este.

Este o legătură de vieţi. Eu am nevoie de tine, pentru că, acum că m-am pierdut pe mine aşa cum nu am mai făcut-o vreodată, tu eşti singurul lucru care mă mai face să fiu un om şi nu doar o persoană. Ştiu că rănesc pe toţi şi ştiu că aş face orice ca tu să nu fii rănit. Şi nu pot să zic nu când îmi ceri ceva. Şi tu ce vrei de la mine? Tu nu ştii decât să dai. Te dai pe tine. Te laşi sfâşiat în bucăţi şi crezi că asta-i iubire. În curând poţi să dispari. Pentru că depresia te înghite ca o gaură neagră. Chiar pierzi tot. Dar asta nu te face un pierzător.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s