hirajoshi

Am lasat sa fiu calcata in picioare de atatea ori incat orgoliul ma purta pe aripi sus, sus de tot, gata sa renunt la tot. Prea sufocata de faptul ca soarele se rasfrange dulce pe strazi acum ca in sfarsit a venit caldura, ca serile sunt albastru de cerneala, ca toate blocurile astea multe se aprind de viata noaptea… zic noaptea, pentru ca atunci, prin luminile calde de la ferestre, pot sa imi imaginez bucuria lor. Pentru o fractiune de moment insa, ca apoi, inecata in frustrari pe care nu stau niciodata sa le ascult, ma inchid in mine, imi aprind o tigara, viata e din nou gri de asfalt uscat, si peste de tot e de fapt arsita ce nu te lasa sa respiri, sau zapada si inghet asa cum e atunci cand tot Bucurestiul iese pe strada cu nevrozitate. Vreau sa existe bucurie, dar n-o gasesc in nimic. Nu vreau sa vorbesc despre asta, nu vreau sa ma pierd in distractii pentru asta, vreau doar sa ma pierd in neant din cauza asta. Nu e cazul sa intrebi daca poti sa m-ajuti cu ceva, pentru ca trebuie neaparat sa nu fie nimeni caruia sa-i pese de vreun strain pe lume , trebuie sa fie totul gri, sa il fac gri, ca sa nu-mi mai pese daca o fi cazul sa zbor departe.

Nu, n-am fost in stare, oricat de mult mi-­am dorit, sa gasesc bucurie si vitalitate in oras, am fost pe fuga tot timpul. Nu pe fuga spre ceva, pe fuga de ceva. Numele lui se invarte in capul meu toata ziua si sunt satula sa-l analizez. El face mormant din orice loc in care ma aflu. A fost mormant un oras lipsit de lume, un oras calm si tacut, acum el este deja o relicva in paragina a unui loc care vroia sa ma invete ca nu trebuie sa port mormantul dupa mine. Dar sa invat lectia ar fi insemnat sa raman, iar ambitia dupa vorbe si spuse si sperante ca o sa demonstrezi altceva este mare. Asa ca m-am apropiat de Thanatos. El traieste aici, in orasul asta plin de lume si agitatie care mi-e noul mormant, el creeaza morminte pentru altii doar pentru ca si el a ajuns intr-unul. Dar oamenii liberi tind sa uite de cei ingropati. Viata e, pana la urma, despre viata. Ei bine, suflarea mea a fost innabusita si desi oamenii nu au uitat de mine inca, eu am vrut tot acest timp sa uit de ei. De toata bucuria lor pe care speram ca o traiesc si totusi nici n-as fi putut sa vad.

Ce bine ca n-am avut curajul sa uit de tot. Adica, sa fi uitat ar fi insemnat sa zbor, si oricata ambitie mi-as pune eu in asta uneori, ce sens mai are evanescentul pentru mine de fapt? Doar amintirea unui mormant pe care il vazusem pe-atunci mai mult ca stare normala de a fi. Mai bine sa ma urc in trenuri decat sa ma-ngrop in morminte. Ca si trenul acela spre mare, unde m-am intanit cu un baiat pe care il iubeam pentru ca a strigat la mine destul de tare incantatia ca sa ma scoale din mormant. Nu a fost bineinteles, numai munca lui, a fost si faptul ca eram satula sa fiu oarba la lumina care intra prin crapaturi. Si poate el m-a iubit pe mine pentru ca eram a doua fata care lua trenul cautandu-l peste tot.

Este un mormant undeva langa mare si n-am reusit intr-o vara sa-l daram, dar pana in ziua de azi nu mai are cruce, deci nu mai am la ce moarte sfanta sa ma inchin. Inca ma incred in puterea lui, zace acolo o fetita parasita, dar sacrificiile ei nu mai sunt sfinte pentru mine, nu mai pot sa port un doliu in care nu cred cu toata fiinta mea. E timpul sa se odihneasca in pace, pentru ca jalea mea o tine agatata de durere, si nu vreau sa ma duc sa plutesc cu ea. E timpul sa-ti gasesti drumul, eu raman sa ma hranesc cu ce recolta mi-a mai ramas in suflet, si o sa  il iert pe Thanatos, pentru ca tu sa te opresti sa il bantui si eu sa pot sa simt bucurie.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s