Cu sinceritate si liniste sufleteasca


Dacă e ceva ce ştiu de la Alin, e că el nu poate să vindece nimic, dar e motivul pentru care mai pot să dau sens cântecelor, cu toate că sunt minuni trecătoare, secătuite de valurile de necurat de peste tot. L-am iubit fara să-i cer nimic.  El nu-mi spunea multe, cu toate că pare să-i fi păsat întru totul, şi cu toate că în unele cazuri şi-a lăsat barierele în faţa mea mai mult decât a avut încrederea să o facă cu alţi. Dar oricum n-ar înţelege nimeni ce este el pentru mine, n-ar ştii decât să judece. Nu mai pot decât să mor în interior când stau pe lângă toţi aceşti oameni falşi. Şi vreau iar să fug undeva departe, să mă ascund de ei, să nu mai ştie cine sunt, să nu mă mai plictisească şi decepţioneze. Aud prea mulţi oameni care mint şi ascund şi calcă în picioare, iar asta e singurul lucru de care m-am ferit să devin. Şi am luptat singură şi confuză până acum, dar o să găsesc o cale să îmi adun forţele din ce în ce mai departe, mai departe decat am fost vreodata.

Pentru că el m-a provocat întotdeauna să fac asta.

Pentru că el îmi aduce aminte că vreau să fiu desăvârşita şi mă fascinează cu dorinţa de a mă autoîmplini.

Şi pe lângă asta am vrut să îl cunosc mai mult decât orice pe lume pentru că i-am promis. Şi să o fac cu prudenţă, ca să nu fiu copleşită şi să îl rănesc. Cu toate că l-am supărat. Şi toate dubiile mele…Şi faptul că poate eu m-am jucat până acum şi abia acum învăţ că sunt lucruri care trebuie rostite şi lucruri care trebuie să moară cu mine. Mi-a oferit lucruri bune. Cum ar fi o fericire sinceră de a fi acceptată, de care nu mi-am dat seama din prima. Niciodata nu m-a facut sa plang. De asta m-am simţit aşa de bine să dorm în braţele lui. Şi poate nu a fost corect întru totul. Dar oamenii sunt supuşi greşelii şi conflictelor. Trebuie să existe şi un diavol şi să te împaci cu el fără să te laşi acaparat. Trebuie să existe şi un Dumnezeu şi viaţa este dincolo de a te lăsa acaparat de el. Trebuie să mă împac cu chestiile pe care le-am făcut pe moment. Trebuie să mă împac cu mine, şi să nu fac nici întru totul ca el, dar nici întru totul ca cei pe care îi blamează. Trebuie să nu cred în nimic şi să accept totul. Trebuie să trăiesc. Trebuie să nu ma ataşez nici măcar de ce iubesc că nu o să mai am acel lucru şi o să apară suferinţa. Trebuie să respect ce simt şi simt că merită să îl iubesc şi faptul că o fac sincer, fără detaşare, fără ataşament, este un lucru care mă face fericită.

Şi ăsta a părut prea mult un adio. Poate e doar în capul meu, că m-am ataşat şi mai mult de el şi eram gata să bag mâna-n foc pentru el, poate pentru că i-am lăsat un gust amar când ne-am văzut ultima oara. Poate pentru că nu m-a anunţat că fuge de oraşul ăla, ca ultima oara. Dar ştiu ca a fost nevoit să facă asta. Şi ştiu că mi-e mai greu să îl găsesc acolo. Dar n-am de gând să mă vaiet, am de gând să aştept până voi putea trăi prin flăcări pentru că am învăţat să supravieţuiesc în ele

Anunțuri

Ea si dragostea

 

Ea si El. O poveste de la inceputurile Universului pana in ziua in care un oarecare sta pe canapea si o oarecare il priveste din pat, numarand oceanele de necuprins dintre ei, cele care te lasa fara cuvinte. Este dragoste. Este durere. Este razboi nimicitor. Nu o sa mai ramana nimic cand povestea asta o sa se intoarca la El si Ea atunci cand au creat Universul. Si tot ce o sa mai existe este prezentul, adica acel moment in care nu exista nici trecut si nici viitor sa regreseze catre trecut, ci acel oarcare lungindu-se tandru langa acea oarecare ramasa fara cuvinte.
Era fata de peste tot si de niciunde. Era ori alba ori neagra. Era cuminte sau rea. Iubea si ura. Era fericita pana la lacrimi sau trista pana la zambete false. Ascundea furtuna din ea. Acea furtuna care o ucidea in excese si neconstante, care o facea o petarda stralucind violent si gata sa se stinga in urmatoarea clipa.
Si cel mai ciudat era ca nimic nu se simtea a fii real. Cand inchidea ochii, parca toata lumea murise, de parca ea nici nu ar fi existat de fapt. Cand ii deschidea, lumea incepea de unde o lasase. Cea mai ciudata poveste e ca totul poate era mai putin existent decat un vis, decat un film, pentru ca ea nu simtea, nu putea simti.
Si ea traia intr-o lume a carnii. Si a invatat ce e erotismul, constransa de mult sa isi exploreze aceasta latura. Si dupa lungi rezistente, a facut tot ce se temuse vreodata sa faca, sa se vanda pe cel mai josnic pret, pe un pic de afectiune. Dar nu cred ca e ceva rar inalnit o soarta ca a ei.
Si poate intelegea probabilitatea de a deveni o victima a propriei mizerii. Pentru ca uneori nu se machia ca sa nu para ingrijita, si alteori isi acoperea fata cu machiaj strident, puternic contrastant. Si corpul ei nu era iesit din comun. Dar cand nu avea de ce sa se agate, se dadea propriei salbaticii, se dedica unui dans nestatornic dar seducator al dorintei de a gasi camin pentru orfana din suflet, si era fericita sa se predea nebuniilor noptii. Si nu se atasa, dar putea fi luata usor. Asta o facea pentru unii doar o oportunitate, dar pentru altii asta era jocul seductiei ei. Te intrebi care dintre cele doua categorii de El erau cei in stare sa darame sufletul.
Dar ea era ca o fugita de acasa, isi parasise caminul sigur si comfortabil din tot ceea ce stiuse vreodata despre ea. Reusea mereu sa fie mai mult, sa mearga mai departe, si cei care vroiau sa o calce in picioare nu reuseau sa o mai prinda din urma, pentru ca inainta ea prea repde peste ei, si se intrebau unde e fata pe care o cunoscusera odata. Sau, pana la urma, cine era fata aia pe care nu au cunoscut-o niciodata? Poate ca pur si simplu nu apartinea acestei lumi. In copilarie, magia incepea si se termina cu cerul. Tanjea dupa el, il simtea ca o chemare, si se pierdea intr-o vaga luciditate privindu-l cu orele, si nu isi putea vreodata explica aceasta fascinatie fericita.
Si acum isi indreapta fumul catre cer, eliberandu-l din plamanii pe care ii distruge. Daca va avea vreodata curajul sa spuna cu adevarat de ce fumeaza, va spune ca fumeaza ca sa moara si ca nu se va opri. Exista lucruri pe care le facem ca sa murim fara sa ne putem opri, ar zice. Si ar mai si povesti cum isi intretine mereu acelas gand, chiar si atunci cand crede ca e mai bine, sa nu mai fie nevoita sa traiasca intr-o lume in care se simte deja moarta.
Si i s-a zis, nu te-am vrut pentru ca esti nebuna, si acum te futi cu toti din cauza asta. Si a fost unul dintre aceia din cauza carora ea era de mult pierduta de sine. Persoanele care vorbeau despre toate felurile in care se manifestase suferinta ei si care o ocoleau si judecau pentru ca nu stiau cum e sa fii ea. Si era la Casa de Cultura, si erau baieti beti si sange, si ea nu a putut suporta si a inceput sa planga. Si baiatul ala beat s-a suparat ca ea plange, si i-a zis toate acele lucruri si vroia sa o bata, dar a fost tinut.
Obisnuia sa-i placa si marea o data. Era locul ei preferat de pe pamant. Asta pana cand acela a fost locul in care a realizat adevaruri ce au facut vointa ei de viata, bucuria ei simpla de a trai sa se duca si sa apara la suprafata ceva ce nici nu crezuse ca exista in ea, depresia. Si acela a fost locul unde si-a gasit prima oara libertatea aia care venea numai de la cerurile pe care le venera, libertatea de a alege orice lume, sau a nu alege nici o lume deloc. Ea s-a intors in lumea din care plecase, lumea din care fusese respinsa si in care ramasese singura, pentru ca inca mai avea promisiuni in care sa creada, dar si-a spus ca intr-o zi va pleca cu adevarat. Insa ceva din ea a parasit-o atunci, pentru ca nu a mai fost nicodata aceeasi persoana ca inainte si mult timp s-a luptat cu demonii de care vroia sa fuga in acea seara.
Si, o data, un tip Sami i-a zis: “Esti o fata vesela doar pe dinafara. Pe interior esti roasa de vinovatie.” Si a inceput sa planga. Si faza cea mai amuzanta e ca nimeni nu plange in starea aia.
Si nu era prima oara. A izbucnit odata, fix fara motiv, in lacrimi, in fata lui Andrei, si era in aceeasi stare si nu era panicata, nu avea trairi urate, pur si simplu era in starea care trebuia. Dar ea inceput sa planga. Si cand el a intrebat-o ce are, s-a oprit, a ras, si a zis ca a vrut sa-i arate ca ea poate sa inceapa sa planga oricand, ca o actrita adevarata.
Andrei, mai stii? Cel cu tatuajul cu Gaara si Bon Jovi. Cel care adora motocicletele si fetele cu parul gri. Cel cu “Bibi esti nebuna.”, cel cu “Ce mananci demento, pastille?”. Nu va luati dupa cuvintele astea ca sa credeti ca el era rau cu ea. El era unul dintre putinele persoane care o placeau asa cum era. Poate singurul, printre fete false, baieti cu prejudecati si alte fete goale, nepasatoare. Si, intr-un fel, el incerca sa o ajute. Nu stia ca singurul motiv pentru care nu-I iesea lucrul asta era pentru ca statea fata in fata cu un zid de confuzie si ca fata cu care vorbea innebunea de agonie pe interior. In plus, el avea un mod fascinant de a gandi. Avea unele din ideile pe care le avea si ea, doar ca ea mergea mult mai departe in infinit. Dar era o distopie intre ideile ei si felul in care isi traia viata. Avea increderea cu care putea sa aiba totul. Dar da, poate era vina care o macina.
Sami, care o vedea tot ca pe un copil inocent. Dar si cel care ii satisfacea curiozitatea cu totul felul de fericite calatorii prin tot felul de constiinte si dimensiuni, care o cauta peste tot si care ii aducea singurul lucru pe care i-l putea oferi peste tot, si care parea sa o trateze cu o decenta pe care nu a mai intalnit-o pana atunci. Singurul de care s-a ferit pentru ca stia ca unii sunt mincinosi si probabil el ar fi fost candidatul perfect pentru cel mai mare mincinos. Si pentru ca i-a fost frica, desigur. Cum sa fii cu unul ca el? In fata lui a plans si el i-a zis ca nu credea ca o sa decada in felul asta. Pentru ca Andrei i-a tipat in telefon beat ca o iubeste, si pentru ca lui G. …lui G. pur si simplu nu-i pasa. Sami nu vroia sa o vada decazand asa. A vorbit mult cu ea ca sa o faca sa se simta mai bine, dar ea incerca sa priveasca interesele lui, desi el nu si-a manifestat nici unul nicodata. G. era mai ok, nu? G., cel care s-a folosit de ea de atatea ori si cand nu a mai avut-o a inceput sa ii pese subit… Adica, uita-te la cacatul pe care l-au numit dragoste toti cei care au fost acceptati in viata ei.
Asta este fata care are mereu pe fata cel mai luminos zambet de curcubeu. Asta e fata care a inceput sa scrie despre El si Ea, si a continuat apoi cu povestea adevarata, cea despre singuratate. Asta e fata care in adancul sufletului este momentan distrusa si care nu mai poate crede in El. Si povestea e departe de sfarsit.
Asta e faza despre lume. Poti sa ascunzi orice de oameni, dar cu o masura. Cand adevarul e prea violent se poate vedea dincolo. Ganditi-va la replica asta idioata: “ De cate ori am date eu in tine ? Sau, mai bine zis, de cand n-am mai dat in tine si nu te-am mai injurat?” Vreti sa stiti povestea adevarata? Vreti sa stiti cum e sa fii victima unei vinovatii nefondate pe care mai tarziu o transformi in agresivitate si nebunie doar poate-poate o sa scapi, si dupa faptul ca ti-au facut ei asta si tu ai raspuns asa se transforma in alt tip de vinovatie, intr-un adevar despre vulnerabilitatea si intunericul din tine care e prea dureros ca sa poti sa il accepti vreodata? Si cand e vorba de familie, te cunosc prea bine ca sa vada dincolo oricand. Dar asta numai dupa ce le dezlegi ochii si le atragi atentia. A invatat sa tipe ca sa fie ascultata. Si acum i se zice sa nu mai tipe. Cred ca problema adevarata e ca nu mai tipa de ajuns.
Dar e foarte ok sa suferi. Este o parte a vietii sa fii incompleta, nu-i asa? Poate te plangi ca altii sunt copilarosi si nu inteleg. Dar si tu esti copilaroasa uneori, nu-i asa? Prin suferinta ta esti cea mai copilaroasa. Prin faptul ca tipi si te razbuni pe ceruri. Prin faptul ca tipi si te razbuni pe corpul tau. Corpul tau e casa spiritului tau. Si spiritul tau e perfect. Si daca este o singura persoana care te iubeste pe lumea asta, aceea trebuie sa fii tu. Esti singura care iti accepta lacrimile de cate ori plangi. Ce iubire mai mare ca asta exista? Universul e gata sa it idea tot ce iti doresti. Doar stii ca ti-a dat si pana acum. Doar ca nu prea ai stiut tu ce sa ceri. Mereu ceri lucrurile care iti fac rau.
Ai fost indragostita? Un singur nume iti poate rasari pe buze, un fraier care a fost mai mult decat tot ce au fost ceilalti fraieri, mult, mult mai mult, de fapt cu totul diferit. Si e clar ca doar o data o sa te simti asa in toata viata ta. Doar o data ai de dat tot ce ai mai bun pentru cineva, ca dupa te secatuiesti si te ofilesti. O fata devine dificil de iubit cand nu poate sa se iubeasca pe sine si asteapta sa o iubeasca altii. Si va deveni atat de minunata, dar imposibil de atins cand renunta sa mai lase pe altii sa o iubeasca in locul ei.
Deci intelegi? Tie nu iti trebuie pe altcineva langa tine. Mai ales fraieri care-ti zic ca esti un diamant dar n-o sa te aprecieze ca pe nici o carpa care stie sa-i joace pe degete, mai ales fraieri care te tin pentru ca nu o sa gaseasca pe nimeni in lume care sa ii trateze mai bine orice-ar fi, mai ales fraieri care iti spun “te iubesc” doar daca le iei pula in gura. Dar tu cu ala stai, cu fraierul ala, si toata lumea iti zice ca nu te merita, ca nu esti o fata pentru d-astia, prietenele te iau deoparte si iti zic, baietii se uita, se uita multi urat ca daca ai fi a lor ei te-ar trata ca pe o printesa, si ca tu nu vrei, ramai cu ala, si unii iti zic asa intr-o doara ca un barbat adevarat lupta pentru ceea ce vrea, ca daca sta si nu face nimic nu e bine… Tie nu iti pasa, pentru tine e tot ce ai invatat cand erai mica despre cum trebuie sa fii tratata de un barbat, ca e ok sa fii ignorata, e ok sa treci cu vederea peste vorbe grele si eforturi neobservate, si in ultimul timp simti oricum puterea gravitatiei in jurul tau mai mult decat exista, si te limitezi la tot ce e mai putin, renuntand la vise si la puterea ta, pentru ca ai fost facuta sa crezi ca e imposibil sa ti le implinesti.
Sufletul tau e urias. Si e noapte in el, tot ce mai exista pe-acolo lumineaza ascuns in camere. Sunt blocuri uriase de camere cu lumini straluctitoare, superbe in largul orizontului, dar cel mai aproape de tine, cele in care locuieste tot ce vrei tu sa arati lumii si sa crezi despre tine, se ascunde intr-o casa darapanata, aici luminile care palpaie dezordonate si nu mai incap in saracia lor sunt foarte colorate. Aici locuiesc idei salbatice si pasionale, aici luminile se pot stinge oricand dar stralucesc peste puterile lor. Le revezi cu toata limpezimea in fiecare seara, sau uneori le dai nuante contemplandu-le cu ochii deschisi, gandindu-te ca nu le vei parasi niciodata oricat de dureros ar fi sa iti lasi constiinta in voia luptei lor, pentru ca ele sunt tot ce crezi tu ca trebuie mai intai si mai intai aparat in viata asta. Poate ca te vei duce si misiunea ta de a le apara va fi esuat, dar nu conteaza, esti deja constienta ca asta se va intampla oricum, si totusi nu poti trada tot ce ai ales sa fii ca personaj al acestei lumi. Pentru ca ele te-au atras in lumea asta lipsita de viata, si acum te-ai imbarligat in ele. Tu stii deja fata de altii ca daca iti doresti poti sa pleci de aici, dar alegi tot timpul sa te sacrifici pe altarul luminilor, sa fii constransa la a exista ca tot ceea ce nu esti, de dragul viselor ce te imbata.
Doar pentru ca aperi ceva nu inseamna ca acel lucru e cel corect. Si atunci ceea ce aperi e in van. Macar in ziua in care o sa te trezesti la realitate o sa ai un tablou superb pe care sa il contempli in fata. Pana atunci continua sa te joci ca un copil inocent intr-o viata cruda, si cand povestea s-a terminat, probabil ca ea tot nu va fi o poveste de dragoste, si poate asa a si fost scris sa nu fie, si totul o sa fie ok tocmai pentru ca nu a fost. Ea si El. Povestea de la inceputurile Universului se regaseste atat de slab atunci cand un oarecare sta pe canapea si o oarecare il priveste din pat, numarand oceanele de neadevaruri care nu ii vor uni niciodata, nu in lumea asta care are nevoie de cuvinte sa se materializeze. Deja am trait si voi trai o mie dintre toate felurile de povesti de dragoste atat de ireale ca pana si dragostea le lipseste, si vesnicia exista in imaginea acelui oarecare care se lungeste tandru langa acea oarecare pe care nu o iubeste, pentru ca amandoi stiu sa spuna minciuni si traiesc acum unul langa altul doar pentru ca ceva din ei cauta sa creeze povestea asta.
Sfarsit.

Iluzia de a ierta

scrisoare

 

Vreau sa scriu despre tot ce am gandit ca sa ramana… dar literele sunt inghitite cum uneori, din durere si cuvintele ajung sa fie inghitite si logica nu mai exista.

Cred ca se terminase inainte sa inceapa. Cred ca trebuia sa simt, dar am fost oarba. Am fost oarba la o durere atat de mare ca era nebuneasca, palpabila. Dar am simtit ceva pentru tine care m-a facut sa fiu oarba. Am simtit ceva pentru tine care m-a facut sa vreau sa iubesc. Am simtit ceva pentru tine pe care l-am adus la altii. Dar tu nu m-ai lasat sa te iubesc. Si nici nu m-ai iubit pentru noi. N-am fost de-ajuns pentru primul om pe care l-am iubit si da, ne-am distrus unul pe altul. Nu a existat…uau. Tu m-ai invatat sa fiu vesnica in cel mai dureros mod. Pentru ca se pare ca tu esti vesnic pentru mine.  Dupa atata timp inca sufar dupa tine. Nu mi-ai dat sansa sa iti spun.  Nu mai vreau nimic de la tine, decat tu sa nu fii fost. Prima iubire nu se uita niciodata. Dar a mea a fost atat de tragica, si tot ce imi doresc este sa nu ma urmareasca toata viata. In vesnicie o sa fiu singura din cauza ta.

Am fost un rau pentru tine pentru ca incercam sa bat la usa inimii tale sa ma accepti acolo, ca sa iti fiu un bine. Dar n-a existat, si nici conceptual nu mai vad posibilitatea de a exista. Nu cred ca am vazut-o vreodata, cum nici frumusetea de a  avea parintii in aceeasi casa nu mi-o puteam imagina.  Poate eram prea mica ca sa iti ofer ceva. Dar pe langa durerea ca tie nu o sa iti pese vreodata de mine, mai este si durerea ca mie imi pasa si nu pot sa fac nimic ca sa nu te vad intr-o zi consumat de tot de autodistrugerea pe care ti-o provoci. Intr-o zi o sa te vad, si o sa plang, dar nu o  sa te ajut, o sa tip la tine ca ti-ai creat ce ai muncit, ca am vrut sa fiu langa tine si ca m-ai indepartat, ca nu e vina mea deci te rog nu mai dai toata vina pe mine, si ca acum nu o sa mai fac nimic pentru tine ca eu sunt cineva cat de mic iar tu esti ultimul om de pe pamant si ti-ai permis sa imi faci rau cat inca mai eram acolo cu sufletul…

Dar cand mai reuseam sa te vad pe ici, pe colo, nu ne spuneam ce trebuia. Au ramas dureri sa arda pentru vesnicie. A ramas neliniste pentru ca m-ai schimbat enorm si ai fost cel mai important si din cauza ta sunt complet alta persoana. Pe tine nu pot sa te iert, scuze. Imi pare rau si de baiatul prin care te iubeam si te uram pe tine, prin care vroiam un tine care sa fie cu adevarat al meu, in care n-am putut sa am incredere din cauza ta si care poate a realizat ceva din tot ce se intampla intre noi, care nu a fost destul de orb sa nu stie ce se va intampla si pe care sper din tot sufletul ca nu l-am ranit. As vrea sa-mi cer scuze in fata lui pentru tot ce am facut si ce ii voi face, dar i-am mai cerut si nu cred ca are rost. Stiu asta de la tine, nicodata cand am incercat sa calmez apele nu a fost de ajuns.

Cuvintele sunt atat de imperfecte… ele creeaza, dar ce creeaza ele nu exista cu adevarat. Ele doar incearca sa explice sufletul dar niciodata, absolut niciodata nu reusesc. Nu vindeca durerea. Nu o scot din tine. Te rog sa uiti tot despre mine. Am mai spus-o de atatea ori si toti o stiu fara sa le fi spus lor… iti vroiam binele mai mult decat mi-l vroiam mie.

Si tu vroiai sa intri prea mult in camerele ravasite din sufletul meu. Dar numai ca sa cotrobai, sa aduci la suprafata, nu ca sa faci ordine. Nu asa se face, nimeni nu a fost ca tine. In sufletul cuiva intri cu grija, bun simt, si bune intentii, nu ca un uragan. Poate te hranesti cu suferinta altora si esti incapabil sa nu–ti porti mila.Tu esti tot ce am invatat gresit despre dragoste si incerc sa schimb. Ridica-mi in slavi numele, si daca au fost si alte fete ca mine, ridica-le si lor in slavi numele, pentru ca tu esti un inger intunecat. Am invatat sa te ascund bine in mintea mea si sa nu ma mai gandesc la tine. Ba chiar am invatat sa tin la altcineva fara sa fii tu in umbra lui, si a fost minunat. Dar vezi, uneori plang pentru tot ce ai insemnat. Ai idee ce ai insemnat? Ai aparut la momentul oportun sa imi arati o lume in care vroiam sa fiu, dar nu am realizat ce inseamna. Ai aparut cand eram ranita de oamenii la care am tinut si cand eram enorm de mica si imi placea asa, dar durerea m-a scos intr-o calatorie dincolo de mine. Ai fost calauza mea in locuri intunecate, in excese si Doamne, in tot ce nu am fost pana atunci si sper sa nici nu mai fiu vreodata. Ai fost izbucnirea a tot ce experimentasem si era in defavoarea mea, ai fost atunci cand m-am ranit singura pentru toti care m-au ranit vreodata. Ai fost exact un demon, putregai stralucind. Sau poate ai fost un inger. Poate ai fost explozia de sfarsit, ceea ce m-a facut sa vad totul mai clar si sa trec peste, sa am curajul sa plec. Si inca esti. Si poate sunt ok in inima mea, poate tu m-ai purificat, poate doar mintea imi mai face feste, pentru ca nu stie sa se gandeasca la altceva decat la ce s-a intamplat, pentru ca vrea sa retraiasca atasamentul pe care am incercat sa il sfasii.

Tot ce te rog e sa ma eliberezi de tot intr-o zi. Sa nu ma urmaresti, sa nu renasti mai puternic in viata de apoi. Pentru ca. asa cum am zis te simt ca find vesnicia singuratatii mele.

In rest sunt la fel de trista ca intotdeauna. In rest nu imi pasa daca intr-o zi o sa inchid ochii. In rest pare ca inca imi mai fac rau fara sa realizez si nu ma pot opri, dar sunt mult mai bine. In rest ma lupt cu aceleasi lucruri ca inainte, dar am mai crescut in resemnare. Oricum se apropie sfarsitul, deci nu mai am de ce lupta, urma sa fiu invinsa asa ca oricum am capitulat. Uneori ma mint ca sunt fericita, dar orice s-ar schimba in jurul meu, imi lipsesc aceleasi lucruri si as vrea sa tip asta in gura mare la toti, tocmai pentru ca nimeni nu se opreste sa asculte. Si nu s-a inamplat nimic azi ca sa fiu suparata. Dar nu ma pot opri.

Poate cuvintele astea tie ti s-ar parea cuvintele nebunei care ma considerai. Dar pentru mine sunt o eliberare de moment, ca sa pot sa mai respir odata in liniste. N-o sa fie ultima oara cand scriu despre tine, o sa scriu pana iese tot din mine, o sa scriu de cate ori mai descopar cate ceva, esti inca unul dintre cei care m-au ranit cu toata forta cand le-am acordat totul, esti inca o carte intreaga de cuvinte care trebuiau spuse si cuvinte care pana la urma nu-si au rostul, dar intr-o zi o sa fii doar o cicatrice pe care o sa o privesc uneori si o sa imi aduca aminte sa ma inchid un pic mai mult in mine. Iarta-ma ca scriu cuvinte atat de triste.

Pentru totdeauna,

Bianca catre …

Decadenta

decadenta.gif

 

Era vorba ca tot era prin Bucuresti iara, sa il chem in oras, sa mancam ceva. Dar, dupa o tura grabita de realimentare cu Starbucks, am aterizat la el acasa, sub  pretextul ca moare de nerabdare sa isi incerce jocul nou, si, cu toate ca sunt paralela cu gamingul, sa imi dea si mie sa il incerc.

Ma invita sa imi asez picioarele pe ale lui in timp ce testeaza nu stiu care GTA. Treaba e, daca tot vroiam sa fie o iesire asa de inocenta, de ce eram imbracata in rochie si machiata cu ruj rosu?

Dupa vreo doua minute renunta la joc si incepe sa imi maseze tandru picioarele, iar eu cred ca in tot acest timp eram destul de evidenta cu unde speram sa ajunga tot, energia ma rascolea pe dinauntru.

Incet, se apropie de fata mea, mi-o tine intre maini, si nu mai stiu ce nimicuri am vorbit intre timp, eram concetrata, deconcentrata. Si ne holbam noi unul la altul de parca am vrea sa ne inundam sufletele, de fapt impinsi de aceeasi nevoie carnala care ne umplea de emotii mincinoase. Dureaza toata treaba asta parca o eternitate care face nevoia mea frustranta in ultimul timp sa perceapa totul si mai incitant.

Apoi se repede la gura mea, salbatic, mult prea agresiv si stangaci pentru gustul meu. Coboara pe gat, se intoarce la gura, apoi iar spre sani, apoi iar spre gura, si apoi ma invita sa trec in pat.

Ce urmeaza este o trecere abrupta la placere, nimic nu mai putea astepta. Corpul meu unduindu-se si tremurand, el soptind incet „cat de bine e”, „ce-mi place sa te vad asa”, eu, „nu, nu, da ,nu”, el cu buzele umflate, seducatoare si privirea pierduta.

Intre timp,saruturile lui pe frunte, saruturi adanci urmate apoi doar de buze moi si umezite pe buzele mele, degetul meu explorandu-i buzele, gura mea gustandu-i mainile, mainile noastre impreunate, saruturi pe sani, saruturi pe ureche, saruturi pe fata, sarutruri pe spate, saruturi pe umeri, respiratie apasata pe alta respiratie, mangaieri peste tot, aproape ca era dragoste.

Un foarte ciudat aproape.

Si, reciprocitate. Vulnerabilitate, onestitate. Daca e sa vad in retrospectiva, singura data cand imi ofera asa ceva, atunci cand se intampla asta. Si am fost impreuna.

Dar acum nu mai suntem. Si nu-mi aprtine mie. Ii apartine ei. Si nu se va intoarce la mine.

Si de fiecare data cand se termina, emotiile dispar, incuiate. Nu e ok sa pui emotii acum. Doar nu vrei sa suferi. Cel putin, mai mult decat o faci.

Dar ma degradeaza. Ma simt folosita. Mereu m-am simtit asa de catre el. Ma umple de regrete. De ce nu m-am putut controla din nou?

Ma imbrac, fumez, si alte vorbe fara sens care sa umple politicoase spatiul in timp ce ma pregatesc sa plec. Nu merita nici un efort sa le retii.

Nu este despre iubire. E despre ura.

Dar e ok, si ura este faurita tot din iubire, atunci cand aceasta simte impulsul conditiilor de a fi traita si totusi ii lipseste conjunctura potrivita.

Incerc sa ma calmez. Optimism, optimism. Ma focalizez pe soarele meu interior. Dar nu… nu-l lasa sa se transforme. Nu in beculet mecanic prins int-un corp de trensparenta unei stafii. Nu lasa beculetul se sparga in tine, sa-ti arda in flacari tot corpul translucid de oboseala. Oare cresc flori din cenusa?

Pacat ca m-am cam saturat sa astept sa creasca, sacrificandu-ma gandurilor mele anxioase.

Jurnal

16 ani

partea a 4-a

tumblr_ol6n3eCfbt1qbb77eo1_500

Dar nu ma mai atasez de data asta. Pleci sau stai, nu ai decat.

***

Caut in ceilalti raspunsurile la intrebarile mele. Tatal meu m-a facut sa accept oamenii ca tine. Dar la sfarsit nu port sa-mi port pica decat mie, ca imi retraiesc de mii de ori trauma ca sa simt ca traiesc. Cand nu esti aici imi caut refugiu in altii, altii care ma parasesc a doua zi. Nimeni nu respecta fetele care se daruiesc prea repede. Dar cel putin nu mai e alcoolul refugiul meu. N-am gasit inca pe cineva cu care sa daruiesc si sa fiu acceptata asa cum faceam noi doi. Dar de ce sa ma agat de tine cand drumurile noastre nu se mai intersecteaza de mult? Esti prea prins in ale tale ca sa ma intelegi pe mine. Asta e. Asa suntem toti. Macar am incercat amandoi. Dar ultima data cand am incercat eu sa fiu tot ce vrei tu, m-ai sfasiat in bucati. Am vazut sangele siroind pe incheieturile mele si nu m-am simtit mai fericita niciodata. O fericire atat de trista. Acum totul se incheie cu resemnare. Acum vad ca eu nu sunt speciala si ca nu am castigat nimic. Ma intorc acasa. Altele au fost mai destepte ca mine. Altele nu au alergat dupa tine. Altele au trecut peste. Dar nu tu m-ai distrus, eram deja in toate modurile posibile. Prea multe camere in mintea mea si prea mult usi inchise. Acolo am crezut ca mi-am inchis demonii, dar de fapt este doar trecutul si tipa sa iasa afara. Nu treci peste daca ascunzi ceva dar nu stiu ce sa fac cu el, cum sa il arunc vantului.

***

M-a sunat Cosmin exact in momentul in care eram cea mai sigura ca nu o sa se intample asta. Am vrut sa il caut in noptile in care simteam nevoia de cineva, si nu am mai simtit niciodata nevoia asta inainte de tine. Acum esti prieten cu Rebeca, fosta mea cea mai buna prietena, si nu m-am simtit niciodata geloasa pe fufele cu care umbli tu pana acum. Am vorbit cu ea n ziua in care Maria a plecat la mare, ea era cu Rebeca si eu cu Ilinca. A crezut ca vroiam sa ma iau de ea, dar tot ce vroiam si speranta  ca o sa te am inapoi m-a impiedicat sa o fac a fost sa ii spun cat e periculos esti, sa ii spun  cum mi-ai futut mintile cu vorbele si atentia ta, cum toate sunt in limba dupa tine pentru ca esti cel mai bun mincinos care exista, si cum m-ai facut proasta ta si cum mi-ai golit sufletul. Eu zic sa se intoarca la tipul care o batea si injura decat sa stea cu tine pentru ca tu ranesti mult mai rau dar m-ai rafinat, si imbarligi mintea omului de nici macar nu o sa stie de ce plange dupa. Am vrut sa-i spun de cele 5 zile.

Ziua 1 in care ti-am zis ca mi-am pierdut-o cu un tampit la Castel si tu ai dat cu pumnu-n stalp de inca ai mana-n ghips si mi-ai zis ca nu m-ai rani niciodata pentru ca sunt prostuta.

Ziua 2 in  care am alergat dupa tine printre blocuri  ca sa nu te duci acasa si tu ai zis ca o sa imi mai dai o sansa ca sa vezi ca m-am schimbat.

Ziua 3 in care m-ai sunat si am incercat sa fiu desteapta si sa-ti dau cu flit iar tu mi-ai reprosat a nu vezi nici o schimbare si ca inca nu-ti dau destula atentie.

Ziua 4 in care ai zis ca ma iubesti.

Ziua 5 in care mi-ai facut rau si mi-ai aratat ca nu ma iubesti. Ziua in care ai recunoscu ca-ti place sa ma vezi plangand si am vrut sa mor petru ca toate ambitiile mele de a fi cea care te casiga nu s-au realizat si mi-am taiat venele si am vrut sa iau iar pumnuri de pastile.

Si apoi zilele in care la fel ca o proasta am incercat sa ma intorc la tine.

Am vrut sa-i zic ca toate patru de aici am fost bataia ta de joc. Am vrut sa-i zic ca ai spus ca zis ca ti se pare ca Rebeca e indragostita de tine dar nu vrei sa fii intr-o relatie- pansament si ca v-ati distrat impreuna dar acum ai de gand sa o termini cu ea. Am vrut sa o inteeb daca te iubeste.

***

Acum lucrurile au devenit si mai grele decat au fost vreodata. Acum de cateva zile mi-e sila sa ma mai trezesc dimineata.

***

Sau cel putin asa a fost pana acum. Dar de azi inainte am inceput literalmente o viata  noua  si faptul ca am plecat din orasul ala este singurul lucru care ma poate ajuta sa devin altcineva.  Alfel ma complaceam in continuare in niste lucruri pe care nici n u stiu cum sa le descriu- lucruri care nu ma faceau fericita dar de care aveam nevoie in continuare ca sa nu devin nefericita. Sexul, alcoolul. Faptul ca vorbeam cu tipul ala. Oare daca mai ramaneam acolo as fi vorbit in continuare cu el, chiar daca am fost avertizata ca e urmarit si a trebuit sad au declarative din cauza lui. Zisesem ca nu il mai sun la un moment dat si totusi am inceput iar sa ii raspund la mesaje.

Fii puternica!

Eu nu sunt ca tine. Sunt poate grasa. Nu stiu ce vreau sa fac cu viata mea. Nu alerg dupa bani. Alerg dupa dragoste, si ea ma doboara.

Eu nu ma pot ridica la nivelul tau. Nu fac totul perfect, oricat as incerca. Nu ma integrez in lumea ta. Eu iti distrug familia. Eu sunt fata rea. Eu te fac de ras. Eu sunt vinovata pentru ca nu ma ridic la nivelul tau.

Eu nu sunt ca tine. Nu ma duc la biserica. Nu zambesc fals. Nu calc in picioare pe cei mai slabi ca mine. Crezi ca-ti speli pacatele daca ma  tii in casa ta si imi oferi tot ce se poate material, dar sentimental ma tratezi de parca as fi o piedica.

Nu ma pot ridica la nivelul tau. Tu ai facut ceva in viata, nu conteaza ca e o varsta diferenta intre noi, si poate erai la fel ca mine odata. Dar nu exista diferenta asta de varsta intre noi cand iti permiti sa ma lovesti, sa imi smulgi parul din cap, sa ma gasesti vinovata pentru ca m-am nascut si respir acelas aer ca tine.

Nu sunt ca tine. Sunt o fata a strazii. Sunt, mai degraba, o fata a nimanui, ca nu am pe nimeni sa ma apere de tine si totusi nici nu sunt lasata sa plec, departe de raul pe care mi-l faci.

Nu ma pot ridica la nivelul tau.  Zici ca o  sa mor de ura din mine, cu toate ca eu nu te urasc si nu iti raspund niciodata fara motiv, chiar daca mi-ai luat multe. Iar tu, care m-ai gasit pe mine in calea ta, fara sa am posibilitatea sa iti eliberez drumul, tu gasesti mereu cate un motiv sa intruchipez tot raul din viata ta.

Nu sunt ca tine. Tu te hranesti din ura pe care mi-o porti, eu ma construiesc prin ura pe care mi-o porti.  Am invatat sa nu ma razbun, pentru ca nici macar atat nu am, cat sa mai cred ca nedreptatea din mine isi va gasi impacare. Eu n-am avut o copilarie fericita, si tousi eu sunt un om integruu, care nu se ascunde dupa aparante.

Eu nu ma pot cobori la nivelul tau. Eu visez si lupt pentru binele tuturor, cu toate ca presiunea e atat de mare ca ma mira uneori cum pot sa ma trezesc dimineata. Eu nu rup gura targului cu ce faci tu, chiar si pe buna dreptate ca nu e corect. Eu doar plang cand nu mai pot. Tu ma lovesti pe mine, eu mai bine ma lovesc tot pe mine, pentru ca eu stiu ca restul nu merita sa sufere din cauza ca eu o fac.  Eu iubesc toti copiii si visul meu este sa ii ajut sa devina oameni buni si fericiti, cu toate ca eu nu am fost un copil care s-a bucurat de fericire si protectie.

Eu  par slaba, dar sunt puternica. Pentru ca iubesc si respect cu toate ca nu mi s-au oferit resurse sa fac asta.

Eu inca te iubesc in strafundul inimii mele, chiar daca ma distrugi.

Dar eu o sa fiu bine cu sau fara tine. Pentru ca eu merit.

Freedom_by_tatsu_subaru

 

Curiozitati psihologice

Cateva idei interseante din psihologie, in care e usor sa te ragsesti. Cel putin eu m-am descoperit in unele din ele, si am simtit nevoia sa le impartasesc cu voi. 🙂

1. Cand esti stresat de o situatie, opreste-te si gandeste-te daca iti vei aminti macar                 evenimentul 5 ani de acum incolo.

2. Creierul tau elibereaza dopamina atunci cand desoperi un nou cantec preferat

3.Depresia severa ne poate cauza imbatranire biologica, deoarece mareste procesul de crestere al celulelor.

4.Deciziile sunt luate atat de mintea constienta cat si de cea inconstienta. Cand cele doua decizii nu sunt identice, traim anxietate.

5. Exista o sansa de 84% ca daca esti trecut de vasrta de 16 ani sa fi intalnit deja persoana cu care te vei casatori

6.A fi incapabil sa iti scoti pe cineva din cap indica de asemenea ca si tu te afli in mintea acelei persoane.

7. Constructia biologica a omului il face sa fie atasat de ceea ce este familiar. De aceea uneori tinem la lucruri care sun rele pentru noi

8.Dintre toate cele 5 simturi, mirosul este cel mai strans conectat cu memoria.

9.Nu esti o singura persoana, esti 3: persoana care crezi ca esti, persoana care ceilalti cred ca esti, si cea care esti cu adevarat.

10. Experientele in afara corpului pot fi induse de stimularea santului temporalo-parietal al creierului

11.Uneori cea mai buna solutie in rezolvarea unei probleme este sa inceteze sa-ti pese, astfel mintea subconstienta va putea rezolva problema pentru tine.

12.A injura dupa o accidentare minora este demonstrat ca reduce nivelul durerii. Dar numai in cazul poersoanelor care nu injura prea des.

13. Oamenii sunt in general mai sinceri cand sunt obositi fizic. De aceea avem tendinta sa ne confesam in conversatiile tarzii, noaptea

14. Iei decizii mai rationale cand le gandesti in alta limba decat cea nativa. Incercarea de a procesa o limba straina elimina instinctele aemotionale imediate, ceea ce te face sa gandesti mai analitic si reduce nevoia de a evita posibilitatea pierderii.tumblr_ome94asTCq1sy6m2qo1_500

Jurnal

16 ani

tumblr_omb0f0hsLq1r6xg0co1_500 (1)

partea a 3-a

 

 

Prima seara in clubul X din Busteni. D. a fost cu ideea. A venit tipa aia care a pus numai rock. Imi amintesc cum fredonam cantecele si dansam pe-acolo innebunita, si cei cu care am venit s-au molipsit de starea mea de bine. Nu-mi mai aminteam de probleme in perioada aia. Eram eu insami, si am putut sa pun si ce muzica vroiam. La inceput am fost timida sa cer prima melodie. Atunci l-am cunoscut pe Sami. Era la bar. Mi-a zis sa nu-l mai iau cu „dumneavoastra” ca are 23 de ani.  Pletosul il cunostea deja.

Cand ieseam cu tine ma imbatam prin baruri. Tu ai zis ca ai incercat sa ma privesti cu sufletul si nu cu mintea, sa nu ma vezi penibila. Mie nu imi pasa. Toti eram beti. Poate nu la fel de des ca mine. Tu ma duceai acasa mereu. In pub ne plictiseam mereu. Acolo ai intrat dupa mine in baie si ai zis ca ma intelegi, ca si tu ai trecut prin ce-am trecu eu. Am fost draguta si te-am acceptat, desi daca ma intelegeai nu ma mai vorbeai de rau din prima.

***

Azi am vrut sa il intrerb pe Andrei de tine. Altii se distreaza. Dar m-am imbatat si pot sa zic fericita ca am trecut peste tine.

Am vrut sa cred mult timp ca nu ti-ai batut joc de mine asa cum ai facut-o cu celelalte. Dar probabil ca asta e firea ta.

Nu ma mai doare.Asta nu-ti placea la mine, sa fiu beata, nu? Pai asta ma face sa nu mai plang pentru ca mi-ai zis ca din cauza persoanelor ca mine vrei tu sa mori. Nimeni nu te intelege. Ce trist e sa fie asa, nu? Pai poate am fost prietena cu tine pentru ca sunt la fel de distrusa ca tine. Dar m-am ferit de tine pentru ca stiam ca esti cu toate mereu. Asta nu m-a impiedicat sa ma indragostesc. Macar iti multumesc ca ai stiut si tu ce persoana esti si ai evitat sa ma incurci cu tine. Doamne, acum imi doresc sa fiu treaza. Asa se intampla de fiecare data.

Dar Ilinca mi-a zis azi ca ar trebui sa ne simtim treji asa cum ne simtim cand ne imbatam. Poate asta imi lipseste mie

***.

Imi pare rau ca judec. Doar ca sunt om , nu stiu cum sa o mai fac. Poate ar trebui sa ma intorc in coltisorul meu intunecat si sa nu mai ies de acolo, pentru ca afara este o furtuna de oamnei mintindu-se unul pe altul si ranind. Este razboi pana in cele mai mici colturi ale firii.

Trebuia sa imi invat lectia si sa accept singuratatea. Sa astept o lume mai buna. Suna asa de greu si poate judec eu gresit dar este singurul mod in care am stiut sa gandesc pana acum.

Trebuie sa ma impac cu trecutul. Sa il redescopar… Stiu de ce am fugit de el, este greu de suportat sa vad cum de la ingerul meu pot sa ajung la demonul din mine dintr-un simplu fapt.Dar am fugit la oameni ca sa uit, si oamenii nu sunt un teren stabil. Pana la urma eu sunt singura mea prietena din lumea asta. Trebuie sa ma accept. Ma intreb cat de departe o sa ma duca drumul asta si daca de data asta o sa ii fac fata.

***

De ce o fata frumoasa si desteapta ca mine cersesete atentie de parca as fi ultimul gunoi?

Ieri am facut-o lata si tu te-ai enervat cand ai auzit.Ti-ai rupt mana in stalpul ala. Am vazut toata furia din ochii tai si mi-am pus mana in mana ta, un pic terifiata. Dar nu ca o sa ma lovesti. Vroiam sa faci asta. Ca o sa ma parasesti.

Dar tu m-ai tras intr-o imbratisare ciudata, te-ai agatat de parul meu si ai tras un pic.Ai zis ca nu mi-ai face niciodata rau, ca sunt prea prostanaca. Tu mereu imi zici nu mi-ai face mie rau.

Sunt mai distrusa decat toti prietenii mei. Si tu te distrugi in continuare. Oricum nu mai simt absolut nimic acum.E ca un sistem de aparare.Imi intra cinismul din viata in sange si ma aflu ca intr-o bula protejata de lume, de parca totul este un film prost.Cred ca am mai zis chestia asta de 100 de ori.

Fiecare traieste in capcana propriei minti. Fiecare a fost naiv odata, si fiecare este cel mai bun ce poate fi, pentru ca fiecare nu face decat sa se lupte cu cine este. Fiecare are lumea lui.

Te-ai dus si mi-ai luat un corn iar apoi m-ai dus acasa. Nu ai vrut sa-mi mai vorbesti. Mi-ai zis ca iti pasa pentru ca am ceva in creier si vrei sa ma ajuti pentru ca stii ca pot.

***

„Bibi esti nebuna. Si daca tot voiai sa stii ce cred despre tine, gandesti foarte mult dar nu arati asta. Si nu-mi vine sa cred ca poti sa te joci asa cu noi, dar nu poti sa te vindeci de chestia asta care ti se intampla. Totul vine din capul tau si pastilele nu fac decat sa iti reduca starea. Pastilele nu o sa te vindece niciodata. Pastilele o sa-ti provoace dependenta. Doamne, chiar esti dusa rau. Trist. Trist, trist, trist. Trist ca ti se intampla asta. Eu nu pot sa te ajut. Dar stiu pe cineva care poate.

Eu nu gandeam bine inainte, dar am fost cu tipa asta care gandea si si-a dat seama ca sunt mai fraier. Ea m-a inselat cu unu’ si apoi tipul ala m-a luat la bataie. N-am mai iesit doua luni din casa de frica. Intr-o zi tipa asta m-a bagat in seama pe facebook si m-a intrebat daca sunt suparat pe ea, iar eu i-am zis ca e ok, ca o apreciez pentru ca a fost desteapta. Cand tipul a inselat-o, am ajutat-o sa il faca sa ii para rau.”

***

Poate ca in alta lume sunt deja moarta. Deci de ce nu imi potolesc demonii de acum? Poate Andrei ma uraste ca sunt o epava. Dar nu sunt una. Si nu mai sunt bolnava. Si nu am mai dus lama la mana oricat de mult imi doream asta in noptile cand plangeam singura. Si nu stiu daca am facut alegerea corecta cu tine. Poate am gresit si eu. Dar tu nu vezi si greselile tale. Nu vezi cum m-ai umilit. Poate ca am inceput sa ma simt iar deprimata din cauza ta. Si de ce sa plang pentru alte trecuturi care au fost odata?  Frunzele care nu se mai tin de copac toamna. Moartea le face sa se dea batute. Cine zice ca noi suntem diferiti? Ne luptam cu sfarsitul doar cu mintea, dar sufletul si corpul nostru ne trag catre el. Acum sunt singura si imi simt iar sfarsitul in mine. Nu poti sa fugi de adevar prea mult timp. Dar oare sunt nebuna doar pentru ca gandesc asa? Nu poti sa scapi din capcana mintii tale. Poate doar anihilandu-ti mintea de tot. Nu vreau sa fiu ca ceilalti. Vreau doar sa ma adaptez lumii din mine. Am fost la liceu cu tristetea. Din mine si din Maria. In lupta cu viata suntem deformati. Dar daca nu luptam o lasam sa ne distruga. Iar eu nu fac niciodata asta.

Ma pierd in noapte si tu nu ma ajuti. Ma pierd in „te iubesc”-ul tau si stiu ca inima ta este ciudata, poate egoista. Nu-mi vine sa cred ca tu totusi esti cel mai bun lucru care exista in viata mea si cel caruia ii pasa cel mai mult.

Dar nu ma mai atasez de data asta. Pleci sau stai, nu ai decat.

 

 

 

Jurnal

 

16 ani

partea a 2-a

jurnal

Unde sunt? Ce e cu mine?  De ce sunt asa de singura si de pierduta iar? Eu una ma simt bolnava, nu mai stiu ce e real. Capul meu este Tara Minunilor si nu e placut deloc. Suferinta ma face sa scriu mai mult. Nu ma pot opri. Trebuie sa descopar. De ce eu? De ce mi-am facut viata asta asa? Uneori cred ca m-am nascut sa fiu diferita. Totul la mine e in neregula. Neglijez jurnalul cand mi-e bine si il reiau cand imi dau seama ca binele pentru mine inseamna sa neglijez problemele din mine. Iarta-ma ca scriu iar despre tine dar tu erai punctul meu de sprijin. Nu am pe altcineva care sa ma asculte si sa ma ajute. Poate de-aia am crezut ca sunt indragostita o vreme. Stiu ca suna egoist.

***

Toti beau, vorbesc fara sa stie ce si asculta muzica.Sunt obosita si mi se pare ca oamenii de aici nu fac  decat sa isi celebreze drumul spre moarte. Ma intreb daca ei stiu ca toti murim cu fiecare clipa. Dar maine viata o sa ma gaseasca tot aici, facand nimic, pentru ca nu exista ceva ce pot sa fac pe lumea asta.

Uite-i cum celebreaza neexistand. Pana la momentul asta mai exista doar in carne. Maine voi fi cu un pas inainte spre a fi implinita. Sau poate… maine voi fi in drumul meu nesfarsit spre libertate. Nu stiu unde este drumul asta, dar stiu ca ratacesc mult perpendicular cu el.

***

Acum am incercat sa dau de tine toata ziua si nu e prima oara cand fac asta, si din nou ai un motiv ca sa nu mai vorbesti cu mine pentru totdeauna. Iar eu stau cu inima-n dinti sa nu fie asta acel pentru totdeauna definitiv. Am visat mereu ca noi o sa fim prieteni pana la adanci batraneti dar presupun ca n-am avut niciodata o legatura destul de stransa. Si poate a fost vina mea dar n-am stiut ce sa-ti dau. Si-n plus nu am pe nimeni care sa-mi asculte problemele mele ca sa ma mai pot gandi la altceva. Trebuie sa ma eliberez mai intai pe mine. In ultimul timp am vazut ca nu asculti si asta m-a durut. Poate asa te simteai si tu cand ziceai ca sunt langa tine dar nu sunt prezenta. Stiu ca te-am pus intr-o situatie jenanta si pe tine si pe Cosmin. Poate mai degraba ca lucrurile s-au intamplat de fata cu el tu te comporti asa. Si mi-am cerut scuze dar poate nu trebuia sa fac asta dand vina pe tine.  V-am facut pe amandoi sa va simtiti ca naiba. Si din nou, nu-mi pasa de restul. Imi pasa doar de tine. Dar poate faci bine sa o racesti usor-usor cu mine. Nu e prima data cand ti se zice ca imi bat numai joc de tine, desi nu e adevarat, tu stii mai bine asta. Si stii foarte bine ca prietenii mei au zis la fel despre tine dar nu i-am bagat niciodata in seama.

***

Vreau sa sper. Este lucrul care ma face cine sunt, cine am devenit de-a lungul acestor ani. Si asta o sa fac. O sa fiu eu, nu o sa ma mai caut pe mine.

As vrea ca sa pot sa-ti zic ca mi-e dor de tine si tu sa simti ceea ce simt eu in fiecare clipa, chiar si atunci cand o zic. Pentru ca mi-e dor de tine non-stop, cu norma intreaga, chiar si cand esti aici. Dar poate mai intai trebuie sa iubesc in felul in care sunt iubita.

Simt o oboseala de care nu pot sa trec, o oboseala de oameni, de prea plinul vietii.

Sunt focul cand luminile se sting iar tu esti perfect pentru defectele tale. Peste tot in jurul meu exista numai umbre, e tot ce am trait vreodata.Doar celor care exista le e frica de moarte. Altii traiesc in vise, eu traiesc in simturi.

***

Seceta. Am nevoie sa beau ceva. Un suflet e prea cald. In afara de al meu. Al meu e rece pentru ca e mereu umbra in el. Am sa-mi beau sufletul

Nu vroiam sa-mi pierd pamantul de sub picioare, dar Maria, in care am avut incredere, a vorbit multe lucruri rele despre mine. Dup-aia G. a fost de-a dreptul ofensat cand a auzit ca sunt „nebuna” si tu  ai zis ca vrei sa mori din cauza persoanelor ca mine. Pai, imi pare rau ca nu am fost mai atenta cu tine.

***

Ce baiat bun si sociabil esti tu! Cand am devenit „prieteni”, ieseam cu grupul lui Maria. Tu mi-ai facut complimente despre par si cizme, si mi-ai zis ca geaca era asa si asa. Stiam dinainte ca pe la colturi de strada ma faci nebuna si zici ca nu sunt de incredere dar nu imi pasa prea mult sa fiu sincera. Nici macar nu as fi incercat sa-ti schimb parerea. In seara aia ai insistat sa o aduc pe Irina si i-ai dat acel trandafir. O. a plecat din cauza asta, sunt sigura ca din cauza asta a plecat, doar cu ea te lingeai inainte. Si asa nu vroia sa o vezi tu pe Irina nici in ruptul capului. Dar nu imi amintesc prea multe detalii de atunci, nici nu vroiam eu sa observ unele lucruri si nici nu ma interesa, credeam tot ce mi se zicea si nu vroiam sa stiu ca trebuie sa observi atent fiecare detalui din exterior si sa il rumegi tu cu tine pentru ca nu stii cand ti-ar putea folosi, ca doar oamenii sunt parsivi, nu ca fetita inocenta cu parul de foc de 16 ani.

 

Jurnal

16 anitumblr_lurl0rmI3F1qk7ynro1_500

Azi sunt bine. Sunt in drumul meu spre fericire. Tu esti indrumul tau spre a-ti asuma viata.

Eu ies incet din cochilia mea. Imi iert greselile si imi caut fericirea. Sunt mereu intre  prieteni, departe de restul lumii. Ilinca sta pe telefon si subliniaza pe o carte citate pe care dupa le transcrie in carnetele ei. Eu scriu.

Si am un viitor bun in fata. Stii de unde stiu? Pentru ca inima vorbeste in soapte, dar te zguduie atunci cand o face. Mi-am adus aminte de vorbele ei intr-o zi. Si atunci am ascultat-o din nou, iar ea mi-a raspuns cu liniste si pace. Tot ce-a fost mai rau in viata mea a trecut si n-o sa se mai repete… cel putin deocamdata.

Dar tu esti mai real ca mine. Si m-ai luminat si pe mine cu o particica din adevarul tau. Totusi, trebuie sa intelegi ca eu am o cruce de purtat iar tu alta. Este ca in povestea aia: un om s-a dus la Dumnezeu si a cerut sa-i schimbe soarta. Era sarac si avea o cruce de lemn. Dumnezeu i-a zis sa-si dea crucea jos si sa incerce alta. El a incercat cruci de aur, de platina si de argint. Toate erau prea grele pentru el. Asa ca s-a intors cu crucea de lemn inapoi acasa.

Crucea ta este soarta pe care o ai.  Nu pot sa-ti explic cum e. Esti sociabil, dar ceea ce te face totul pentru prietenii tai este jocul tau de a fi cine nu esti. Ai fi nimc pentu multi fara ea. Si libertatea pe care ti-ai asumat-o, este inca un drum in noapte. Faci multe greseli dar nu exista indicatii pentru calea pe care ai apucat-o. Dar e cea mai onesta cale pe care am intalnit-o vreodata. Si nu te blama asa cum fac ceilalti. Ei nu stiu sa gandeasca decat cu creierul. Iar in creierul lor zbiara vocea materialismului, fericire iluzorie.

***

Ai avut dreptate despre Maria.

Este doar o fata care a trecut prin multe. Niciodata nu a primit ce isi dorea. Iar acum mintea ei este ravasita de toti oamenii care vin si pleaca din viata ei, de toti asa-zisii ei prieteni. Vrea sa asimileze ceva de la fiecare, ceva care sa o faca pe ea sa simta ca e mai buna, si s-a uitat de mult pe sine si s-a ascuns pe ea in cel mai adanc si intunecat colt al mintii ei. Intr-un fel seman cu ea. Intr-u fel am incetat si eu sa mai cred in mine. Credeam ca sunt prea naiva ca sa mai ascult de mine si am inceput sa ascult de altii. Dar totul m-a coplesit si nu am putut sa ascult de nimeni. Si, in final, am realizat ca tot ce pot sa fac este sa nu ma mai abtin sa fac ce ma taie capul, pentu ca asa cel putin consecintele o sa ma afecteze doar pe mine. Si pana la urma eu ma cunosc cel mai bine.

***

Nu stiu ce voi face de azi incolo, dar am realizat ca viata este o poveste pe care nu o pot controla.

Astazi am simtit ca sunt acasa. Acolo este casa mea. Mi-am amintit de zilele in care adunam branduse pe poiana, poiana cu musuroaie pe care imi era frica sa calc ca sa nu omor cartitele. Nu o sa mai ajung niciodata acasa. El nu mai este tatal meu. Uneori cred ca tot ce mi s-a intamplat vreodata a fost pentru ca am pierdut acest loc. Sau poate ca e invers. Poate ca acest loc a fost primul semn ca o sa pierd tot ce castig in viata mea. Pentru ca iata-ma din nou pe strazile intunecate ale mintii mele.

***

Uita-te la ei cum merg pe strada prefacandu-se ca nu sunt incompleti. Profesoara mi-a zis ca trebuie sa ii spun tatei tot ce m-a ranit la el. Sunt constienta ca asta nu o sa ma vindece dar poate o sa ma elibereze de furie. Cum a zis si frate-miu, se putea mai rau decat atat. El a avut o colega la facultate care nu si-a cunoscut tatal niciodata. Stia cine este, avea vile la Snagov in timp ce ea traia cu maica-sa intr-o garsoniera. A incercat s ail intalneasca, a promis ca nu ii va cere  nimic, dar el nu a vrut sa o vada. Parintii lui Andreea au divortat la 12 ani si au facut-o sa se inchida in ea mai mult decat era inainte. Zenda sufera pentru ca parintii ei sunt intr-o competite pentru ea, de parca ar fi un simplu obiect.  Cu totii traim in capcanele noastre si nimeni nu le poate intelege in afara de noi. De aceea nu iti arata inima nimanui. O sa fii judecat.

***

In mine exista o furie care ma face sa ma intreb daca nu cumva am renascut sa traiesc pentru ura. Dar as putea trai si cu asta bine daca nu ar fi trecutul. Este ca un gol negru care uneori ma inghite si nu pot sa il deslusesc. Cine am fost, ce mi s-a intamplat de fapt? Nu stiu si astea sunt lucrurile care ma innebunesc pe mine.  Sunt vesela pe dinafara dar in interior simt iar ca ma prabusesc. Plang cand sunt singura. Ma gandesc iar la moarte ca la o solutie. N-am mai fost de mult cu adevarat impacata dar acum imi lipseste si comfortul pe care il castigasem.

***

Te-am iertat o data, nu o pot face si a doua oara. Si acum sunt moarta pe interior, traiesc din ura pentru tine, tata. Asta este cel mai important lucru pentru care trebuie sa iti multumesc. Multumesc ca m-ai bagat intr-o capcana din care nu o sa mai pot iesi vreodata. Pentu ca nu te mai pot ierta. Supravietuiesc ca sa iti fac zilele un calvar, desi stiu ca nu o sa pot sa te fac sa suferi niciodata asa cum m-ai facut tu pe mine.Esti fericit ca toti copiii tai te urasc? Cum poti sa traiesti cu greselile pe care le-ai facut? Nici nu ma mira c-ai innebunit.

Si pana la urma ce e atat de gresit in a-ti dori sa mori. Cand sunt eu cu durerea mea imi dau seama ca nu ma sperie. Mai degraba ma sperie viata. Ce o sa mai fac cu circul asta in care traiesc si cat o sa-l mai las sa ma mutileze? Chiar trebuie sa fiu doar ca sa ma razbun, nu pot sa traiesc dincolo de asta?