Cu sinceritate si liniste sufleteasca


Dacă e ceva ce ştiu de la Alin, e că el nu poate să vindece nimic, dar e motivul pentru care mai pot să dau sens cântecelor, cu toate că sunt minuni trecătoare, secătuite de valurile de necurat de peste tot. L-am iubit fara să-i cer nimic.  El nu-mi spunea multe, cu toate că pare să-i fi păsat întru totul, şi cu toate că în unele cazuri şi-a lăsat barierele în faţa mea mai mult decât a avut încrederea să o facă cu alţi. Dar oricum n-ar înţelege nimeni ce este el pentru mine, n-ar ştii decât să judece. Nu mai pot decât să mor în interior când stau pe lângă toţi aceşti oameni falşi. Şi vreau iar să fug undeva departe, să mă ascund de ei, să nu mai ştie cine sunt, să nu mă mai plictisească şi decepţioneze. Aud prea mulţi oameni care mint şi ascund şi calcă în picioare, iar asta e singurul lucru de care m-am ferit să devin. Şi am luptat singură şi confuză până acum, dar o să găsesc o cale să îmi adun forţele din ce în ce mai departe, mai departe decat am fost vreodata.

Pentru că el m-a provocat întotdeauna să fac asta.

Pentru că el îmi aduce aminte că vreau să fiu desăvârşita şi mă fascinează cu dorinţa de a mă autoîmplini.

Şi pe lângă asta am vrut să îl cunosc mai mult decât orice pe lume pentru că i-am promis. Şi să o fac cu prudenţă, ca să nu fiu copleşită şi să îl rănesc. Cu toate că l-am supărat. Şi toate dubiile mele…Şi faptul că poate eu m-am jucat până acum şi abia acum învăţ că sunt lucruri care trebuie rostite şi lucruri care trebuie să moară cu mine. Mi-a oferit lucruri bune. Cum ar fi o fericire sinceră de a fi acceptată, de care nu mi-am dat seama din prima. Niciodata nu m-a facut sa plang. De asta m-am simţit aşa de bine să dorm în braţele lui. Şi poate nu a fost corect întru totul. Dar oamenii sunt supuşi greşelii şi conflictelor. Trebuie să existe şi un diavol şi să te împaci cu el fără să te laşi acaparat. Trebuie să existe şi un Dumnezeu şi viaţa este dincolo de a te lăsa acaparat de el. Trebuie să mă împac cu chestiile pe care le-am făcut pe moment. Trebuie să mă împac cu mine, şi să nu fac nici întru totul ca el, dar nici întru totul ca cei pe care îi blamează. Trebuie să nu cred în nimic şi să accept totul. Trebuie să trăiesc. Trebuie să nu ma ataşez nici măcar de ce iubesc că nu o să mai am acel lucru şi o să apară suferinţa. Trebuie să respect ce simt şi simt că merită să îl iubesc şi faptul că o fac sincer, fără detaşare, fără ataşament, este un lucru care mă face fericită.

Şi ăsta a părut prea mult un adio. Poate e doar în capul meu, că m-am ataşat şi mai mult de el şi eram gata să bag mâna-n foc pentru el, poate pentru că i-am lăsat un gust amar când ne-am văzut ultima oara. Poate pentru că nu m-a anunţat că fuge de oraşul ăla, ca ultima oara. Dar ştiu ca a fost nevoit să facă asta. Şi ştiu că mi-e mai greu să îl găsesc acolo. Dar n-am de gând să mă vaiet, am de gând să aştept până voi putea trăi prin flăcări pentru că am învăţat să supravieţuiesc în ele

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Cu sinceritate si liniste sufleteasca&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s