Jurnal

15 ani

Spitalul

gir;

 

Traim intr-o lume a viselor. Fiecare zi este un amalgam de culori.

***

Libertatea este cel mai iubit sentiment al oamenilor, un drum in noapte in care visele se nasc din stele.

***

Uneori, viata este despre a astepta viata sa inceapa. Este partea intunecata a Noptii Viselor. Scriem ca intr-o cronica ceea ce simtim, caci sentimentele sunt singura realitate palpabila sufletului, concretizam ceea ce traim in ganduri, sa facem viata reala. Si apoi sa numaram etapele, vazand- sau amagindu-ne ca putem vedea- sfarsitul erorilor si imperfectiunilor. Am mai ars o etapa-suntem mai aproape de sfarsitul noptii.

***

Nu conteaza ca nu esti inteleasa. Nu conteaza ca trebuie sa suferi si sa te lupti, si nu conteaza daca crezi ca nimeni nu mai simte la fel. Este de ajuns sa incerci in fiecare zi, si poate in eternitate nu o sa fiii niodata singura.

***

Ok. Am plecat. Si ce-am rezolvat cu asta? Nimic.  Stau si ma gandesc la 6 dimineata, cand am fost prea agitata ca sa inchid vreun ochi toata noaptea, ca ce-o sa fac maine si ce-am facut azi. De-as putea sa ma simt vie… pentru ca in ultimul timp simt ca nu fac parte din viata mea, de parca as fi doar spectatoare la un film. Poate asa si e, pentru ca sunt paralizata in viata mea, nu pot sa schimb cu nimic ce fac oamenii din jurul meu din mine. Si ma gandesc la o prietena din copilarie care a plans alturi de mine, odata. Poate o sa ma duc pe la ea. Dar ce sa fac eu acolo? Nu mai am nici o legatura cu ea. Mi-am rupt toate legaturile cu vechii mei prieteni sau cunoscuti de pe-atunci, si acum nu mai am nimic de-a face cu ei. Pentru ca nu mai am nimic de-a face cu fata care am fost odata. Fata aia e moarta de prea mult timp. Si aici sunt eu care detin cheia trecutului ei, dar nu e trecutul meu. Si sunt suspendata intre doua lumi…am  fost… nimeni nu stie adevarul si nimeni nu-l va intelege vreodata asa cum o fac eu. Gata. M-au internat. M-am enervat si cum am prins prima ocazie am plecat de acasa. M-au adus inapoi cu politia.Sunt atatea lucruri despre care, nu ti-am zis in ultima perioada, jurnalule. Dar poate ca o sa-mi fac  timp sa-ti impartasesc totul. Si cele doua fire rosii care mi-au blestemat viata. Chiar nu stiu ce ar trebui sa urmeze, dar presupun ca o sa fiu nevoita sa nu-mi mai pese de nimic acum, pentru ca nu mai simt nimic. Te-am crezut o etapa incheiata pentru mine acum, dar trebuie sa scriu pana o sa te termin. Probabil insa ca nimeni nu o sa te mai citeasca vreodata.

Daca vom ajunge vreodata sa vorbim mai detaliat, trebuie sa stii ca viata mea a devenit a dracu’ de interesanta, si nu in sensul bun, ci in cel mai rau posibil. Sper doar sa n-o bag pe mama in pamant cu asta.

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Jurnal&8221;

  1. Da…asa e viata ta a devenit interesata dar nu cum vrei tu. Dar crede-ma asa cu partile ei negative tot viata ta e. SI cheiai e la tine.Poti sa o faci interesanta daca tu decizii. Da e greu…da doare si da al naibii de greu este,dar poti. AI trecut peste niste limite stii ca le poti depasii si mai stii ca poti trai. Scrie spune vorbeste si vei fi auzita si ascultata. Eu una abia astept sa citesc 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s