Vis

Se facea ca eram pe o strada plina de castele. Simteam prezenta unor suflete ce-mi erau prietene, unul in stanga, celalalt in dreapta mea. Totul parca era din alta lume, palatele erau uriase, impunatoare, dar timpul trecuse peste ele, neintretinute de o mana omeneasca. Eram uimita si nu stiam in ce parte sa imi opresc privirea.
Apoi am mers pe o straduta ingusta. In dreapta mea era un zid peste care nu se putea vedea decat noaptea si luna. In stanga, aveam fatada unui castel atat de aproape, incat puteam s-o ating. Am ramas cu privirea prionita pe el, si am descoperit in zidul lui incrustat un simbol straniu, nu semana cu nimic din ce mai vazusem pana atunci. Mai precis, curbele si liniile lui nu asamblau nimic din ce stiam eu ca e scris de om.

Am avut sentimentul ca pana atunci fusesem doar o calatoare fara scop, si dintr-o data descoperisem de ce sunt aici, si aceasta incrustare mi-ar fi dat libertatea sa imi controlez universul material. 

Pentru prima oara m-am uitat in spate, si am realizat ca in spatele zidului se afla un necuprins ce nu se potrivea cu semnificatia codata in fiiinta mea, iar zidul era construit ca sa ma tina captiva inauntru. 

Bulversata de aceasta idee, mi-am intors capul catre castel din nou. Mi-a venit in minte ca vreau sa incep sa imortalizez caltoria mea, si am incercat sa fac o poza la simbol cu telefonul, dar atunci am ramas fara baterie.

Am decis sa imi continui drumul, pe o alta straduta, unde era o cafenea cu mese la strada. In jurul meselor goale dansau femei imbracate in costume tiganesti arabe. Mi-au zis:

-Vino si tu sa dansezi cu noi, tot ce trebuie sa faci e sa te dansezi in stirea ta, si nimeni nu o sa te vada ca sa te judece!

– O sa ai un camin in care sa traiesti si tot viitorul tau va fi asigurat, nu o sa fii niciodata nevoita sa te lasi purtata de vant! a zis alta.

Am fost pe data de acord, si ele mi-au pus sa-mi vopsesc parul de foc cu smoala, pentru ca singura regula a a contractului era sa am parul negru. 

Incepand sa dansez cu ele, am descoperit ca ele nu cunostau nimic altceva in afara de cafenea. Ele credeau ca acea cafenea este universul, si nu aveau capacitatea sa isi imagineze ca mai exista si altceva, de aceea era prea dureros pentru ele sa isi puna intrebarea de unde am venit eu. Asa ca la un moment dat au ajuns sa creada ca eu fusesem de la inceput acolo cu ele.

Mai mult, cafeneaua nu era de fapt goala, era plina de umbre, iar dansatoarele erau tarfele lor.

Eram obosita sa dansez fara oprire invartindu-ma in jurul meselor. Ajunsesem sa cred ca umbrele sunt stapanii mei, si simteam ca pentru mine nu exista altceva decat cafeneaua, si ca tot ce ar fi afara este doar un vis. Dar eu aveam sange strain in mine, eu vazusem in afara, si acest lucru mi-a dat intr-o buna zi curajul sa ies pe usa si sa fug.

Uimita, am ajuns intr-o strada lunga si foarte lata, cu blocuri mari de fiecare parte. In jurul meu era carnaval, toata lumea purta masti si toata lumea oferea unul altuia cadouri pe strada. Am simtit din nou uimire si bucurie, si am inceput sa ma plimb fara griji. Doar ca ceva se schimbase. Prietenii mei invizibili disparusera.
La inceput nu am interactionat cu nimeni, apoi am primit din senin un mar verde de la o persoana costumata in arlechin. Am mers mai departe, inca uimita si bucuroasa, si am intalnit la un colt de strada o fata blonda, imbracata in rosu si negru. M-am apropiat si am intrbat-o daca este bine. 

Mi-a zis ca ii este foame, asa ca i-am dat marul meu. Ca sa ma rasplateasca, a zis ca o sa-mi arate unde locuieste. Am mers cu ea ce am mers, iar ea a descuiat o usa ce dadea intr-un coridor lung, ce ducea mai departe intr-o curte interioara. A descuiat alta usa, si am urcat cateva scari in spirala catre un balcon, unde a descuiat a treia usa, si am intrat intr-o camera mare.
Mi-a oferit un pahar cu apa si mi l-a prezentat pe prietenul ei. Am stat un timp de vorba cu ei, si apoi ea a zis ca vrea sa fie si ea imbracata ca mine, in rochie simpla. M-am oferit sa ii dau o alta rochie pe care o aveam, alba, din satin.

A probat-o si a zis ca nu e tipul ei de imbracaminte. Apoi baiatul i-a soptit ceva, si ea a decis sa poarte rochia.

A propus sa mergem sa imi faca cunostiinta cu cineva, eu am acceptat. Eram de acord sa ma las purtata de vant, nu mai aveam de ce sa ma agat.

Am iesit in strada. Am mers ce am mers, apoi am intrat intr-o curte, am batut la usa de unde ne-a deschis un baiat inalt, ce ne-a condus carte un subsol luminat de licurici. Ne-an asezat in jurul unei mese si am inceput sa jucam un joc de carti.  

O panica fara sens m-a apucat in ghearele ei. Am gandit dintr-o data ca eu nu apartin acestui loc in care m-am trezit acum mult timp, si ca toate aceste persoane care erau acum in jurul meu imi ascundeau scopul lor de a ma convinge sa raman printre ei.

Fata si prietenul ei au plecat, iar eu am ramas cu celalalt baiat, si i-am spus ca, nu stiu de ce, dar mi-e frica si nu mai pot sa gandesc rational. 

– Aici esti in siguranta, a zis el. Aici esti libera. In strada, oamenii cu masti nu te lasa sa faci ce vrei.

A intrat fata si m-a rugat sa ies cu ea in curte. Se lasase noaptea. Am descoperit niste leagane. M-am asezat pe unul si am inceput sa ma dau in el. I-am marurisit ce simteam. Mi-a zis:

– Uite, pe mine ma cheama Lilith si te pot invata cum sa ai orice iti doresti daca vei sta pe langa mine. Ideea chiar e sa nu pleci nicaieri, sa ramai de partea noastra, pentru ca numai asa vei fi fericita. Vezi zidul acesta din spatele tau? Reprezinta minunea pe care un om poate sa o faca. Datorita faptului ca cineva a construit zidul acesta tu esti aici si poti sa te dai in leagan. Bucura-te de tot ce intalnesti in calea ta, universul e de partea ta. 

S-a ridicat. 

-Acum, hai sa mergem ianpoi in subsol, iar tu sa il saruti pe baiatul care ne-a primit.
Am coborat, am facut ce mi-a spus. Uitandu-ma mai bine la el, am descoperit ca el era arlechinul ce imi daduse marul.

Celalalt baiat inganat catre Lilith:

-Zeita…

– Pana la urma s-a meritat sa port o rochie alba, a soptit ea…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s