decetipa

Fața disperării. Buze umflate, cărnoase, și ochi rosii, mici, două semiluni cu colțurile în jos. Cuvinte ce iar și iar se invălmășesc, dar nu pot fi exprimate. Pub cu lumini roșietice, de iad. Oameni ce dansează, oameni ce bruschează, oameni beți și proști, care cred că sunt zeii lumii și pot să calce în picioare pe oricine și să se lase pradă oricui în noaptea asta. Și oboseală. Capul nu își mai găsește starea. Erup și țip dintr-o data. Se uită la mine, fără să se apropie. Nu înțelege ce zic, și eu tot îi explic, vorbe în neant, în neant , în neant! De ce? Gesticulez și plâng și țip. Și mă deschid. Prin mișcări, prin vorbe, ce ajung în afara mea mai mult ca zgomote fara sens. De ce și de ce și de ce și nici un răspuns, nici măcar o privire. După care dispare din cameră.

Oasele și carnea de pe mine se simt greu. Și mă doare spatele. Și mă înconvoi pe podea. Și sub pleoapele închise îmi joacă lumini roșii și întuneric. Simt cum se apropie o migrenă de la consumat prea multe senzații. Tot ce am vrut să-i zic era, de fapt: „De ce nu m-ai învățat ce trebuie?”, „De ce nu m-ai apărat?”, „De ce nu te apropii de mine și îmi dai energia ta caldă dacă mă deschid?”

Și tot ce pot să îmi zic apoi sunt numai reproșuri, mie și a tot ce este în jurul meu.  Cum ar fi : ” De ce am primit de la Domnul soarta asta?”, „Sunt nebună, ciudată sau gândesc greșit?”, „Sau de ce nu mă ascultă și ajută nimeni?”, „De ce sunt călcată în picioare?” Și deodată realizez: am lăsat iar să mă controleze. Acea parte damnată din mine, aceea care tânjeste după lumină și urăște și mă distruge încercând să o obțina. Acea parte care a greșit crezând că e mai mult decât lumina, și cum lumina e totul, a rămas singură.

Și să fie singură este tot ce știe.

Așa că văd lumina aprinzându-se în ochii reflectați. Ăsta a fost doar testul lui crud. Îi e frică de timpul și liniștea pe care mi le acord. Îi e frică că nu îi mai sunt victimă. Monstrului din mine. E prima dată cum văd că voința mea prinde viață. Prin vitalitatea din ochi. E timpul să mă ridic de pe podeaua rece. Nu prea mai am ce face aici.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s