Panoramă către conștiință

 

„Procesul vieții este dialectic: un conflict între opuși, dar simultan o întâlnire între aceștia. Ea oscilează în permanență între teză si antiteză, între antiteză și sinteză, după care sinteza devine din nou o teză și procesul o ia de la capat” OSHO

panorama

Omul acela în costum gri  are o minte stângă care seamănă cu un pop art. Doar că mintea lui stângă nu mai funcționează. Numai mintea lui dreaptă se electrizează de la nori de griji negri la nori de griji mai albăstrui pe fundalul unui cer mov de nervi și cu ocazionale eliberări de trăsnete, eliberări de furie. Putea să aibă un echilibru, dar s-a trădat unei singure părți din întregul lui psihic.

Mintea femeii aceleia cu bebelușul in brațe este ordonată în forme geometrice. Ea vede prin propria sa prismã de înțelegere a lumii doar două extreme unindu-se continuu: mintea stângă, cea a culorilor calde și a formelor eterne, continue, cum sunt sferele. Și mintea dreaptă, pentru culori reci și forme geometrice definite prin numere  clare: linii, triunghuiri, paralelipipede. Este o femeie care îsi poate explica ușor noțiunile abstracte.

Băiețelul din brațele ei are o minte simplă, nealterată de concepte. Mintea lui vede doar da și nu , mișcându-se în rotații continue numai în jurul acestor două cuvinte, uneori însă ceva din jurul său îi oprește atenția pe unul dintre ele.

Bătrânul care citește ziarul este foarte atașat de situatia politică a țării, criticând-o asiduu pe orice plan. Chiar aș zice că se definește prin ea. Aproape tot creierul lui își împinge rotițele spre câștiguri și pierderi de factură națională, se definește prin știri. Poate încearcă să ascundă în spatele cinismului sentimentul de irosire? Mai există o mică parte a minții lui, total necunsocută. Nu și-a descoperit-o niciodată.

Bărbatul de vreo 40 de ani, cu figură de simplu muncitor, trăiește în obsesia colțului de lume de mult pierdut pe orașe aglomerate, acolo unde încă nu aflase că lumea e o mare mașinărie ce te stoarce de viu. Uneori această imagine e goală de expresie, dureros de adevărată. Alteori e plină de răgete.

Pe cealaltă parte un cuplu tânăr dezbate în știrea lui cine știe ce poem al sufletului. Mințile celor doi au o conexiune perfectă, s-au unificat, două stele în oglindă, iar culorile ce le fulgeră creierul în dinamica veșnică a dualității sunt roz și roșu ( compasiune și pasiune).

O puștoaică blondă stă cu ochii în telefon și dă scroll în continuu. Mintea ei arată ca atunci când la televizor nu mai este semnal și apar barele laterale statice. Și o voce din ființa ei se apără fluxului de informații inutile repetând : „așa, și?”

Băiatului acela cu zâmbet tâmp și privirea în gol îi lipsește orice mijloc de a raționaliza existența. De fapt, tot ce face mintea lui este să repete un râs maniacal în culori vibrante.

Batrâna ce îl suprevegheaza și-a educat ani de zile creierul drept să fie mai întelegător, păcat că e degeaba, pierde esența când tot ce face e să-i justifice comportamentul prin mintea sa, învățată să fie doar rațională. Uneori însă, în momentele mai dificile și în cazul deciziilor grele, mintea stângă își face curaj să se exprime prin sclipiri mici, pe care ea le numește simplu „intuiție feminină”.

Adolescentul cu haine negre și tus sub ochi are o minte plină de vise alb-negru. Nu mai vede nimic decât extreme, s-a ascuns într-o groapă de restul lumii și acum se autoconvinge că nu exista ieșire.

Tot fugind de visele ce vor să mi le vândă, am început să văd printre minciuni, către profunzimea ciclică a neantului din noi ce creează tot.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s