Ce mistere voiai sa-mi reamintesti, caine lup?

 

tumblr_ohd7qzdyGD1r1arpmo1_500.png

Iubesc muntele.

Cand eram mica tata lucra la Poiana Stanii, in inima nimanui. Ajungeam acolo cu Range Rover-ul ala vechi de tot, de nici nu cred ca mai exista pe piata. Era cea mai buna masina de urcat drumul de padure. Noaptea pe un drum pustiu, cand ma lasa sa dechid geamul de tot daca era cald si sa dau muzica la maxim. In nopti ca acelea traiam toate visele de pe pamant si as fi putut fi oricine. Daca vroiam sa prind vreo nalucire si s-o recunosc, simteam de odata ca mi-e prea lene, toate visele simtite la un loc au alt farmec, de parca te afli la inceputul lumii inainte sa explodeze bomba creatiei totale.

Si cerul, pe orice drum lung , ma chema spre el, de parca ma chema acasa. Nimic trist, doar un misticism sublim.

La Poiana Stanii, primavara, adunam branduse cu barmanita batrana, slaba, cu ochelari rotunzi si par ca neaua, de la barul de langa. Nu vedeam ocupatie mai importanta ca asta, poate doar ocolitul musuroaielor de cartita, ca sa  nu le moara puisorii.

Din cand in cand il mai vizitam pe paznic, Adi, care lucreaza si acum cu tata. El statea in cabanuta cea mai mica, cu doar doua camarute, si se uita tot timpul la televizor. Ca sa nu ma plictsiesc cat stateam cu el, ma prefaceam ca aveam papusile cu mine, si ca acolo era casa lor, si toate obiectele din camera prea mari pentru ele capatau alte sensuri.

Din cand in cand mai mangaiam si cainii, ciobanesti sau maidanezi. Dodo, pentru ca era foarte batran zicea tata, era singurul care era tinut in cusca. Era mare, cu ochi rosii si blana latoasa, dar cand ma lasa sa ma apropii de el, era bland. Rex, cainele-lup, multi ani mai tarziu, a vrut sa ma ia cu el la o plimbare in padure, dar n-am fost. Inca ma intreb ce voia sa-mi arate.

Noaptea stateam in vila cea mare cu tata, ne puneam doua fotolii cap in cap si ne uitam la primul film din Harry Potter si la Regele Leu. El din cand in cand facea sauna, si atunci eu ma dadeam pe bicicleta statica. In camera de jos imi era frica sa ma duc, pentru ca duceau spre ea niste scari in spirala intunecate si pazite de statuete urate. Totusi, ma incumetam dupa ceva timp sa cobor, si ma intorceam sus in fuga. La sfarsit, ne culcam in camera de sus, cu pat imbracat in cuvertura roz si lumanarica roz cu miros de trandafiri in fata unei oglinzi, de ma simteam ca o printesa.

Dimineata, luam micul dejun in prima vila, la o masarda mica de lemn.

Iarna era un ger asa de mare afara, ca dupa ce ma dadeam jos din masina nu mai puteam sa ajung la vreo intrare, ma tinea vantul in loc. Asa ca ma ajuta tata. Tarziu, ursii veneau sa ne faca o vizita, racaind usa de ramaneau numai urme a doua zi. Ii auzeam mormaind aprig dinauntru. Tata zicea ca plang dupa mancare.

Uneori ma intreb daca am pierdut totul pentru ca am pierdut acest loc sau faptul ca am pierdut acest loc era primul advertisment ca o sa pierd in viata mea.

Copilul din mine. Inocenta. Salbaticia. Curiozitatea. Lumea de extraterstru.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s