el2

Vrei să fii muza mea? De data asta. Nu mă gândeam că o sa fii… Și în tot acest timp cerul nopții a fost luminat de coase, semicercuri, cercuri imperfecte și cercuri întregi, trecând din nou la coase ca să se întoarcă la cercuri. Încă sper să am în minte totul cu precizie. Pentru că mă gândeam azi să te fac muza mea.

Nu, nu îți pun întrebarea față în față. Mi-e și frică să te romanțez, poate mă îndrăgostesc. Dar ai fost senzația unei nopți înstelate de gânduri calde și simple.

N-am de ce să zic despre toate tâmpeniile care s-au întâmplat între noi și cum am ajuns să nu-ți mai vorbesc, nici eu nu știu de ce. Poate de teamă. Poate pentru că am mai încercat să îți vorbesc, și n-a ieșit cum trebuie. Dar îmi erai în cap, cu toate că niciodată nu am fost destul de atentă la tine ca să te văd cu adevărat. Și niciodată nu am ținut la tine așa de mult. Sună idiot, dar ăsta e adevărul fără metafore.

În seara aia m-am decis să te văd. Tocmai pentru că îmi erai în cap. Poate pentru că îmi erai încă un mister, deși până la urmă n-ar fi trebuit să fii, pentru că fusesem intimi. Poate pentru că aveam nevoie să completez povestea în care nu te-am facut să înțelegi că pot mai mult decât să trădez în orice fel.

Și mi-am luat ușor inima în dinți, că știam că poate nu o să mai am ocazia. Și te-am sunat. Ai crezut că vreau doar să vorbesc despre problemele mele. Dar eu vroiam doar să împletim povești, stări și noaptea împreună. A fost unul dintre momentele în care a meritat să țintesc cu furie norii.

M-ai strâns în brațe. M-ai luat de mână și te-am lasat. Dar ce a fost cel mai frumos e că am fost sinceră cu tine, cum nu am fost niciodată. Mereu te-am acceptat așa cum ești, privindu-te cu sufletul. Ție îți părea rau pentru tot ce a fost între noi. Dar fusesem doi proști, și ne meritasem unul pe altul.

Of, de ce mă întorc la melancolii? Nu asta vreau să exprim. Vreau să exprim cum ne-am dezbrăcat de bariere. Bine, ne-am dezbrăcat și propriu zis. Dar n-a ieșit decât ceva foarte stângaci. Nu ne mai cunoșteam corpurile ca înainte.

Dar totul a fost bine. Pentru că nu erau bariere.  Deși nu s-a trezit în noi vreo conexiune pasională, sufletele noastre erau dezbrăcate de bariere. Și noi eram doi oameni maturi, nu ca înainte. Două persoane care se complăceau în pace, acceptare și onestitate. Totul a venit natural.

Mi-ai sărutat mâinile, fața. Ne-am tot sărutat și mângâiat. Pur și simplu. De dragul unei nopți în care aveam nevoie de un suflet. Nu era neapărat ce aveam în cap, eram doi ce se mângâiau fără să fi ales neapărat asta. Nu era nimic altceva decât sinceritate. Nici pasiune, nici atracție, nici iubire. Am șușotit până târziu, îmbrățișați, și am adormit la fel.

Te-am simțit cum la un moment dat în cursul nopții mi-ai întors spatele, doar ca să mă cuprinzi din nou spre dimineață.

A doua zi, când ne-am separat, mi-am pus muzică și am visat. Și eram mai fericită. Poate aveam o foame de intimitate pe care tu mi-ai împlinit-o. Noi am fost întâmplători și nu vreau să fim vreodată mai mult. Sper să nu mă râzgândesc. Pentru că nu vreau să mă îndrăgostesc de tine. Și nu vreau să mi se frângă inima.

Nici n-am avut vreo relație care să nu mă schimbe și în care să nu mă simt constrânsă de ceva. Oricum n-aș vrea să îmi pierd întregul, spontaneitatea și libertatea din nou. Nu sunt complexată de trecut, doar că simt că nu sunt pregatită. Aș repeta greșelile.

Dar acum ai fost muza mea. Cu toate că m-am ferit să povestesc de tine până acum.

 

Anunțuri

2 gânduri despre “Cea mai frumoasă senzație

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s