Visul unei lebede

 

visul unei lebede

Ea se crede și se îmbrățișează ca pe un demon. Mereu a fost în contratimp față de vanitoasa gălăgie din jurul ei.  Vorbesc de sentimentul a fi extraterestră de lumea în care te-ai născut. Într-un grup de rațe, ea era mereu conștientă de a fi posesoarea unui cioc negru și a unor pene ce mereu par prăfuite.

Dar, ca toată lumea care vrea să supraviețuiască într-un mod cât mai comfortabil, s-a predat repede și a consimțit să își schimbe ținuta. Văluri care îi acopereau și trupul, și sufletul. Minciuni orbitoare. Zici că cineva îi băgase paie în ochi. A devenit o rață, mărșăluia împreună cu ele, doar atât că mai zicea uneori față în față cu sine că ea își luase avânt mai târziu, și nu va depăși din cauza asta vreodată standardele vieții în care se găsea. Prostii. Singurul lucru care o condamna la o viață mediocră, la a se pierde în mulțime și a nu lăsa ceva prea semnificativ în urma ei, era faptul că nu se regăsea în standardele lumii. Lumea din care, neputincioasă ca oricine, credea că face parte.

S-a îndrăgostit până la urmă. De un băiat rață care, ca și ea, lupta cu rutina zi de zi pentru a-și câștiga colțul de pâine și cămăruța cu neoane portocalii, bolnăvicioase, în care își odihnea oasele.

Bine, da, nu era prima oară când se îndrăgostea, dar, de data asta, decisese că el este alesul. Decisese acest lucru într-o zi în care îl aștepta în fața clădirii în care locuia, și fusese cuprinsă de o nostalgie calmă în timp ce privea amurgul răsfrângându-se arămiu în geamul lui.

Într-o altă zi, citi ceva interesant într-un ziar găsit întâmplător pe o întămplătoare măsuță de cafea, în timp ce aștepta într-un anumit salon începutul unei deloc importante alte activități oarbe de zi cu zi. Citi o povestire ficțională despre un tărâm la mare distanță de aici unde niste păsări maiestuase, cu un penaj alb de înger, dansau valsuri pe ape line.

Și tot acolo găsi o schiță cu o pasăre cu pene pe alocuri gri și cioc negru, iar în josul paginii scria: „copil de lebădă”.

Dintr-o dată,  ideile in capul ei au înfeput să se învârtă în spirală pentru că, până și știind că articolul era un simplu exercițiu de creativitate, ea, ea semăna perfect cu acel copil de lebădă.

Și se gândea că este un miracol că a descoperit cine este cu adevărat. O acaparaseră o groază de filme în căpșorul ei, cum că ajunsese pe acest tărâm din greșeală și trebuie să găsească calea spre acolo unde este de fapt acasă, ori că fusese pusă în locul ăsta special ca să învețe din greșeli și să își dea seama de adevăr. În toate posibilitățile, lebede cu aripi albe o așteptau undeva să se întoarcă, fie ca pe un drag copil de mult pierdut, fie ca pe un erou.

Și își făcea în minte un monolog pentru mult iubitul băiat rață: „Dragul meu, hai să plecăm diseară din lumea asta care ne înghite de vii, am descoperit o lume unde super puterea mea de femeie, pe care doar tu o accepți, va fi recunoscută. Am descoperit un loc în acest univers unde pot crea o moștenire adevărată pentru urmașii noștri, și, chiar dacă suntem tineri, acolo nu vom mai fi doar frunze în bătaia vântului, cum aici vom rămâne până la adânci bătrâneți. Te voi iniția în misterul meu și bucuria mea acum descoperită, și stai liniștit vei fi fondator al unei noi lumi, unei lumi de rațe și lebede în acelaș timp, unde toți vor fi egali și nimeni nu va mai suferi vreodată.”

Joc de cuvinte propus de Eddie .

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Visul unei lebede&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s