M-am decis ce vreau să fiu. O fată alb-negru. Nu roșu, nu albastru. Știu că viața în culori e la modă acum, dar eu trebuie să fiu eu înainte să fiu la modă.

Și nu vreau să fiu nici negru, dar nici alb. Vreau să fiu toată gama de griuri dintre negru și alb, incluzând limitele fanteziei mele monocrome. Vreau să fiu nu culori haotice ce se pierd în sensuri, vreau să fiu umbre peste umbre, gradație de lumină, straturi peste straturi de, în ordine: piele, păreri, motive, înclinații, plăceri, trăiri, iubire, substanță și, sub toate, esență.

Vreau să am profunzime, nuanțe, dar nu culoare. Culoarea te orbește. Albul și negrul și tot ce este între sunt aceeași definiție în mai multe faze de manifestare. A stihie, da, recunosc că sună. Printre rânduri, litere, amalgam de nori și oboseală ce se învârte în cerc, printre sensuri abstracte și mai puținele realități concrete pe care le folosesc ori în mod tăios, ori în mod feeric. Este lumea mea de văl, mă definesc prin alb-negru care poate fi la fel de vesel ca orice culoare, dar nu la fel de superficial, mă definesc în ultimul timp prin prea multă și oarecum dureroasă introspectie, mă pierd în labirinturi nesfârșite din cap, și e vina mea, tot lungesc și delimitez, mă pierd în irealitate, dar prefer asta acum decât să mă obosesc în vâltoarea lumii. Ce se alege de visători fără cap, nici nu vreau să știu, chiar și acum mă doare un pic efortul de a tăia frunze la câini, din dragostea absurdului.

Ce înseamnă toate aceste cuvinte în van? Că vreau să mă definesc prin:

1. Pielea alba și părul negru ca tăciunele, precum Albă ca Zăpada. Rujul rosu și genele mai pline, indispensabile, dar și solitare când am motive sa fiu aranjata . Cu cât mai puține straturi de spoială, cu atât mai bine.

2. Mai multe cărți, mai mult scris aleatoriu, mai mult exercițiu și mai multă structură în scris.

3. Mai introvertit poate fi o alegere (deși la mine e de la sine mai mult un flux între coleric și melancolic) și înseamnă mai puțini oameni, mai puțină raportare la standardele lor, mai mult timp eu cu mine și ce îmi place.

4) Mai multă cultură, mai multă arta, aleasă și studiată după gust.

5)Mai multă simplitate ( aparent) și mai multă complexitate ( de fapt).

6) Mai multă romanță îndreptată spre mine însămi.

7) Poate mai putine gânduri obsedante și frici iraționale, deși nu cred că nu se încadrează la categoria scală alb-negru. Bine, despicând acest fir inexistent în patru, pe de o parte eu pot sa aleg ce vreau să păstrez și ce nu din propriile concepte, pe de alta, mă contrazic zicând că defetele vin la pachet cu calitățile și că unele lucruri sunt incontrolabile.

De fapt, vreau să fiu vampirul din A girl walks home alone at night. Cu toată magia ei stranie și curiozitatea ei de a-tot-știutoare. Vreau să fiu prostituata din film, cu înțelepciunea ei cinică. Vreau să fiu băiatul care iubește inocent. Vreau să fiu copilul străzii, care vede tot dar pe care nu-l vede nimeni. Vreau să fiu iubirea întâmplătoare. Toate la mod alegoric.

Bine, nu vreau să fiu chiar tot. Nu vreau să fiu bătrânul care moare consumat de fericire iluzorie și extrem de scurtă comparabil cu realitatea.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s