Despre ură și regret


Era cinci dimineața.Acum două nopți era criță, cam pierduse atât somnul cât și luciditatea. Dormise toată următoarea zi cu soare, iar acum, după cele vreo 2 cuie cu prietena lui, și cel pe care îl fumase singur, se plimba calm, răscolit de o chemare interioară poate, pe străzile părăsite ale orașului. Micul oraș din care evadase pentru că toată lumea știa pe toată lumea și toată lumea arăta cu degetul. De fapt, știa exact unde îl duce mintea. Pe străzile horror de pustii, pe lângă cerșetorul grăsan care trage din pungă, pe lângă întunericul prea adânc al blocurilor pline de pensionari obosiți, pe lângă centrul cu două localuri animate încă la ora asta, unul din care dansoatoarele lascive din buric se evaporaseră de mult, lăsând loc la cei câțiva turiști ce aberau încă extenuați la mese. Lor le plăcea orașul, ei nu vedeau cum putrezește, cu toate că nici ei nu mai erau acei turiști nebuni din tinerețe. Lor le plăcea liniștea din această zonă turistică. Apoi o tăie prin parc, soarele deja lumina roșietic spre auriu, el rupea frunze distrat din fiecare copac pe lângă care trecea.

Ea astepta liniștea de vreo 2 ore pe acoperișul fabricii părăsite. Știa cum să ajungă aici de când umbla cu el toate locurile părăsite din oraș. Nu îi zisese mamei ei că se întoarce de astă seară acasă, primise mesaj în tren de la dobitoc. Știa ce vrea dobitocul, dar se dusese cu mașina lui pe munte cum ieșise din tren. L-a întrebat pe dobitoc ce vrea dar n-o ajutase cu nimic, era ca o înțelegere mută între ei, un secret care era descoperit odată cu descoperirea trupurilor. Și fusese vinovată de a fi părtașă la stabilirea lui. Scrisese, mai demult, „Decadență” despre el.  Tot planul fusese în capul ei un fel de razbunare, să o ia la plimbare, să îi fumeze lui țigările, și apoi să primească un pic de plăcere fără să îi mai dea și lui. Și mersese, îl lăsase pe dobitoc excitat și atât, și apoi fusese dusă acasă. Își lăsase bagajele pe holul din spate al blocului și plecase în grabă încoace, pentru că nimic nu ieșise de fapt. Se simțea într-un fel murdară de atingerea lui și îi era scârbă de propriul corp. Ca să nu mai zic că nici plăcerea aia care te face să te urci pe pereți nu o mai simțise de mult, cu nimeni. Era doar plictiseala ce o făcea și mai stângace, egoistă și nepricepută decât era. Nu înțelegea de ce.

El ii spusese că numai cu el era o nenorocită. Nu era deloc adevărat, cu el chiar se comportase diferit. Atât că nu știuse să o facă de la început și să îl aștepte. Și acea beție în care îl făcuse cu ou și cu oțet. Nu mai știa ce e adevărat și ce nu. Tot ce știa e că el o tratase cel mai bine. Chiar dacă el nu îi aducea flori, nu îi organiza cine romantice, nu îi dădea cadouri. Dar era sincer. Cel mai sincer. Și cu el trăise cele mai frumoase momente, iar acum i-ar fi părut rău să și-l scoată din cap. Nu își aparținuseră unul altuia niciodată, ci mereu fiecare altcuiva. Nici sex n-au făcut. Și totuși…Poate din toate aceste motive… Poate în ciuda lor….

Poate cu cât stai mai mult într-un oraș vezi că de fapt nu există în el vreun pic de personalitate. E doar jeg ascuns sub trotuare. E plin de ce-i mai rău din personalitatea umană, ca o cutie a Pandorei dar fără speranță. Și fantomele…. fantomele care bântuie pe la colțurile cele mai întunecate, acolo unde nu le vede decât un trecător nebun, pierdut, ăla care n-are ce să facă mai bun cu timpul lui decât să răscolească toate cotloanele unui orășel mort. Acum îl bântuiau mesajele alea vechi de la ea, alea o sută, pe care nici nu se catadicsise să le citeasca. Auzea cum îl vorbea numai de bine pe colo și pe colo și drăcușorul din capul lui râdea. O ura. Era o fațadă, de fapt și-a dat mai târziu seama că e ca toate celelalte pe care nu le suporta. Dar mai bine mai târziu decât niciodată. Dacă avea și cu ea fantezii în care îi zdrobea capul sub roata de la motocicletă? Uneori, când îi dădea importanță.

Se opri în întunericul scărilor ce urcau spre acoperișul fostei fabrici, să fumeze o țigară înainte să urce. Și să se intrebe, desigur, de ce apăruse ea în capul lui. Văzuseră un răsărit împreună pe acoperișul unui hotel la mare. Venise pentru el acolo. Atunci când trebuia să vina altcineva. Cea de acum și de dinainte să o cunoască pe ea, cea după care se dusese el până la urmă.

Ce proastă era! Cum putuse să distruga ea tot! Cum nu îi păsase niciodată! Cum nu a putut să-și țină gura! Poate a și mințit despre el. Pe el l-a mințit sigur, și-a confirmat chestia asta. Degeaba îl laudă acum, neîncetând să vorbească despre el….

O durere veche în ochii lui se ascundea, de mult timp. Cum se jucase cu ea inspirându-i gâtul, atingându-i cu buzele parfumul acru, doar așa, să fie nenorocit cu ea cum fuseseră altele cu el. Până la urmă și ea fusese o nenorocită.

Urcă scările pe sărite, ajunse gâfâind și calmat de nervi pe acoperiș. Se plimba deja în lumina albastră de pe cer, gândindu-se la locul lui, de aici, inventat de el și numai al…ea. Era acolo, ghemuită într-un colț, tăcând și privindu-l temătoare. Îi stătu un pic inima, dar nu de o frică normală, ci de una iubitoare, dar o împinse la o parte înlocuind-o cu o expresie de scârba. O privi înghețat un timp, apoi coborî în fugă.

Cum a îndrăznit, idioata? Cum a îndrăznit să îi fure tot? Muzica, identitatea, pe el și, acum, locurile lui?

Ea se ridică și îl privi goală cum se îndepartează în direcția orașului  cu gluga pe cap. Nu îl iubise pentru că era un baiat rău. Îl iubise pentru că era un băiat bun. Dacă îl cunoșteai cu adevărat, vedeai asta. Dar era și rău. Doar că ea încerca să uite ultimul aspect. Contrar a ce credea el. Contrar a ce îi spusese la nervi de prea multe ori.

Anunțuri

2 gânduri despre “Despre ură și regret

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s