Citisem mai demult un articol despre cum trezirea budhista este provocata de concentrarea constiintei din lobul frontal in lobii parietali, unde delimitarea spatiu-timp este mult mai vaga, ceea ce induce starea de una cu totul pe care adeptii o ating prin meditatie.

Cititsem, de asemenea, mai multe articole despre starile maniacale din tulburarea bipolara ca fiind de fapt treziri spirituale. Ei bine, eu am fost acum patru ani diagnosticata cu tulburare bipolara. Pot sa zic din propria mea experienta cum se simte o criza maniacala si nu are legatura cu nici un fel de transa pseudospirituala.

Starile maniacale pe care le-am avut timp de doi ani si ceva erau pulsatii de euforie in care ma trezeam dintr-o data, fara motiv, de obicei erau chiar generate in urma unor stari si trairi psihice mai degraba negative.

Erau, in interiorul meu, fericire, exuberanta, euforie, placere si pofta nebuna de viata, care degenerau in opusul lor, adica sentimente grele, lipsa de vitalitate, antipatie fata de orice.

In exterior, starile maniacale erau percepute ca agresivitate si lipsa de constientizare a propriilor actiuni.

Erau, pana la urma, stari patologice, provocate de un dezechilibru emotional, si nesanatoase, fiindca nu erau expresii naturale ale vietii psihice.

Si nu, nu aveau nici o legatura cu spiritualitatea. Nu aveau nici o legatura cu sentimentul de uniune cu universul, natura, cu mine sau mediul.

Am avut si astfel de stari, dar boala mea am recunoscut-o fara sa o inteleg pe deplin cand stari lipsite de orice substanta in afara de euforie au inceput sa interfereze cu depresia in conjuncturi care ar fi trebuit s-o adanceasca.

Cat despre asa zisele stari de uniune cu universul, m-am intrebat deseori daca chiar sunt spiritualitate sau doar tot parte de boala psihica. Am ajuns la o cale de mijloc in urma articolului citit, si anume ca granita dintre „spiritualitate” si „nebunie” rezulta doar din controlul pe care il avem asupra vietii noastre psihice.

Acest lucru a fost mult timp o dilema pentru mine si am ajuns la un consens momentan cu mine insumi prin acest raspuns.

Deci, pana la urma, tulburarea bipolara nu are legatura cu spiritualitatea. Este doar o boala, iar starile maniacale nu te trezesc la nici un fel de realitate, de obicei nici nu te conduc catre o perspectiva diferita in perceptie, sunt in multe cazuri stari de efervescenta interioara datorita dopaminei (substanta din creier care ne genereaza setnimentul fericirii) ce este secretata in exces.

Daca vorbim despre procesul deconcentrarii atentiei psihice din lobul central in lobii parietali, atata timp cat procesul nu poate fi controlat sau constient indus, tin sa cred ca este, de asemenea un dezechilibru mental.

Atunci cand procesul poate fi controlat si rezulta din autodisciplina, abia atunci se poate vorbi despre acesta ca fiind sanatos.

In alte cazuri, tulburarea bipolara nu inseamna ca esti o persoana cu mare deschidere spirituala, ci doar o persoana dezechilibrata psihic.

Nu o zic ca un lucru rau, o zic din proprie experienta pana la urma.

Asta este adevarul meu. O fi subiectiv, dar macar are consistenta expeirentei, oare acele persoane care scriu despre tulburare bipolara si budhism, au trait si ei aceste fapte, ca dupa aceea sa le judece la rece?

 

Anunțuri

3 gânduri despre “Bipolar

  1. Bianca, oamenii inceraca sa se refugieze in orice, Nu intotdeauna real. Spiritualitatea nu este ceva real. Dar nici imaginar. Evident ca tu ai dreptate. Cum as putea sa te contrazic cand tu sti, traind acele lucruri. Dar tu ai avut puterea sa lupti altfel. Poate ca unii nu o au. Si se refugiaza si ei in ceea ce au. Poate spiritualitate. Poate altceva. Oricum, felicitari pentru puterea de a te deschide.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Albert, ceea ce incerc eu sa combat nu este ideea de spiritualitate. Cred ca orice versiune de credinta trebuie aparata in esenta ei, si ca anumite cercetari legate de mituri spirituale nu pot demonta ideea unui Dumnezeu. Exista multe feluri de a-L privi si apara, exista multe laturi ale misterului universal in care stiinta nu poate sa patrunda. Ceea ce incerc eu este doar sa combat un mit, care de altfel poate fi nesanatos. Gandeste-te numai la cat rau isi provoaca singuri oamenii care se complac in existenta cu o boala doar de dragul conceptiei, false nu numai din experienta mea, ci si medical vorbind, ca boala este un dar de la Dumnezeu. Personal, cred in Dumnnezeu si stiinta nu ma indeamna decat sa o fac mai mult, dar gasind o cale de echilibru intre rationalul practic si mister.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s