webwaddell047

Ilustratie de Edith Waddell

 

Partea a patra: Baloane rosii

-Credeti ca nu stiu? Eu stiu ca ei imi urmaresc fiecare miscare, se opri dintr-o data sa spuna Silvestra, rasfoindu-si parul roscat.

Era inca una din scenele in fata elevilor. Oamenii o credeau nebuna, nici macar  nu se mai sinchiseau sa i se adreseze cu respect. Nici numele intreg nu i-l mai stiau, denumirea de Silvestra avea toate valentele adanci ale imaginii ei in fata tuturor. Silvestra, profesoara nebuna. Silvestra, care se plimba pe strazi beata. Silvestra, mama adoptiva a tuturor lighioanelor de pe pamant.

Silvestra vorbise o data si cu Angela. Ii spusese:

-Am mai vazut eu si inainte pramatii ca tine. Nu stiti ce aveti in cap. Ai ajuns deja rau, rau de tot.

Angoasa din fata o facu sa trateze mesajul cu multa furie si scarba. Dar, in exterior, doar ii intoarse spatele si o ignora pentru tot restul timpului cat o avea de suportat.

La urma urmei, era o nebuna. De obicei nu povestea decat despre lighioanele pe care le iubea atat de mult. De multe ori Angela se plimba cu prietenii pe langa casa ei si o vedea colindand impleticindu-se strazile. O data s-a oprit si bolborosea in fata lor cuvinte ciudate, fara inteles.

Dar cea mai stranie intamplare a fost pe la sfarsitul ultimului ei an in scoala cand le-a povestit cum este urmarita de oameni umbra la fiecare pas.  Oameni umbra, adica umbre care exista fara corp.

Copiii radeau pe infundate, in timp ce adultii se simteau consternati de baiguielile acelei femei singure si fara cap.  Dar, ca un facut, le-a luat ani sa reuseasca sa o dea afara din scoala, si, astfel,  sa o margineze de comunitate.

Doi ani au trcut de atunci. Era o zi de vara.

Angela se intorcea acasa impreuna cu un baiat datorita caruia incepuse sa zambeasca fara motiv si sa aiba senzatii stranii in stomac.

Mai aveau vreun sfert de ceas de mers pana acasa la ea, cand o ploaie de vara, asa abrupta si grea, incepu sa pice cu navala din cer.

Au cautat sa se adaposteasca, dar nu aveau unde. La un moment fata a zis:

-Pe aici sta o fosta profesoara de-a mea. O sa ma duc si o sa o rog sa ne tina la ea pana sta ploaia.

-Te referi la Silvestra nebuna? Te rog, nu te duce la ea, o sa ne impuie capul cu fantasmele ei, mai bine stam in ploaie, rase baiatul. Si oricum, chiar crezi ca o sa ne primeasca? Nimeni nu a calcat vreodata in  dugheana ei, in afara de ea, bineinteles.

-N-am de gand sa stau in ploaie, si-a dat Angela ochii peste cap. O sa ma duc sa vad ce zice, poate ne primeste.

-Atunci.. sa vin cu tine?

-Lasa-ma pe mine sa ma duc mai intai. Eu i-am fost eleva si sigur isi aminteste de mine. O sa o intreb daca ne lasa in casa si o sa te chem.

Si, inainte ca baiatul sa mai poata sa spuna ceva, copila alerga deja prin ploaie catre casa batranei profesoare.

Intra pe poarta. Copacii, tufisurile si plantele crescand salbatic opreau patrunderea ploii dar te  si opreau sa vezi din afara curtii casa si animalele botite, mancate de tot felul de boli care se adaposteau la umbra vregetatiei abundente.

Umbla cu pasi grabiti de frica printre cainii, sobolanii si alte fiinte fara identitate ce ii dadeau cu ochi opaci tarcoale, adulmecand-o.

Se uita cu bagare de seama prin imprejurimi, restul necuvantatoarelor doar o proveau plictisite, cateva erau stranse ghem molfaind intr-o parte, nu putea sa isi dea seama ce.

Ajunsa in fata usii, batu de cateva ori in ea, incerca clanta, nimic. Se apropie de primul geam, insa acesta era vopsit pe interior, nu putea sa vada inauntru. Isi invinse frica ce o indemna la fuga prin farmecul lugubru pe care i-l oferea explorarea acelui loc.

Incepu sa dea tarcoale casei, macinata de curiozitate.

Ajunsese in curtea din spate, cand impietri vazand-o.

Silvestra dansa prin miscari succinte cu un sarpe pe brate. Dansul ei, acompaniat de suieratul vocii ascutite, parea o desfranare a dementei.

-Angela, stiam ca intr-o zi vei ajunge pe la mine. Stiam ca nu o sa te poti opri.

Fata ramase surprinsa de subita adresare, nici nu stia ca femeia o observase.

-Ei sunt oamenii umbra de care povesteam. De ceva vreme am ajuns sa ma inteleg mai bine cu ei, zise Silvestra, facand semn cu capul in directia a trei siluete.

Reusind sa isi ia ochii de pe dansatoare, Angela  privi catre cele trei fiinte palide, mici de statura, purtand valuri ca de mireasa peste ochi. Apoi simti ca ceva ii dadea tarcoale, si vazu o pisica neagra ce ii inconjura picioarele cu firul unui ghem de ata alba.

Ingretosata si infricosata, Angela dadu sa plece, dar picioarele ei ramaneau intepenite .

-Nu fata mea, nu inca, trebuie sa vii cu mine sa te adapostesc de ploaie mai intai, hohoti sec Silvestra, in timp ce sarpele ii aluneca usor de pe umeri in iarba.

O lua la pas spre intrarea in casa.

-Hai, nu vii? o chema pe Angela.

Copila simti dintr-o data cum picioarele o trag dupa batrana fara voia ei, in timp ce aceasta hohotea in continuare.

Au intrat pe un hol lung, din piatra, si au urmat scarile in spirala din capatul lui pana la cel de-al treilea etaj. Acolo urma un nou coridor, iar Silvestra se opri la cea de-a saptea usa, scoase un lant de chei agatat de fusta lunga si deschise o camera plina de oglinzi.

Trupul o conducea hipnotizat pe Angela dupa Silvestra, printre labirintul de reflexii distorsionate.

In capat se afla o oglinda acoperita cu un cearsaf.

Silvestra zise:

-Vrei sa vezi cu adevarat cata dreptate am avut cand am zis cat de rau ai ajuns?

Si, cu o miscare brusca, trase cearsaful la o parte.

Apoi se delecta in timp ce pupilele fetei, tulburate de groaza, mai aveau un pic si ii acaparau cu totul fiecare ochi.

Angela nu isi vazu reflexia in oglinda. Ci se vazu pe sine dansand urcata pe doua baloane rosii.

-Nu, opreste-te! urla ea, si dintr-o data vointa din ea se trezi si isi recapata controlul prpriului corp, fugind din acea casa.

Iesi in curte, dar nu reusi sa plece mai departe, ca lighioanele damnate o incoltira maraind jalnic.

In urma ei, Silvestra hohotea catre oglinda, care se umpluse de baloane colorate pe care dansa copila, in timp ce tipa sa fie ajutata, ca nu se mai putea opri.

Celelalte parti: 1, 2, 3

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s