Lumi

lumi

Asa imi imaginez ca arata Lumi in tineretea ei. Percepeti si voi ochii ca mine? Visatori si totusi rigizi, care intampina necunoscutul boem si totusi cu o stapanire, o putere a tineretii atat de naiva, ca o rascoala in fata vremii care, nu stie inca, ca in timp ce ii va brazda santuri pe fata ii va molcomi si focul din suflet, stapanindu-l cu un zambet impacat, atunci intelept.

Acum insa imaginati-va aceasta Lumi, tanara, inocenta, matura totusi, aceasta Lumi care face greseli minore si are tot la fel de mici reusite, brazdand cu toata vitalitatea dorintei asteia uneori nebune, uneori sublime de a trai orizonturile indepartate ale timpului.

Lumi, care, oricat de insignifianta ar fi pentru tumultul de spatiu si timp al vietii, tine cu inversunare sa macine firul realitatii cu carnea ei, aducand inca un plus de umanitate tragica, dezorganizata si inaltandu-se numai prin speranta, prin pofta si pasiunea pe care le arata propriului trup si propriei minti. Lumi, care indulceste colturile acestui uivers uman prin poezia ei cantata de suflet

Lumi, care s-a infaptuit precum o sirena din mare, si acum priveste indrazneata si cugetatoare spre orizont, fara sa stie ca acolo o asteapta tot o mare, gata sa-i spele micimea existentei. O sa devina din nou transparenta, pentru ca a fost un haos uneori melodios doar pentru ea. A trait si ea, ca sa simta cum este sa fii un  fir de nisip care emana in univers cele mai frumoase senzatii.

Lumi, care isi traieste acum batranetile cu familia ei, si cand doare, cand e cel mai dulce sacrficiu pe care l-a facut vreodata. Lumi, care nu recunoaste pe de-antregul harul de strasnicie pe care i l-au oferit anii. Lumi, care sculpteaza in putinta ei, cu aerul sau inca boem si multumit de viata care i-a oferit toate raspunsurile de care avea nevoie abia mult prea tarziu, suflete de copii veseli, neintinati inca. Si pana la urma, ce mult se aseamana in impacare batranii si copiii! Lumi, multumita de viata ei in care a dat tot ce a putut, de toate compromisurile pe care nu le-a facut in defavoarea  fericirii ei, acum priveste, odihinindu-se un pic, dar alteori tragand cu dintii de viata, pentru ca inca traieste, doar a capatat siguranta pe destin. Priveste acesti copii pe care ii sculpteaza, ii iubeste si ii va iubi si cand ei se vor lua cu alte lumi de ingropit si vor uita.

O iubesc pe aceasta femeie cu ochi ca marea, sau ca orizontul. O iubesc pentru ca si eu sunt un suflet ratacit prin vise, si am m-am pierdut asa frumos in imaginatie dandu-i respectul unui om asa cum imi imaginez eu ca e bun. Ca e complet.

Anunțuri
Lumi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s