Pasare maiastra

pasare maiastra

Sub cearsaful inflorat, plangea iar. Plangea contenindu-si lacrimile navalitoare, gandindu-se ca sub ochii ei mascati cu fonde de ten, corector si fard, se ascunde o umflatura. Si, in momentul asta, o voia irational acoperita, chiar daca ramanea in casa.

Plangea ca a fost lasata in urma de ziua ei, pentru ca nu era inca gata. Plangea ca oricum nu vroia sa se duca in clubul ala plin de fum si zevzeci. Oricum se forta sa danseze, simtindu-se rusinata de toate privirile sarcastice si dezvelitoare. Plangea ca mama, sora si fratii ei nu intelegeau, tot ce stiau ei era sa se joace de-a viata, in timp ce ea bereteca prin casa. Plangea ca iesea atat de rar, numai pe ascuns, si, cand avusese ocazia, fix de ziua ei, fusese lasata in urma.

E adevarat, se prefacuse ca era suparata si ca nu mai vine, dupa ce se certase cu sora sa. Dar ei oricum nu-i pasa, oricat ar fi iubit-o ea. Sora-sii ii pasa numai de baieti, distractie si aranjat.

Plangea pentru ca ea fusese batjocorita de baieti. Ea isi dadea sufletul pe tava pentru ei, dar, poate pentru ca nu concepea sa se dea pana la casatorie, poate pentru ca era asa de sensibila sau pentru ca visa numai la dragoste adevarata, gata sa se sacrifice, toti o dezamageau. Erau toti, toti pe care ii cunostea baieti rai. Plangea, cand nu era lume sa o vada ca pe fata care zambeste cel mai zurliu.

Era frumoasa, avea parul bogat si aramiu, ochii mari, verzi, corpul plin. Dar ea nu vedea asta. Se aranja din greu si cum putea isi ascundea formele, ce i se pareau dizgratioase. Nu isi exprima sexualitatea, povestile prietenelor ei despre asta i se pareau scarboase, ea visa doar la iubire. Era mult prea inocenta, nu vedea nici un joc in relatii, pentru ea insemnau doar sinceritate fara nici un fel de val al misterului.

Valul misterului acoperea altceva. Nu se gasea in profanul acestor oameni care n-o intelegeau, pe care ii iubea atat de mult si ii ajuta, desi ei n-ar fi facut acelas lucru pentru ea.

Valul misterului se descoperea doar foarte putin cand pe covorasul ei isi spunea rugaciunea din toata inima.

-Lumea asta e oricum doar o iluzie, de ce sa sufar pentru ea? ofta ea cuvintele, printre suspine.

Adormi, dar visul fu ingrozitor. Visa ca draperiile erau trase in camera, si intunericul era de nepatruns, doar pe noptiera stralucea rozalie in rama argintata cu o prietena de-a ei. Si apoi, raza calatorea pana la o carte neagra, plina cu poze cu femei brunete cu fete schimonosite si vraji.

Se sperie, incerca sa se trezeasca, dar cu greu putu sa se miste. Apoi cobori la parter, casa ii vorbea prin pereti cu vocile unor spirite rele. In bucatarie, o vazu pe mama sa, calca. I se parea ciudata. Ii spuse ce se intamplase, dar parca cuvintele o sufocau si cazu rapusa de efort pe podea. Mama atunci, cu  ochii rai, se apropie de ea cu fierul ce calcat in mana. Fata se tara pana la usa , iesi din bucatarie si vru sa iasa din casa, dar casa era inconjurata de spirite rau-voitoare ce doreau sa intre.

Abia acum se trezi. Cine stie, poate din cauza ca in vis deja murise. Sau poate se trezise tocmai ca sa nu moara in vis. Isi decoperi sora dormind si ea in patul de langa. Ajunsese acasa.Privi la ceas, era 5, in curand se va lumina. Se duse, se spala, isi lua covorasul, se acoperi si incepu sa-si spuna ruga de dimineata. Apoi citi inca o jumatate de ora din Coran, ca sa indeparteze orice rau din vis.

Apoi cobori in bucatarie, sa isi bea cafeaua de dimineata. Facu, ca de obicei, si pentru sora ei.

Se gandi cum mama ei numai mama nu ii era.Si cum nu putea sa o iubeasca. Isi aminti una din clipele cele mai rele pentru ea. Desi mama ei se purtase mereu la fel cu ea, atunci clacase. Doar ii ceruse permisiunea sa aduca niste prietene de la scoala acasa. Dar maica-sa, suparata probabil de rasetele si veselia ei, ii zisese tatalui ca nu o instiintase. Si apoi, tatal ei a lovit-o. A tipat la mama ei, care a lovit-o mai mult. Chiar a luat-o de par sa o dea cu capul de podea. A fugit atunci, a fugit si s-a ascuns in pod de cei doi, dar acolo a continuat singura bataia. Si-a smuls parul din cap, s-a lovit peste frunte, s-a ciupit de brate, si-a muscat pumnii. Printre lacrimi nestavilite si tipete mute, uneori inabusite cu un cearsaf, sa n-o gaseasca.

Privi spre geam. Primul lucru pe care il vazu era reflexia ochilor ei rosii de la plans, umflati de neodihna, unul dintre ei mai mult, colorat cu dare mov si rosii., din acea zi.

Privi pe geam. Cerul era albastru, culoarea ei preferata. Probabil ca era culaorea ei preferata pentru ca acolo era El. Se simti dintr-o data pornita pe gelozie impotriva pasarilor. Puteau sa zboara, erau libere si aproape de El.

Viata asta este oricum o iluzie…

Anunțuri

2 gânduri despre “Pasare maiastra

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s