Tinerete fara batranete (2)

 

 

Si tatal, ajuns la pensiune, mai vorbi in lauda de doctor, mai se minuna in grai despre importanta medicinei si prosperul regatului din care acesta se tragea, mai destinse atmosfera cu o glumita curata si inofensiva, numai sa-si faca treaba nu se grabi prea mult, indeletnicit mai degraba cu fermecatul doctorului englez. Pana la urma si doctorul, gandindu-se la cat de binevoitor parea omul asta, isi lasa capriciile de strictete la o parte, si se angaja in vorba. Cand sufletele celor doi se incalzira si conversatiile dezvaluiau deja mici detalii personale, atunci se incumeta omul nostru sa isi zica of-ul de a nu putea avea copii.

Doctorul il privi banuitor.

Apoi disparu in dormitorul de sus si aduse o cutiuta mare, plina cu pastile si seruri.

Cotrobai ce cotrobai, pana gasi o sticluta mov. Apoi zise:

-Cu leacul asta, pus doua picaturele in pahar de apa in fiecare dimineata, si cu tine facandu-ti treaba de barbat, in trei saptamani femeia ta va ramane gravida. Dar mare grija, pentru ca din experienta mea iti zic: de copiii care nu prea vor sa vina nici n-are parte omul.

Bucuros, tatalui nici nu-i mai statea gandul la vorbele doctorului. Mutlumi din tot sufletul, ba chiar dadu sa sarute mana binefacatorului.

Plecand spre casa, tatal fluiera fericit un cantecel.

Ii dadu potiunea sotiei, facura totul intocmai cum doctorul le spusese, iar femeia ramase grea dupa trei saptamani.

Si trecura lunile in asteptarea pruncului.

Dar, cand se apropia momentul nasterii, copilul nici gand sa iasa la viata. Tinandu-si de mana sotia pe patul de spital, tatal incepu sa vorbeasca, parca fara sens pentru doctorul si asistentele grabiti cu treaba lor. Tatal zise:

-Iesi, pruncule din pantec, ca o sa muncim sa-ti dam toti banii pe care ii vrei sa petreci viata cum vrei tu.

Copilul intarzia sa se nasca, si tatal zise iar:

-Iesi pruncule, din pantec, ca ti-oi da bani sa inveti sa te faci om mare, mare, nu ca noi.

Nici asa nu ajunsera nu convinse baiatul sa ia viata. Mai zise o singura data:

-Iesi, pruncule, din pantec, ca ti-oi da tinerete fara batranete si viata fara de moarte.

Abia atunci baiatul se nascu, si, de fericire, parintii il numira pe loc Bucur.

***

Ani mai tarziu, Bucur crescuse spre mandria parintilor. Ii ajutase in toate, isi luase si slujba de mester, isi gasise repede si fata, asezandu-se la casa lui. Era bland la inima, dar cum tatal sau uita prin baruri de mandria copilului mult asteptat si se intorcea acasa plin de ura in inima fata de orice, copilul ii luase si el obiceiul. Mai dadea uneori la ameteala in Tina, sotia lui. Si ea nu se lasa mai prejos, se razbuna cu zile de plecat acasa la ai sai si de nevorbit cu el. Pe langa toate acestea, viata era grea, slujbele se gaseau greu, lucrurile erau scumpe, ei erau doar niste oameni simpli, nu avusesera oportunitati sa invete prea mult, erau de mici trimisi sa munceasca si sa se descurce cu ce aveau.

Dar avea inima buna cand nu era umbrita, Bucur.Si, vorbind intr-o zi la masa cu Tina, se opri parca hipnotizat sa ii priveasca parul rosu, nasul mic, ochii caprui si buzele fine, si parca vazu rasfrangandu-se prin imaginea ei suferinta de a fi un om incomplet, ca si el, de altfel. Si, parca, ca prin vis, auzi vorbele tatalui sau, spuse la nastere.

Asa ca fix atunci, in ceasul al 12-lea al noptii, o saruta mai dulce ca niciodata pe Tina si porni spre casa tatalui sau. Nu il gasi acasa, il gasi sarbatorindu-si ca de obicei drumul depravat spre nimicnicie, la bar. Il lua intr-o parte prin rasete si veselie si ii zise:

-Tata, vad ca in tare petrecere o mai tii pana ajungi acasa si patimi rele te cuprind. In toti anii astia, imi promisesei ca-mi dai tot ce vreau, ca muncesti sa ajung la cele mai bune scoli, nimic n-ai facut. Dar pricina nu iti caut din asta, oricum nu le voiam . pricina iti caut ca un lucru am vrut de la tine, pentru un lucru m-am nascut, si vreau sa mi-l dai acum: tinerete fara batranete si viata fara de moarte.

Tatal il privi patrunzator, toti aburii betiei risipindu-se in spaima. Cum isi amintea baiatul lui de un lucru spus de pe cand nici bine din burta mamei nu iesise? Si incepu ca o soapta, tonul crescandu-i treptat in vorba, dar nu prea mult, cugetator:

-Fiule, fiul meu bun, cum sa-ti dea tata asa ceva? Tatal tau nu stie nici ce-i aia decat din povesti, d-apai sa stie unde se gaseste.

-Ei bine, daca povestile stiu ce-i aia dar tu ba, o sa urmez povestile pana in capatul lumii si o sa gasesc ceea ce caut, raspunse hotarat baiatul.

Anunțuri
Tinerete fara batranete (2)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s