Doar ce e menit ti se va intampla


Ei bine, cred ca o sa ai ce povesti viteze sa le spui copiilor si ce intelepciune sa tragi din seva ta de neispravire cand, ca sa-ti dramuiesti banii, ai suportat frigul dormind pe o bancuta din Parcul Cetatuii.Dar mie ce-mi ramane?

O amintire necoapta.

48 de ore de aproape nesomn. 

Dar sa incepem cu inceputul.

9 ore de tren.

Un concert care m-a facut sa plang. Dar nu pentru ca m-au ametit cantecele, ci pentru ca viata mea a ametit si nu mai stie vreo cale. Am dormitat mai mult.

Prietenii tai din Iasi. Fetita cu fata de chinezoaica ce parea ca stie sa obtina pe forte proprii tot ce doreste. Cele doua fete ce pareau super inteligente si super indragostite una de alta. Tipa care era la Cluj cu facultatea si ura orasul din tot sufletul. Si singurul baiat,care juca foarte prost Activity, parea drogatel, dezinteresat, arata ca un unicorn cu un coif roz de petrecere rupt pe frunte. 

Si intrebarea dezarmanta. „Voi unde sunteti cazate?”, „Nicaieri, o sa hoinarim strazile pana luam primul tren spre casa, mult dupa zori.” Fara pic de mila, ei bine la ele nu mai e loc de dormit, poftiti sa hoinarati strazile. Poate oamenii din Iasi pur si simplu nu-s calzi.

Tipul era cazat la un hostel, nici el nu statea cu ele, si a ales sa colinde orasul la 3 dimineata cu noi.

Oras pustiu la 3 dimineata. Tot ce am gasit deschis a fost un local despre care, citind pe afise, ne-am dat seama ca este un sex club si am plecat din zona. Dar probabil asa e in miezul noptii duminica peste tot in afara de Bucuresti.

Am aflat ca baiatul era cam luat de motoflet de chinezoaica cu care venise. Venise si el la concert chiar daca nu iubea Depeche Mode, era in Cluj mai degraba pentru ziua ei. Acolo statuse singur, ca fetele fusesera de negasit pana la urma.

Era la arte, ca tine. Ii placea sa si scrie despre ce abereaza uneori. Incercase sa isi convinga si prietenii sa faca asta, dar ei nu bagau in seama. Am vorbit oricum multe altele, catarati intr-o casuta in copac, in parc, langa Somes.

Centrul a fost pustiu pana la 5 dimineata, abia atunci a inceput sa forfote dintr-o data de masini si oameni. Am dormitat pana la 5 in Piata Centrala, apoi am mancat o shaorma fara gust la singurul loc cu mancare pe care l-am gaist deschis.

Cand negrul se dilata deja in albastru printre casele intr-o poetica ruina ale Centrului Vechi, noi porniseram spre Parcul Cetatuii. Am urcat scarile intortocheate in ramasa obscuritate a noptii aprofundata de umbrele copacilor. Era ca un drum catre casa ielelor.

Si intr-adevar, cand am ajuns in varf, cu privelistea orasului vazut de sus in fata, cetatuia crestina in spate, am simtit ceva sacru. 

L-am resimtit cu un puternic iz de inaltare cand noi doua l-am lasat pe baiat sa priveasca in tihna si ne-am culcat pe banci. Dar posibil sa fi fost doar vantul ce aducea frig, sculandu-ma abrupt de durerea sanilor inghetati, a capului si a jungiului din stomac.

Am cautat autobuz cand m-am trezit. Baiatul ne-a lasat in statie. Poate si-a sters dupa el urma definitiv. Noi am luat autobuz fara bilet si am platit amenda. Acum scriu, asteptand in gara.

Poate iar m-au ajuns vorbele mamii mai degraba ca un blestem decat ca o binecuvantare din urma. Mi-a spus, cand am intrat la facultate la Bucuresti si nu la Cluj, ca doar ceea ce e menit pentru mine se va intampla.

Acum nici nu mai sunt sigura ca imi place Clujul. 

Anunțuri
Doar ce e menit ti se va intampla

17 gânduri despre &8222;Doar ce e menit ti se va intampla&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s