Insir cuvinte dar tot ramane gol


-Nu va deranjez, stati linistit. Eu doar caut o piatra langa mare.

-O sa aveti noroc, e libera plaja.

-Prea libera, zic aluziv, privind in urma mea la tipul care isi lasase saliva pe fata mea. 

O fata venise in tot timpul asta sa ne ceara o tigara. Acum este langa ea. Dar ei nu pare ca i-a scurs limba pe chip, inca.

Au disparut. Mi se parea inocenta, visatoare. O fi disparut cu el sau departe de el?

Unde soarele se oglindeste in mare nu zicea povestea ca se ascunde comoara piratilor?

E chiar in fata mea, ca un pod talazuitor de sclipici spre adancuri. Melodia pe repet.

Am asteptat soarele sa iasa din mare, de undeva de sus, dar acoperisurile au acuns privelistea rasaritului.

Asta dupa ce am dormit cu tine in cort. Tu ai fost bine, in sacul de dormit. Pe mine numai panza ma pazea de pamant, si m-am trezit cu mainile intepenite. Abia pe la ora 3 ai realizat ca sunt acolo, si pe la 4 te-ai trezit si te-am dus sa vedem rasaritul. Nu am vazut, dar macar m-am ales cu masaj la mana si cu a clipocii ochii de amorteala bratelor tale moi. Probabil de asta imi place sa ma tii in brate. Esti inocent cu mine.

Apoi te-a furat somnul. Am luat tigari si am tras la cazare, aveam in acelas loc. Iti fumai tigara adormit. Eu te trageam de limba. Am intrebat de ce nu exista ceva mai bun ca lumea asta. Tu mi-ai zis ca exista moartea. Nici nu ma asteptam la alt raspuns.

Dar tu nu crezi in Dumnezeu, energie, ceva? Nu. Pai esti cam nihilist in general tu. Adica? Adica, asa cum a zis Nietzche, Dumnezeu a murit, cam asta e tot ce stiu si eu. Cine naiba e fumatul asta? Un mare filozof. Pai cred si eu, cica Dumnezeu a murit. Nu, eu nici nu credeam ca a existat vreodata.

Iti priveam parul cret strans in coada, buzele pline rau, tatuajele. Ador tatuajele tale, liniile de pe piept, 13 pe gat in litere romane, pentagrama pe umar, scheletul pe brat, nebunul de sah pe mana. Nici unul nu semnifica ceva in mod special, dar le-ai facut singur. Majoritatea beat. Asta ziceai. Anul trecut nu stiai decat sa faci x-uri si punctulete, imi amintesc ca radeam cand am auzit.

Imi place ca esti despre moarte mereu. Si eu sunt despre moarte. Doar ca nu arat. Ma umplu de oameni ca sa uit ca vreau sa mor singura. Viata mea e un fiasco total.

Parca simteam un Dumnezeu undeva la limita nebuniei mele adevarate, pe care n-a cunoscut-o cu adevarat nimeni. Dar depresia a spalat tot. Imi mai ramane aceeasi dorinta, dar fara profunzime spirituala, de a fugi si muri singura, unde ei, care ma definesc, nu ma cunosc. Dar cat de departe sa fugi ca sa ajungi dincolo de oameni?

Aseara am sarit in apa. Si eram ametita si era calda. Stii ca am simtit ca vreau mai multe cuvinte, care sa povesteasca intru totul tacerea frumoasa? De ce ma definesc prin cuvinte dar ele nu imi sunt de ajuns?

Pe spate in apa, marea atat de jos, atat de tenebroasa, cerul cu cateva stele atat de departe. Cerul e moarte pentru ca legile lui sunt fixe si eterne. Marea e viata de om pentru ca ciclurile ei exprima haos si in ea exista o chemare cu voce de sirena catre pierzanie.

In rest nimic nu are sens. Totul e gol de cuvinte. Si am atatea de povestit dar nu isi merita efortul.

Tu nu ma vrei. Si de-astea te vreau aproape. Poate sunt ciudata. Dar sa-ti spun secretul? Ca cei care imi ating trupul cu vulgaritate ma inspaimanta. Si asta vor toti de la mine in ultimul timp. Dar nu vreau s-o duc la capat. Am ajuns doar sa vreau pe cineva alaturi. Doar imbratisari. M-am indragostit tare, tare o data dintr-o imbratisare. Poate asta caut. Dar cast. Poti sa intelegi? O sa-ti spun tot, dar nu ma intreba cine. M-a dus acasa pe ploaie. A doua zi l-am privit facand garfitti. In timp ce ma saruta, m-a tras usor de par ca sa-si faca calea mai usoara catre gatul meu. Stie sa maseze. Ii plac sanii, fundul si carcterul meu. Pentru asta l-am provocat. Dar din alte motive l-am lasat aprins si mi-am vazut de drum.

M-a plimbat cu masina si avea buze moi ce m-am jucat cu ele, provocandu-l. Saruta pe stilul meu. Sarutul imi place calm, restul mai tare. S-a jucat cu buzele mele, si cine stie la ce l-am facut sa se gandeasca cand i-am supt degetul. Imparteam fumul de tigara. Noroc ca nu avea prezervative. Am avut destul timp sa ma gandesc cum sa fug in drum spre magazin. Imi place sa ma joc. Nu mai suport sa am nici macar mica responsabilitate de a o duce la capat.

Dar conteaza? Si-o merita cu totii. Imi vor doar corpul in chirie. Si am auzit ca asta inseamna ca nu ma respecta. Eu vreau si nu prea. Mi-e frica de emotiile mele. In acelas timp de obligatie. Ma joc cu indrazneala lor. Unul cuminte, altul rau. In aceeasi zi i-am lasat cu ochii in soare.

Vreau sfarsitul ala. Doar pentru visul meu. Sa mi-l dea cineva.  

Insir cuvinte dar tot ramane gol

Morti si vieti si camere in capul meu


A. mi-a spus odata ca nu-si lasa decat 3% din minte sa fie cunoscuta. I-as spune acum ca nu e ceva ce nu face toata lumea. Niciodata n-am aratat la nimeni mai mult decat am vrut sa arat. Chiar si cand nervii ma navaleau. Dar mi-am umplut mintea cu atatia oameni in ultimul timp incat mi-e greu sa imi gasesc spatiul personal.

Zic ca sunt extrovertita. Pot sa vorbesc cu oricine oricand, nu mi-e greu sa ma fac bagata in seama. Dar uneori pare ca fur lumina ca sa stralucesc. Cand sunt mai bine sa stralucesc singura, acolo unde nimeni nu ma poate rani, si nu trebuie sa ma apropii prea mult de nimeni.

Ei, si cand socializezi nu te apropii de nimeni daca nu vrei. Telefonul meu suna non-stop. Simt totusi ca pierd ceva important prin asta. Dar nu asta  facut pana acum, m-am jucat doar de-a viata?

De curand am fost uimita de o moarte. O moarte care, discutata, povestita, in versuri metamorfozata suna pentru prima oara ca limita suprema. Nu stiu daca pentru cel ce a murit, dar vad ca pentru cei ce raman in urma. Ei bine, o limita care totusi te impinge sa traiesti celebrand ce ti-a ramas, asa cum oricune si-ar fi dorit in locul tau. Sa supravietuiesti inseamna sa nu cercetezi misterul inebunitor, poate.

M-am simitit atat de mica in tineretea mea, mortile si vietile care imi inconjoara gandul, par stupide. Si prea superficiale.

Dar am avut parca si certitudinea ca intr-o zi piesele acestui puzzle se vor aseza, si va fi un calm dupa furtuna. Ceea ce insa m-a dus prea departe de cand eram inca mica a fost ca poate va fi prea tarziu. Ca nu e corect ca viata sa capete sens abia dupa ce tineretea s-a scurs. Cea mai frumoasa perioada sa fie lipsita de liniste.

Poate inca nu pot sa acept salbaticia lumii. Sau poate acele putine lucruri pe care le stiu despre mine au nevoie de o fundatie ca sa fie acceptate. Poate ar trebui sa spun la mai multe lucruri nu, ca sa ajung sa imi tin viata in palme, si nu sa ma las trasa de ea in fiecare directie. Poate ar trebui sa nu mai iubesc poetic orice are un gram de suflet in el. Sunt poate mai multe suflete care m-ar aprinde mai puternic daca nu m-as agata de orice mi se pare frumos.

Sunt prea multi oameni uneori in jurul meu. Dar nu ii alung, pentru ca daca chiar as decide sa nu mai fie, ei n-ar mai fi.

Nu fugeam de nimic cand a inceput nebunia. Dar acum clar o fac.

Tigarile si cafeaua pentru mine cea vesnic obosita ma protejeaza acum de oameni care ma plac si oameni care se uita ciudat.

Morti si vieti si camere in capul meu

Intamplator


G., esti bun doar sa fii luat de prost. Dar pentru cine sa plang eu in mijlocul strazii? Sa ma vada toata lumea? Totul era ok inainte sa ies la un pai cu tine. Nu ma gandisem sa-ti mai dau o sansa. Si oricum, totul s-a intamplat dupa. Dupa ce incercam sa raman pe filmul meu lenesa si tu erai insistent sa ne impacam. Am luat-o din loc la scurt timp si m-am gandit in absenta ta.

M-am gandit: poate te-ai schimbat, hai sa-ti mai dau o sansa. Ma rog. A treia oara cand dai sansa unui dobitoc esti deja nebuna, nu numai proasta. 

Frate, de ce nu am ascultat bataile inimii mele care imi ziceau ca nu esti bun? Pai sa vezi, pana si mintea zice ceva de genul, dar un pic mai mult: ca esti bun doar de folosit. Jur, asta arati. Te porti frumos doar cu cei care iti fac rau. Si nu cred ca e masochism. E doar prostie. Prostia ca tot ce vrei e sa folosesti la randul tau si nu iti iese.

Trist. Si mai trist ca aproape am cazut de proasta iar. Dupa ce viata mea a trecut pe langa mine cand eram cu tine. De ce te-oi fi scos vreodata de la block? 

De domeniul trecutului. Pentru ca l-am sunat pe B. si m-a calmat. L-am luat in brate si n-am simtit nimic. Nici bine, dar nici rau ca la tine. Doar calm. 

Mi-a zis:” Stii ca asta e o groapa in fata ta. Ai mai cazut in ea. Ai zis ca nu e vina ta. Ai mai cazut o data. Ai recunoscut ca e vina ta. Esti a treia oara in fata ei.”

Intre timp imi aminteam de un poem budhist care mi-a placut mult si zicea acelas lucru. L-am cautat cam prin price conjunctura sa vad cum se aplica. Acum, el, magic, o zicea. Ca tot ziceam eu acum cativa ani ca tot ce ti se zice se afla in mintea ta deja, doar trebuie sa il auzi de la altii.

B. a continuat:” Stii ce zice lumea? Ori cazi in groapa, ori o ocolesti. Dar nimeni nu se gandeste sa sari peste.”

Deci sa sar peste? Asa se aplica poezia la mine? Sigur ai fost trimis de cer sa-mi zici astea acum, B. Asa ca o sa te cred. Mai ales ca ai fost un inger pentru mine. Mai stiu cand am tipat la tine, iar tu vii dupa mine, ma asculti, ma primesti in casa ta, imi dai Finetti si Jagger. Ma tii in brate, ma mangai si nu-mi vine sa fug la 5 metri de tine. Si apoi imi ceri sa te sarut. Ai buze moi. Si o sa-mi amintesc ce ai facut pentru mine. Promit. Pana la urma nimic nu e asa de rau.

Intamplator