First date book tag

 

Alina  m-a provocat. Mersii, Alina! A fost interesant sa scriu pe tema asta, oricum am deseori sentimentul ca nu vorbesc prea mult despre ce citesc. Deci… fix la tanc a venit 🙂

1.Intalnire ciudata- o carte in care s-a simtit ceva. Nu a fost o carte rea, dar nu a avut acea scanteie pentru tine.

 

sub dom

A fost o carte interesanta, „ceva” s-a simtit. Dar nu a avut asupra mea amploarea pe care ma asteptam sa o aiba. Prima carte pe care am citit-o de Stephen King a fost „Shining”. Si prima carte horror pe care am citit-o vreodata. M-a impresionat stilul de a scrie atat de mult incat aveam deja standarde ridicate pentru „Sub dom”. A fost o carte bine pusa la punct, dar pur si simplu nu mi-a iscat emotii la fel de uau incat sa o ridic pe un piedestal ani de-a randul, cum s-a intamplat cu Shining.

2. Intalnire ieftina- o carte care s-a transformat in ceva mai putin decat te-ai fi asteptat
Women_(Bukowski_novel_-_front_cover)

Toata lumea care e cat de cat interesata de cultura contemporana pare sa fi auzit de Charles Bukowski si toata lumea il ridica in slavi. Asa ca m-am invartit de cateva ori in jurul acestui roman in librarie pana sa decid ca, in ciuda a toate mormanele de carti necitite de acasa, trebuie sa il cumpar sa aflu si eu pe pielea mea despre ce e vorba. Din cate am inteles este partial o autobiografie a autorului despre toate femeile care si-au deschis picioarele pentru el si felul in care le trata mi s-a parut scarbos. Trecand peste acest fapt, speram ca la sfarsit sa gasesc un pic de substanta care sa ma impresioneze in viziunea scriitorului, ceea ce nu s-a intamplat. Nu vreau sa zic ca Bukowski e un autor prost, totusi. Poate doar nu e genul meu. Oricum, am de gand sa incerc si alte lucruri de la el  inainte sa imi formez o parere definitiva.

3.  Intalinre bine-pregatita. Mai buna decat te-ai fi asteptat.

moyan2

M-a lasat visand ca as putea sa fiu vreodata un scriiitor la fel de bun. Cartea ilustreaza trei generatii dintr-o familie chineza intre anii 1923 si 1976. Trece si prin anumite lupte dintre chinezi si japonezi. Are o forta uimitoare, te prinde in mrejele unei alte lumi, mai salbatice, dar mai puternice, mai hotarate. Leaga viata de lupta pentru supravietuire, importiva destinului nefavorabil, subliniaza un sens al existentei prin conexiunea mistica cu spatiul si timpul. Mi-a ramas in cap dupa ce am citit-o imaginea unor fiinte umane aprig actionand pentru soarta lor, iesind in evidenta cel mai mult prin tarie. Mi-a purtat imaginatia pe mai mult nivele decat as fi crezut.

4. Fierbinte, dar proasta- o carte draguta, dar nu asa de misto pe interior

pericol

Sau carti de Sandra Brown. Sau orice chick lit dupa mine. Pana la urma, orice e scris doar de dragul vanzarilor si cumparat doar de dragul de a nu suferi gandind prea mult in timp ce o citesti.

5. Blind date- o carte pe care ai citit-o fara sa stii nimic despre ea.

extrem

De fapt, citesc multe carti fara sa ma interesez atat de mult despre ele. Este o placere nevinovata de a mea de ceva ani sa aleg din librarie carti destul de intamplator, dupa coperta si  descriere, apoi sa ma las surprinsa. Aici doar am dat exemplu un roman ales astfel care mi-a placut extrem de mult.

6. Intalnire pe fuga- o carte pe care ai citit-o foarte repede.

sartre

Mi-a ramas in cap ca am citit-o intr-o zi dupa o perioada in care am fost prea ocupata ca sa termin carti prea repede. Si as fi vrut totusi sa ii savurez universul mai mult timp.

7. Revenirea- o carte pe care ai citit-o dupa un book hangover si acesta a ruinat cartea pentru tine.

Era o carte imprmutata cu povestiri psihologice dar nu imi mai amintesc cum se numea sau macar de cine era scrisa. Mda, nu stiu daca ce a ruinat lectura a fost faptul ca ma dezobisnuisem sa citesc cu atata ardoare sau ca pur si simplu nu mi s-a parut atat de importanta.

8. Intalnirea pentru care esti excesiv de entuziasmata- o carte pe care ai simtit-o ca incerca prea mult

maseurulorb

La „aspect” e ok. Personajele sunt diferite, conturate extravagant si te absorb. Temele dezbatute pot fi digerate de oricine. Actiunea e surprinzatoare. Si totusi…parca e totul prea tras de par. Parca s-ar fi chinuit prea mult sa construiasca ceva izbitor si a trecut un pic limita catre absurd.

9. Intalnirea perfecta- cartea care a facut totul perfect pentru tine

patrick modiano

Nu stiu nici acum cum un limbaj atat de simplu si parca lipsit de artificii stilistice poate exprima atat de multe. A fost un plus ca m-am regasit in poveste- o calatorie halucinanta in incercarea de a razbuna copilaria neocrotita. A lasa viata sa treaca pe langa tine agatandu-te absurd de trecut pana la un punct critic- in care ai pierdut orice deziluzie si tot ce poti sa faci e sa vrei sa traiesti.

10. Intalnirea umilitoare- o carte de care te rusinezi daca recunosti ca ti-a placut\  te rusinezi daca esti vazut in public pentru cine stie ce motiv.

Nu cred ca s-a ajuns la etapa in care sa fii judecat pentru ca citesti ceva. Ce, s-a ajuns? Nici macar nu m-am gandit la o astfel de posibilitate pana acum deci…

Cam asta a fost. Provoc in continuare pe Maria, Illusion, Albert, Andrea Alina.

Anunțuri

O punte spre durere

o punte

…bataia inimii tale este ritmul pe care mama ta plange.

Unii copii se nasc din puritate. Mai multi am impresia ca se afla in cazul in care mamele redescopera puritatea prin ei.  Cred ca este bucuria aia pura pentru care un copil nu poate sa nu fie iubit. O data erai puiul care se supara pe mama ca nu stia sa se joace cu masinutele ca lumea. Te-a lasat sa te duci afara sa gasesti copii cu o imaginatie la fel de colorata ca a ta. Timpul trecea si trebuia sa te lase sa o zbughesti din ce in ce mai mult pe acea usa, putin cate putin experimentand cu capul inainte ce este dincolo pe cont propriu. Inarmat cu cele mai inocente vise si atata iubire de risipit.

Nu stiu cum sa explic asta, dar parca lumea unui copil este rotunda, si incet devine patrata pe cat creste, monstrii ascunsi la fiecare colt. Inainte fericirea era ca un vartej. Acum se da cu capul de toti peretii, in timp ce o tii in camasa de forta.

La 16 ani nu e varsta la care sa te indragostesti, desi pentru alti pustani teribilisti e deja prea tarziu.

Era ceva nou . Tocmai ce se mutase de undeva din provincie. Era toata perfect de aurie. Parul lung si drept, sclipiciul de la ochi, imbracamintea. Dar bratara neagra de piele de la mana trada ca este de fapt o punkerita deghizata pentru ca nu stia ce o asteapta in aceasta scoala. Si cu toate ca era noua, ochii ei, cand te-au privit curios, erau vechi si indiferenti. Erai singurul spre care isi intorcea capul.  Nu parea ca poate sa diferentieze inca pe alcineva din clasa.

Tu nu stiai ce e cu ochii ei. Nici acum nu stii ce a vazut fata rebela in liceul din provincie, mai mult decat i se acorda libertate sa traiasca un adolescent dintr-un liceu privat de Bucuresti.

A doua zi ai facut deja cumva sa se mute cu tine in ultima banca. Era super. Pierdea vremea numai cu baietii. Avea un parfum atat de tare ca te ametea. O exaspera matematica, fizica si chimia. Sub pretextul ca o vei ajuta la teme ai scos-o in oras. Ai indraznit sa o prinzi de blajin de mana. Povestea despre multi tipi din trecutul ei, si incercai si tu sa inventezi povesti la fel de pasionale. Cu ea ai avut primul sarut. Nu puteai sa iti iei atentia de la ea in ore. Disparea la colega ei de camin din alta clasa in fiecare pauza. Sau te ignora ca sa joace poker cu restul. Habar n-avea sa joace poker. Dupa ore va pipaiati ascunsi in bibiloteca.  In metrou va atatati unul pe altul in timp ce amicul tau privea stingher in alta parte. Nu a trecut mult pana ce te-a mai invatat ceva. Sa ii fii catelus intre asternuturi. Inca iti amintesti lenjeria mov cu dantela care te-a inebunit acea prima oara. Aceea care se ascundea sub rochia mini neagra asortata cu bocancii plini de lanturi. Credeai ca si-a dat orice acoperamant jos in acea zi. Numai daca ai fi stiut sa vezi si dincolo de trup sau de ceata aia calda a ceea ce credeai ca e dragoste.

Te duceai la fiecare intalnire cu buchete de flori, pana ti-a zis ca ar trebui sa ii aduci ghivece ca sa nu se mai ofileasca. Probabil si ghivecele s-au ofilit, abandonate pe pervaz pana le-a aruncat cineva. Sigur nu ea. Ii plateai numai black cab-uri. Cand ai tai au disparut in vacanta, ai umplut casa cu flori si lumanari si ai asteptat-o la tine cu o cina romantica si o poezie pe care a pierdut-o a doua zi. A doua zi, cand i-ai prins un talisman  de argint de bratara de piele si i-ai zis ca vrei sa-si aminteasca toata viata ca tu  ai iubit-o.

Ce minune risipita! A aruncat talismanul la gunoi imediat ce ti-ai luat inima in dinti sa te desparti de ea pentru ca ai aflat ca te insala mai mult decat ti se daruieste.  Nici nu i-a fost greu sa recunoasca. A plecat fara sa ii pese.  Te-ai framantat zile intregi in timp ce ura crestea in tine. I-ai zis ca nimeni nu o sa o mai iubeasca ca tine. Ea radea. Totul a fost asa din scurt! In mai putin de doua luni ti-ai dat tot sufletul pe tava ei si ea ti-a facut felul. Toate amintirile despre noptile de vorbit pana dimineata la telefon au izbucnit ca o explozie in tine. I-ai mai dat un ultim mesaj. Ii ziceai ca e o curva. Dupa, toate secretele tale intime au ajuns barfa cea mai tare din scoala. Si parca vedeai cum fata i se schimonoseste de scarba cand te incerca sa te ignore pe hol in timp ce tu mureai in chinuri.

Te-a mai cautat dupa un an sa iti povesteasca despre idiotul pentru care si-a dat totul si el si-a batut joc de ea. Te-a intrebat daca ai iubit vreodata. Tu ai zis ca da, dar oricat ar fi insistat nu i-ai zis pe cine. Era bruneta acum. Si parea ca-si revenise. Mai calma, mai matura, ceva auriu izvora din sufletul ei, nu din fardul de la ochi.

Pacat ca nu era mai buna din cauza ta. Pacat ca acum tu erai baiatul rau care nu vroia niciodata nimic serios. Pacat ca nu stia ca schimbarea se produsese din cauza ei. Si pacat ca nici nu te vedea ca mai mult decat ca pe un umar pe care sa planga. Trecusei o punte fara intoarcere. Erai prea naiv cand ai cunoscut-o, nu stiai ca si ea trecuse puntea spre acelas tip de iad cu mult inainte sa apara in viata ta. Acum era calda, de parca se impacase cu ideea. Tu te zbateai inca in friguri.

La varsta asta, nici o iubire nu e demna de pus in icoana. Am citit un citat siropos pe tumblr dar m-a captivat pentru ca si eu vedeam la fel lucrurile, alb-negru. 16 ani nu este varsta la care sa vezi dragostea decat in doua moduri. Ca un drog, te captiveaza la umbra de realitate si o sa il cauti de parca te mantuieste, iar cand nu o mai ai sa iti dea doza de fermecare, te regasesti lovindu-te de podea. Sau ca o tigara atunci cand nu esti fumator, o consumi ca sa mai treaca timpul si pentru ca asa vezi ca fac ceilalti. Cand celalalt e un drog, tu esti o tigara si invers.

A fost de-ajuns un pelerinaj intr-o minte distrusa ca sa devii unul dintre acei adolescenti care se cred cadavre umblatoare si s-ar confunda cu nihilistii daca le-ar pasa destul de mult de viata incat sa-si dea cu presupusul despre ea.

Avea articolul pe aceasta tema deja in cap. Dar tabelul lui Eddie m-a inspirat sa sucesc altfel povestea.

Despre acea fata

 

Fata, nu mai fii proasta! Te stiu pe tine. Nu suntem asa de diferite.

Fii atenta, ca nu am mai vazut pe altii sa vorbeasca despre tine asa cum o voi face eu. Toti tipii stau la rand sa te arda si dupa sa isi bata joc de asta. Tipele rad pe infundate de statusurile tale destepte de pe facebook cand in viata reala te vad ca pe o carpa de sters praful. Nu vreau sa fiu rea, dar mai bine sa stii adevarul verde-n fata ca sa intelegi. E si vina ta, da.

Nu stii sa zici nu. Esti ca un caine scapat din lat. Toata viata ai tai au facut tot posibilul sa te protejeze de acel lucru spre care ai alergat cu bratele deschise cand ai gasit o portita de scapare. Poate le-ar fi fost mai usor ca in loc sa te tina sechestrata in casa pentru ca „asa vor ei” ti-ar fi explicat cum sa ai un pic de respect de tine, nu? Te invarti prin toate canalele crezand ca asa arati ca esti tare si te distrezi. Lasi toate canaliile sa isi bata joc de corpul tau pentru ca nu crezi ca meriti mai mult. In sinea ta visezi la iubire adevarata, dar deocamdata te simti singura. Nu esti singura.

Si nu esti nici proasta. Esti o tipa care poate mai mult. Care ar putea sa straluceasca daca ar renunta sa faca toate acele lucruri pe care le face pentru a fi „cool” si de fapt ii aduc numai prejudiciu si suferinta. Ca tot am dat exemplu cu statusurile alea pompoase de pe facebook care n-au nici o legatura cu poza in care ai botic de ratusca. Chiar iti place sa faci asta sau o faci pentru ca asa crezi ca o sa atragi mai multe like-uri, pareri? Nu te frustreaza ca dupa ce postezi poza un amic de-al gagicului tau iti da tag la un citat despre curve si iubitul tau drag ii da inimioara si com? Deci practic parerile pe care incerci sa le strangi in jurul tau nu sunt atat de bune pe cat credeai, nu? Stii de ce? Tocmai pentru ca incerci cu atata disperare.

Nu imi pasa ca altii cred ca esti o „futacioasa, drogatica, betiva”. Stiu ca esti mai desteapta de atat. Stiam cand m-am simtit ca tine ca sunt mai desteapta de atat. Acum mi-am si demonstrat asta. Poate inca nu de tot. Poate inca fac tampenii. Inca exista oameni care ma arata cu degetul pe strada.  Inca sunt tipi care vor doar sa faca o excursie intre picioarele mele, sa se elibereze de frustrari si sa plece. De prima categorie nu-mi pasa, pot sa-mi suga degetul mijlociu. A doua categorie nu are sanse sa se simta barbati cu mine.

Tu doar ignora-i. Stiu ca nu crezi ca vei mai fi ceva daca renunti la a fi bataia de joc. Poate la inceput nici nu o sa fii. La inceput o sa pierzi numai. Dar o sa pierzi oamenii si conjuncturile nocive in care te afli.

Mai tarziu, cand o sa existe destul timp pentru asta, o sa te descoperi. O sa inveti sa te iubesti, dar numai daca vrei sa faci acest sacrificiu de a nu te mai sacrifica. Si o sa apara alti oameni in viata ta. Unii care te respecta, asa cum o sa o faci tu si o sa simti ca meriti.

Inca un sfat si gata : toti baietii pot fi dobitoci, dar unii, pentru anumite fete, nu sunt. Lasa-l pe acela sa te gaseasca. Dar nu il cauta tu. Cand crezi ca il gasesti, asteapta sa iti demonstreze ca e printul pe cal alb ce l-ai visat inainte sa sari in bratele lui. De-asta au altele ce visezi si tu de fapt. Stiu sa astepte, sa se respecte, sa nu zambeasca cand sunt batjocorite. N-are legatura cu faptul ca sunt mai frumoasa, mai destepte sau mai cu mot.

Trebuie sa inveti ca esti minunata si daca nu te iubeste vreunul. Oricum n-o s-o faca daca alergi dupa ei..

Bine, asta-i tot ce am vrut sa-ti zic. M-am riscat sa-ti scriu toate astea pentru ca am crezut ca meriti. Pentru ca asta mi-as fi zis mie acum ceva timp. Dar eu n-am avut pe nimeni sa-mi zica. Sper sa vezi si sa te ajute.

 

Nici nu simti cand neaua iti cade pe crestet

nea

Acum 50 de ani verile erau mai insorite- pentru ca atunci nu se stransesera inca vai peste ochii albastri. Era o copila de tarani. Pe Veta si pe fratele ei, Marin, parintii ii luau la prasit si, fiind inca prea mici, ii lasa sa stea langa caruta. Vecinul lor, avand pamant mai mult, si-a permis sa-si puna si o tarla de pepeni pe langa porumb si grau. Copii se jucau cum se jucau, dar gandul lor fugea numai la pepenii mari si zemosi. Se fereau ei sa intre in bostana, dar nesabuinta care exista numai in inimile ce nu s-au inegrit inca a facut ca pofta sa invinga. S-au strecurat catre cel mai apropiat pepene de caruta. Se luptau ei ce se luptau sa desprinda pepenele, fara sa ia de stire ca stapanul ii ochise, venind acum spre ei cu tot cu copiii lui mai mari. Dupa  o mama de bataie la pielea goala, Veta si Marin s-au intors fara haine la parinti si au plecat cu toti acasa, ca altfel ii mancau pe copii mustele.

Dupa o asemenea isprava, strabunicii mei au decis sa isi lase pruncii acasa in grija unei bunici de-a lor cat timp se duceau ei sa lucreze campul. Dar iata ca intr-o seara, cand era vorba ca bunica cu pricina sa ia copiii si sa se duca dupa vaca din cireada, Marin n-a putut sa fie luat de langa casa. A plecat Veta cu batrana, si, la intoarcere, un fum paclos batea cerul chiar dinspre capatul ulitei, unde era si casa lor. A luat-o Veta in fuga catre casa, in timp ce bunica mana vaca in spate. Grajdul, din fericire gol atunci, era in flacari. Fratele ei cu un vecin facusera o copca in sira de paie de langa grajd ca sa puna niste cartofi la copt.

Parintii au inceput sa-si ia iar copiii cu ei la sapa, si o perioada nu s-a mai intamplat nimic, pana intr-o zi. O ploaie naprasnica a dat navala peste sat si copiii au ramas iar acasa in grija bunicii. Garla se umflase de la ploaie, si aducea cu ea devale peste, oi, pasari, cotete, butelii, lemne, iar satenii au fugit degraba intr-acolo sa adune ce puteau. Asa a disparut si Marin de-acasa, cu gandul sa prinda  si el cate ceva. A mers cam vreo 200 de metri pe malul apei, apoi s-a apucat de-o buturuga mai dinspre mal cu gandul sa o culeaga, dar a fost tras cu ea in adanc unde valurile erau furioase, manate de vant si abia mai devreme intaratate de ploaie. Involburarea il purta cand deasupra apei, cand dedesubt, el inca agatat peste puterile sale de buturuga. Asa a fost purtat in jos inca vreo 300 de metri, pana sa il vada un om bun ca sa se arunce sa il salveze. Hazardul a facut ca tot atunci sa se surpe un mal. Asa valurile ce s-au format in laturi l-au impins pe Marin mai inspre malul de nisip. Agatandu-se de nisip, vazut acum de mai multi ce i-au venit in ajutor, unchiul meu a fost salvat.

Au trecut 50 de ani. Ba nu, mai bine de atat. Ploaia dizolva incet culorile orasului. Se prelinge pe trotuar, imaginea de ansamblu a oamenilor mi se pare armonia. Sunt fiecare o furtuna luati separat. Dar parca impreuna conexiunile pe care le creeaza definesc perfect lumea. Cerul bate spre albastru metalic, un albastru care trece din paloare in profunzime. Ploua si bate vantul, dar bucatile acestui inghet se contopesc cu sufletul cald al oamenilor. Toti vor sa delcare prezenta trairii atat cat mai pot. Oricati s-ar gandi ca intr-o zi n-or sa mai poata, nimeni nu se gandeste ca ziua aia va fi maine. Poate va fi…

Nu stiu prea multe despre unchiul meu. Mi-l amintesc ca pe un om cald cu tamplele inzapezite. Am auzit si de o poveste in care el a fost un erou. Cand apartamentul fetiscanei de deasupra sa a luat foc pentru ca ea adormise cu bucate pe aragaz iar el a infruntat flacarile ca sa o salveze. Ea traieste, dar lui, da nu i-a venit sfarsitul printre ape, i-a venit de nbuna seama din flacari.

 

Ce o sa mai fac cand ma trezesc de tot?

 

tumblr_otkv5bUMuE1wvhpzlo1_500

Te-ai intors azi. Nu te-am intrebat de ce. Probabil ca nu vroiam sa te fac sa te razgandesti.

Dar te-ai intors azi. Si de cate ori am incercat sa te aduc inapoi, nu am reusit, deci m-am dat batuta.

Te-ai intors azi. Dupa ce inima mea a fost sfartecata atata ca acum seamana cu o cutie de confetti. Si te-am primit cu precautie, pentru ca, in ciuda a tot, durea mai rau sa ma obisnuiesc cu gandul ca te-am pierdut de tot decat ca sunt doar o gara in care poposesti uneori.

Nu, nu te invinovatesc de nimic, vorbesc doar despre ceea ce simt. Nu te-as invinovati niciodata de nimic, de aceea te-am lasat sa vii fara intrebari. Nici nu ma astept vreodata sa-mi explici de ce, poate m-ar durea oricum prea rau. Nu. Tu ramai fara vina in ochii mei.

Dar multe s-au schimbat de cand ai plecat. Nu ti-am zis despre asta, cuvintele nu sunt punctul meu forte cand nu sunt eu cu mine. Si nici curajul in fata ta.

Pe noi ne-au unit secrete. Cel mai ciudat e ca nu cred ca stiam ceva nemaistiut unul despre viata celuilalt. Credeam cu orbire doar ce celalalt zicea. Secretele care ne-au unit erau despre noi doi, unele care rostite catre altii nu ar fi dat la iveala nimic, dar pentru noi era o cale sa ne vorbim in soapta. Sa ne apropiem sufletele. Asta am simtit.

Cred ca e timpul sa dansez cu adevarul. Dar pare prea dureros. E mai usor sa pompez minciuna cu atata nonsalanta.

Nu vreau sa cred in iubire. Dar in ultimul timp umblu numai prin canale. Nu e nimic ca in visele mele. Multe erau despre tine.

Intrebarea e daca mi-as sacrifica orgoliul pentru tine. Se ascund multe insecuritati pe care vreau sa le intorc impotriva ta in el.

Mereu trezesti ceva in mine. Se schimba jocul, sunt nivele si nivele, simt ca deja am pierdut oricum ce era mai important. Uneori simt ca am luat startul gresit.

Nu vreau sa fiu mereu tipa care incearca mereu sa nu fie treaza. Dar viata devine din ce in ce mai dura. Cu fiecare zi drumul se ingusteaza.

Dar mortii nu mor niciodata, nu?

Am avut prea multe sanse dar m-a speriat prea mult sa infrunt realitatea. In minte imi rasuna continuu placa lui ca nu sunt buna de nimic.

Cred ca am vrut sa mor ca sa fiu libera. Dar nu mai cred asta acum. Pielea mea s-a intarit si acum e o inchisoare pentru suflet.

Si, in timp ce sunt in stare sa vand tot ce am pentru fericire, o caut in toate locurile gresite. Si nu se aplica vorba ca ma cauta cand eram mereu plecata de acasa, nu mai am o casa de mult. Oare am avut vreodata?

Da, ca tot vroiai sa stii ce am facut pana acum. Am fugit de adevar si m-am mintit ca nu e asa.

In jurul meu nu sunt prea multi care sa mai aiba sperante in mine.

Insir cuvinte dar tot ramane gol


-Nu va deranjez, stati linistit. Eu doar caut o piatra langa mare.

-O sa aveti noroc, e libera plaja.

-Prea libera, zic aluziv, privind in urma mea la tipul care isi lasase saliva pe fata mea. 

O fata venise in tot timpul asta sa ne ceara o tigara. Acum este langa ea. Dar ei nu pare ca i-a scurs limba pe chip, inca.

Au disparut. Mi se parea inocenta, visatoare. O fi disparut cu el sau departe de el?

Unde soarele se oglindeste in mare nu zicea povestea ca se ascunde comoara piratilor?

E chiar in fata mea, ca un pod talazuitor de sclipici spre adancuri. Melodia pe repet.

Am asteptat soarele sa iasa din mare, de undeva de sus, dar acoperisurile au acuns privelistea rasaritului.

Asta dupa ce am dormit cu tine in cort. Tu ai fost bine, in sacul de dormit. Pe mine numai panza ma pazea de pamant, si m-am trezit cu mainile intepenite. Abia pe la ora 3 ai realizat ca sunt acolo, si pe la 4 te-ai trezit si te-am dus sa vedem rasaritul. Nu am vazut, dar macar m-am ales cu masaj la mana si cu a clipocii ochii de amorteala bratelor tale moi. Probabil de asta imi place sa ma tii in brate. Esti inocent cu mine.

Apoi te-a furat somnul. Am luat tigari si am tras la cazare, aveam in acelas loc. Iti fumai tigara adormit. Eu te trageam de limba. Am intrebat de ce nu exista ceva mai bun ca lumea asta. Tu mi-ai zis ca exista moartea. Nici nu ma asteptam la alt raspuns.

Dar tu nu crezi in Dumnezeu, energie, ceva? Nu. Pai esti cam nihilist in general tu. Adica? Adica, asa cum a zis Nietzche, Dumnezeu a murit, cam asta e tot ce stiu si eu. Cine naiba e fumatul asta? Un mare filozof. Pai cred si eu, cica Dumnezeu a murit. Nu, eu nici nu credeam ca a existat vreodata.

Iti priveam parul cret strans in coada, buzele pline rau, tatuajele. Ador tatuajele tale, liniile de pe piept, 13 pe gat in litere romane, pentagrama pe umar, scheletul pe brat, nebunul de sah pe mana. Nici unul nu semnifica ceva in mod special, dar le-ai facut singur. Majoritatea beat. Asta ziceai. Anul trecut nu stiai decat sa faci x-uri si punctulete, imi amintesc ca radeam cand am auzit.

Imi place ca esti despre moarte mereu. Si eu sunt despre moarte. Doar ca nu arat. Ma umplu de oameni ca sa uit ca vreau sa mor singura. Viata mea e un fiasco total.

Parca simteam un Dumnezeu undeva la limita nebuniei mele adevarate, pe care n-a cunoscut-o cu adevarat nimeni. Dar depresia a spalat tot. Imi mai ramane aceeasi dorinta, dar fara profunzime spirituala, de a fugi si muri singura, unde ei, care ma definesc, nu ma cunosc. Dar cat de departe sa fugi ca sa ajungi dincolo de oameni?

Aseara am sarit in apa. Si eram ametita si era calda. Stii ca am simtit ca vreau mai multe cuvinte, care sa povesteasca intru totul tacerea frumoasa? De ce ma definesc prin cuvinte dar ele nu imi sunt de ajuns?

Pe spate in apa, marea atat de jos, atat de tenebroasa, cerul cu cateva stele atat de departe. Cerul e moarte pentru ca legile lui sunt fixe si eterne. Marea e viata de om pentru ca ciclurile ei exprima haos si in ea exista o chemare cu voce de sirena catre pierzanie.

In rest nimic nu are sens. Totul e gol de cuvinte. Si am atatea de povestit dar nu isi merita efortul.

Tu nu ma vrei. Si de-astea te vreau aproape. Poate sunt ciudata. Dar sa-ti spun secretul? Ca cei care imi ating trupul cu vulgaritate ma inspaimanta. Si asta vor toti de la mine in ultimul timp. Dar nu vreau s-o duc la capat. Am ajuns doar sa vreau pe cineva alaturi. Doar imbratisari. M-am indragostit tare, tare o data dintr-o imbratisare. Poate asta caut. Dar cast. Poti sa intelegi? O sa-ti spun tot, dar nu ma intreba cine. M-a dus acasa pe ploaie. A doua zi l-am privit facand garfitti. In timp ce ma saruta, m-a tras usor de par ca sa-si faca calea mai usoara catre gatul meu. Stie sa maseze. Ii plac sanii, fundul si carcterul meu. Pentru asta l-am provocat. Dar din alte motive l-am lasat aprins si mi-am vazut de drum.

M-a plimbat cu masina si avea buze moi ce m-am jucat cu ele, provocandu-l. Saruta pe stilul meu. Sarutul imi place calm, restul mai tare. S-a jucat cu buzele mele, si cine stie la ce l-am facut sa se gandeasca cand i-am supt degetul. Imparteam fumul de tigara. Noroc ca nu avea prezervative. Am avut destul timp sa ma gandesc cum sa fug in drum spre magazin. Imi place sa ma joc. Nu mai suport sa am nici macar mica responsabilitate de a o duce la capat.

Dar conteaza? Si-o merita cu totii. Imi vor doar corpul in chirie. Si am auzit ca asta inseamna ca nu ma respecta. Eu vreau si nu prea. Mi-e frica de emotiile mele. In acelas timp de obligatie. Ma joc cu indrazneala lor. Unul cuminte, altul rau. In aceeasi zi i-am lasat cu ochii in soare.

Vreau sfarsitul ala. Doar pentru visul meu. Sa mi-l dea cineva.  

Morti si vieti si camere in capul meu


A. mi-a spus odata ca nu-si lasa decat 3% din minte sa fie cunoscuta. I-as spune acum ca nu e ceva ce nu face toata lumea. Niciodata n-am aratat la nimeni mai mult decat am vrut sa arat. Chiar si cand nervii ma navaleau. Dar mi-am umplut mintea cu atatia oameni in ultimul timp incat mi-e greu sa imi gasesc spatiul personal.

Zic ca sunt extrovertita. Pot sa vorbesc cu oricine oricand, nu mi-e greu sa ma fac bagata in seama. Dar uneori pare ca fur lumina ca sa stralucesc. Cand sunt mai bine sa stralucesc singura, acolo unde nimeni nu ma poate rani, si nu trebuie sa ma apropii prea mult de nimeni.

Ei, si cand socializezi nu te apropii de nimeni daca nu vrei. Telefonul meu suna non-stop. Simt totusi ca pierd ceva important prin asta. Dar nu asta  facut pana acum, m-am jucat doar de-a viata?

De curand am fost uimita de o moarte. O moarte care, discutata, povestita, in versuri metamorfozata suna pentru prima oara ca limita suprema. Nu stiu daca pentru cel ce a murit, dar vad ca pentru cei ce raman in urma. Ei bine, o limita care totusi te impinge sa traiesti celebrand ce ti-a ramas, asa cum oricune si-ar fi dorit in locul tau. Sa supravietuiesti inseamna sa nu cercetezi misterul inebunitor, poate.

M-am simitit atat de mica in tineretea mea, mortile si vietile care imi inconjoara gandul, par stupide. Si prea superficiale.

Dar am avut parca si certitudinea ca intr-o zi piesele acestui puzzle se vor aseza, si va fi un calm dupa furtuna. Ceea ce insa m-a dus prea departe de cand eram inca mica a fost ca poate va fi prea tarziu. Ca nu e corect ca viata sa capete sens abia dupa ce tineretea s-a scurs. Cea mai frumoasa perioada sa fie lipsita de liniste.

Poate inca nu pot sa acept salbaticia lumii. Sau poate acele putine lucruri pe care le stiu despre mine au nevoie de o fundatie ca sa fie acceptate. Poate ar trebui sa spun la mai multe lucruri nu, ca sa ajung sa imi tin viata in palme, si nu sa ma las trasa de ea in fiecare directie. Poate ar trebui sa nu mai iubesc poetic orice are un gram de suflet in el. Sunt poate mai multe suflete care m-ar aprinde mai puternic daca nu m-as agata de orice mi se pare frumos.

Sunt prea multi oameni uneori in jurul meu. Dar nu ii alung, pentru ca daca chiar as decide sa nu mai fie, ei n-ar mai fi.

Nu fugeam de nimic cand a inceput nebunia. Dar acum clar o fac.

Tigarile si cafeaua pentru mine cea vesnic obosita ma protejeaza acum de oameni care ma plac si oameni care se uita ciudat.

Intamplator


G., esti bun doar sa fii luat de prost. Dar pentru cine sa plang eu in mijlocul strazii? Sa ma vada toata lumea? Totul era ok inainte sa ies la un pai cu tine. Nu ma gandisem sa-ti mai dau o sansa. Si oricum, totul s-a intamplat dupa. Dupa ce incercam sa raman pe filmul meu lenesa si tu erai insistent sa ne impacam. Am luat-o din loc la scurt timp si m-am gandit in absenta ta.

M-am gandit: poate te-ai schimbat, hai sa-ti mai dau o sansa. Ma rog. A treia oara cand dai sansa unui dobitoc esti deja nebuna, nu numai proasta. 

Frate, de ce nu am ascultat bataile inimii mele care imi ziceau ca nu esti bun? Pai sa vezi, pana si mintea zice ceva de genul, dar un pic mai mult: ca esti bun doar de folosit. Jur, asta arati. Te porti frumos doar cu cei care iti fac rau. Si nu cred ca e masochism. E doar prostie. Prostia ca tot ce vrei e sa folosesti la randul tau si nu iti iese.

Trist. Si mai trist ca aproape am cazut de proasta iar. Dupa ce viata mea a trecut pe langa mine cand eram cu tine. De ce te-oi fi scos vreodata de la block? 

De domeniul trecutului. Pentru ca l-am sunat pe B. si m-a calmat. L-am luat in brate si n-am simtit nimic. Nici bine, dar nici rau ca la tine. Doar calm. 

Mi-a zis:” Stii ca asta e o groapa in fata ta. Ai mai cazut in ea. Ai zis ca nu e vina ta. Ai mai cazut o data. Ai recunoscut ca e vina ta. Esti a treia oara in fata ei.”

Intre timp imi aminteam de un poem budhist care mi-a placut mult si zicea acelas lucru. L-am cautat cam prin price conjunctura sa vad cum se aplica. Acum, el, magic, o zicea. Ca tot ziceam eu acum cativa ani ca tot ce ti se zice se afla in mintea ta deja, doar trebuie sa il auzi de la altii.

B. a continuat:” Stii ce zice lumea? Ori cazi in groapa, ori o ocolesti. Dar nimeni nu se gandeste sa sari peste.”

Deci sa sar peste? Asa se aplica poezia la mine? Sigur ai fost trimis de cer sa-mi zici astea acum, B. Asa ca o sa te cred. Mai ales ca ai fost un inger pentru mine. Mai stiu cand am tipat la tine, iar tu vii dupa mine, ma asculti, ma primesti in casa ta, imi dai Finetti si Jagger. Ma tii in brate, ma mangai si nu-mi vine sa fug la 5 metri de tine. Si apoi imi ceri sa te sarut. Ai buze moi. Si o sa-mi amintesc ce ai facut pentru mine. Promit. Pana la urma nimic nu e asa de rau.