Ce o sa mai fac cand ma trezesc de tot?

tumblr_otkv5bUMuE1wvhpzlo1_500

Te-ai intors azi. Nu te-am intrebat de ce. Probabil ca nu vroiam sa te fac sa te razgandesti.

Dar te-ai intors azi. Si de cate ori am incercat sa te aduc inapoi, nu am reusit, deci m-am dat batuta.

Te-ai intors azi. Dupa ce inima mea a fost sfartecata atata ca acum seamana cu o cutie de confetti. Si te-am primit cu precautie, pentru ca, in ciuda a tot, durea mai rau sa ma obisnuiesc cu gandul ca te-am pierdut de tot decat ca sunt doar o gara in care poposesti uneori.

Nu, nu te invinovatesc de nimic, vorbesc doar despre ceea ce simt. Nu te-as invinovati niciodata de nimic, de aceea te-am lasat sa vii fara intrebari. Nici nu ma astept vreodata sa-mi explici de ce, poate m-ar durea oricum prea rau. Nu. Tu ramai fara vina in ochii mei.

Dar multe s-au schimbat de cand ai plecat. Nu ti-am zis despre asta, cuvintele nu sunt punctul meu forte cand nu sunt eu cu mine. Si nici curajul in fata ta.

Pe noi ne-au unit secrete. Cel mai ciudat e ca nu cred ca stiam ceva nemaistiut unul despre viata celuilalt. Credeam cu orbire doar ce celalalt zicea. Secretele care ne-au unit erau despre noi doi, unele care rostite catre altii nu ar fi dat la iveala nimic, dar pentru noi era o cale sa ne vorbim in soapta. Sa ne apropiem sufletele. Asta am simtit.

Cred ca e timpul sa dansez cu adevarul. Dar pare prea dureros. E mai usor sa pompez minciuna cu atata nonsalanta.

Nu vreau sa cred in iubire. Dar in ultimul timp umblu numai prin canale. Nu e nimic ca in visele mele. Multe erau despre tine.

Intrebarea e daca mi-as sacrifica orgoliul pentru tine. Se ascund multe insecuritati pe care vreau sa le intorc impotriva ta in el.

Mereu trezesti ceva in mine. Se schimba jocul, sunt nivele si nivele, simt ca deja am pierdut oricum ce era mai important. Uneori simt ca am luat startul gresit.

Nu vreau sa fiu mereu tipa care incearca mereu sa nu fie treaza. Dar viata devine din ce in ce mai dura. Cu fiecare zi drumul se ingusteaza.

Dar mortii nu mor niciodata, nu?

Am avut prea multe sanse dar m-a speriat prea mult sa infrunt realitatea. In minte imi rasuna continuu placa lui ca nu sunt buna de nimic.

Cred ca am vrut sa mor ca sa fiu libera. Dar nu mai cred asta acum. Pielea mea s-a intarit si acum e o inchisoare pentru suflet.

Si, in timp ce sunt in stare sa vand tot ce am pentru fericire, o caut in toate locurile gresite. Si nu se aplica vorba ca ma cauta cand eram mereu plecata de acasa, nu mai am o casa de mult. Oare am avut vreodata?

Da, ca tot vroiai sa stii ce am facut pana acum. Am fugit de adevar si m-am mintit ca nu e asa.

In jurul meu nu sunt prea multi care sa mai aiba sperante in mine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s