Nici nu simti cand neaua iti cade pe crestet

nea

Acum 50 de ani verile erau mai insorite- pentru ca atunci nu se stransesera inca vai peste ochii albastri. Era o copila de tarani. Pe Veta si pe fratele ei, Marin, parintii ii luau la prasit si, fiind inca prea mici, ii lasa sa stea langa caruta. Vecinul lor, avand pamant mai mult, si-a permis sa-si puna si o tarla de pepeni pe langa porumb si grau. Copii se jucau cum se jucau, dar gandul lor fugea numai la pepenii mari si zemosi. Se fereau ei sa intre in bostana, dar nesabuinta care exista numai in inimile ce nu s-au inegrit inca a facut ca pofta sa invinga. S-au strecurat catre cel mai apropiat pepene de caruta. Se luptau ei ce se luptau sa desprinda pepenele, fara sa ia de stire ca stapanul ii ochise, venind acum spre ei cu tot cu copiii lui mai mari. Dupa  o mama de bataie la pielea goala, Veta si Marin s-au intors fara haine la parinti si au plecat cu toti acasa, ca altfel ii mancau pe copii mustele.

Dupa o asemenea isprava, strabunicii mei au decis sa isi lase pruncii acasa in grija unei bunici de-a lor cat timp se duceau ei sa lucreze campul. Dar iata ca intr-o seara, cand era vorba ca bunica cu pricina sa ia copiii si sa se duca dupa vaca din cireada, Marin n-a putut sa fie luat de langa casa. A plecat Veta cu batrana, si, la intoarcere, un fum paclos batea cerul chiar dinspre capatul ulitei, unde era si casa lor. A luat-o Veta in fuga catre casa, in timp ce bunica mana vaca in spate. Grajdul, din fericire gol atunci, era in flacari. Fratele ei cu un vecin facusera o copca in sira de paie de langa grajd ca sa puna niste cartofi la copt.

Parintii au inceput sa-si ia iar copiii cu ei la sapa, si o perioada nu s-a mai intamplat nimic, pana intr-o zi. O ploaie naprasnica a dat navala peste sat si copiii au ramas iar acasa in grija bunicii. Garla se umflase de la ploaie, si aducea cu ea devale peste, oi, pasari, cotete, butelii, lemne, iar satenii au fugit degraba intr-acolo sa adune ce puteau. Asa a disparut si Marin de-acasa, cu gandul sa prinda  si el cate ceva. A mers cam vreo 200 de metri pe malul apei, apoi s-a apucat de-o buturuga mai dinspre mal cu gandul sa o culeaga, dar a fost tras cu ea in adanc unde valurile erau furioase, manate de vant si abia mai devreme intaratate de ploaie. Involburarea il purta cand deasupra apei, cand dedesubt, el inca agatat peste puterile sale de buturuga. Asa a fost purtat in jos inca vreo 300 de metri, pana sa il vada un om bun ca sa se arunce sa il salveze. Hazardul a facut ca tot atunci sa se surpe un mal. Asa valurile ce s-au format in laturi l-au impins pe Marin mai inspre malul de nisip. Agatandu-se de nisip, vazut acum de mai multi ce i-au venit in ajutor, unchiul meu a fost salvat.

Au trecut 50 de ani. Ba nu, mai bine de atat. Ploaia dizolva incet culorile orasului. Se prelinge pe trotuar, imaginea de ansamblu a oamenilor mi se pare armonia. Sunt fiecare o furtuna luati separat. Dar parca impreuna conexiunile pe care le creeaza definesc perfect lumea. Cerul bate spre albastru metalic, un albastru care trece din paloare in profunzime. Ploua si bate vantul, dar bucatile acestui inghet se contopesc cu sufletul cald al oamenilor. Toti vor sa delcare prezenta trairii atat cat mai pot. Oricati s-ar gandi ca intr-o zi n-or sa mai poata, nimeni nu se gandeste ca ziua aia va fi maine. Poate va fi…

Nu stiu prea multe despre unchiul meu. Mi-l amintesc ca pe un om cald cu tamplele inzapezite. Am auzit si de o poveste in care el a fost un erou. Cand apartamentul fetiscanei de deasupra sa a luat foc pentru ca ea adormise cu bucate pe aragaz iar el a infruntat flacarile ca sa o salveze. Ea traieste, dar lui, da nu i-a venit sfarsitul printre ape, i-a venit de nbuna seama din flacari.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s