Ce nu te omoara te va face intr-o zi mai puternic


Gandesc prea mult. Sau, cum ar zice el, mult si prost. Actionez pe moment si fac multa mizerie incercand sa curat dupa mine. E ca si cum iau orice intamplare ca un fir de ata si il incurc pana nu imi mai dau seama pe unde sa il descurc. Ma pierd in reverii in timp ce viata mea se incalceste in jurul deciziilor mele. La un moment dat m-am privit in oglinda si mi-am zis: „tu, cu toti anii trecuti peste tine, da, ai schimbat influentele, dar pe tine nu te-ai schimbat cu nimic.”

Asta am simtit in ultimul timp. Pe langa apatie, de care am mai vorbit. Dar de ce simt apatie? Pentru ca nu mai am incredere in mintea mea. De ce nu mai am incredere in mintea mea? Ma uit peste munti si vai cautand raspunsuri, in loc sa privesc problema dureroasa direct in fata.

De ce nu o privesc direct in fata? Pentru ca, daca caut adanc sub muntele de apatie, o sa gasesc ura. Si daca incep sa caut si sub ura, gasesc tristete. Tristete care izvoraste dintr-o veche nedreptate. 

Asa mi s-a solidificat, formand un zid de aparare, durerea. Dar vad cum ma impinge inapoi, ma oboseste si nu ma lasa sa deschid surprinsa de o noua zi ochii dimineata. Am vorbit despre cum nu e bine sa pui ziduri. Dar pe alea vechi e greu sa le darami. I-am zis lui ca ar trebui sa isi schimbe mentalitatea. Dar am simtit cu toata puterea ca mai degraba imi dau sfaturi mie.

Sa pun punctul pe i… Nici macar nu stiam unde vine i-ul pana aseara, cand am gasit raspunsul mult asteptat. Am plans, destupand izvorul tristetii. Si am vazut tot procesul alchimic prin care am degenerat, transformadu-ma intr-o statuie in interior, miscandu-ma fara stare dar si fara chef in exterior.

Sunt puternica. Si puterea mi-o alimentez, oricat de slab ar parea pe moment, cu speranta. In ciuda tiparelor din capul meu, incerc sa fiu pozitiva. Lumea ma intreaba de ce, cum. Ei nu stiu tot. Nici eu nu stiu tot, dar simt cand e ceva ce ma poate dobori. Si daca nu as fi puternica, nu as spera, as fi doborata. 

Asa ca am crezut ca totul se va rezolva. Si uite ca aseara am surpat piatra de pe suflet. Nu am putut sa scot cuvintele din mine fara sa ma las inundata, si am gasit o cale sa iert. Toata nedreptatea care nu m-a omorat acum cateva luni, dar m-a facut sa nici nu mai traiesc cu aceeasi pofta, mi-a implantat o samanta de moarte.

Si am realizat ca m-a facut mai puternica. M-a determinat sa nu ma mai victimizez, pentru ca trebuia sa lupt de data asta. Sa lupt cu monstrii care pentru cei de afara sunt invizibili. De data asta, ca sa renasc cu adevarat, aveam nevoie sa scot toti oamenii care nu imi mai trebuiau in viata mea. Sa nu ma mai bazez pe nimeni, e o lupta pe care nimeni nu o poate duce in locul meu.

Samanta de moarte m-a facut sa realizez ca ma invart in cercuri si ca e cazul sa imi iau viata in maini. M-a determinat sa supravietuiesc. Nu stiu unde as fi ajuns daca nu luptam. Poate nici macar nu era o rascruce in destinul meu aici, poate asa a fost sa fie, o lovitura care sa ma trezeasca la realitate.

Sau poate am supravietuit pentru ca un om minunat mi-a sters o data cicatricile cu spirt. Da, m-a ajutat. Oamenii te ajuta cand nu exista alta cale de scapare. Dar nu e o regula. Si nu sunt niciodata cei de la care iti doresti asta. De aceea, invata sa fii tot ce ai nevoie singura. 

Esti singura cand vine vorba sa reprezinti ceva. Nu te agata de binele sau raul pe care ceilalti ti-l fac, ca apoi sa te reprezinte. Straluceste singura, si apoi lasa-i pe ceilalti sa se bucure de lumina ta.

Lasa viata sa curga. Nu te agata de persoane sau intamplari. Sparge zidurile daca se creeaza. E viata ta, traieste-o cat o ai.

Si nu evita lacrimile. Lasa-te inundata de plans, oricat de rau te-ar durea pieptul, oricat de urat ar arata ochii tai inrositi dupa in oglinda, oricat de tare te-ar durea capul a doua zi. Asa curge viata. Scoate ce e prea mult afara din tine, lasa-te dezintegrata, ca apoi sa vina o noua zi. Sufletul are nevoie de spatiu ca sa se poata umple. Nu mai baricada sentimente putrede in tine de frica ca ele dor cand le simti.

2 gânduri despre &8222;Ce nu te omoara te va face intr-o zi mai puternic&8221;

  1. „Esti singura cand vine vorba sa reprezinti ceva. Nu te agata de binele sau raul pe care ceilalti ti-l fac, ca apoi sa te reprezinte. Straluceste singura, si apoi lasa-i pe ceilalti sa se bucure de lumina ta. … Si nu evita lacrimile. Lasa-te inundata de plans, oricat de …. ca apoi sa vina o noua zi. Sufletul are nevoie de spatiu ca sa se poata umple.”
    Mi s-a părut minunat, chiar așa se simte de cele mai multe ori! Probabil pentru că exact așa și este. Și ție, Bianca, multă inspirație, soare și bucurie! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s