Lună: septembrie 2017

Iubim idei

Si daca nu iubim de fapt persoane, ci idei?Ne intersectam vietile la intamplare, rasfrangem in ceilalti o dragoste pe care o cautam de mult, pana la urma iubirea e doar un instrument sa ne daruim singuri credinta pe care o cautam.

Dar nu iubim persoane. Nu cred. Iubim nevoi, senzatii, reverii, miracole, tot caruselul din mintea noastra pe care o persoana il poate manui atat de usor, doar intinzandu-i cheia de la maneta.

Crezand ca o iubim pe ea. Niciodata destul de rationali incat sa admitem ca e imposibil sa o iubim fix pe ea, pe care n-am stiut s-o cautam ochi, buze, par, trup, mister, ganduri, alura, viziune. Ea ne-a iesit la iveala, nu fara sa ii cautam chipul unic prin multime, ci cautand senzatia ei, care tot din noi vine.

200


   Pentru ca, desi mintea noastra primeste informatii despre ceea ce vedem, auzim, mirosim si pipaim in fiecare clipa, sufletul nu poate simti aceste actiuni decat prin intemediul unui filtru numit sentiment.Iar aceste sentimente sunt metamorfozate prin scris in ganduri, si nevoia de a metamorfoza sentimentele in ganduri este insasi nevoia de a intelege propria viata, cat si ce vrei tu de la ea. Scriem despre bucurii si tristeti, ce merge bine, ce simtim ca nu merge cum ar trebui. Scriem ca sa numaram etapele pana la idealul nostru,scriem ca sa exprimam iubirea de viata.

Asa mi-am inceput calatoria pe blog acum in 2014. Au trecut ani in care am scris, apoi am renuntat o perioada, abia din februarie anul asta pot sa zic ca am inceput sa ma axez mai mult pe blog.

Astazi ar fi o editie aniversara…cu articolul de ieri am atins suma de 200 de articole publicate pe blog. Mi-am insirat aici gandurile fara cenzura, depasindu-mi limitele in exprimare, am incercat lucruri noi jucandu-ma cu vorbele, imaginatia si sentimentele, si nu m-am uitat in urma, nu m-am uitat in gura lumii, am incercat sa fiu eu insumi si sa merg pe calea mea, adica sa creez ceva ce, poate, nu digera toata lumea din demonii mei. Practic, in timp, am reusit sa inteleg ce vreau, vreau sa scriu fara sa-mi impun nici un fel de cenzura, sa exprim tot ce am de zis, nimic nu ar avea acelas sens daca mi-as feri culorile. Sunt eu aici, cu toate nuantele gandurilor mele, cu toate lucrurile pe care le descopar vorbind fara oprelisti, supunandu-ma la riscuri.

O sa incerc mai departe sa vorbesc despre tot ce am invatat despre mine in acesti ani care au trecut. O sa vorbesc despre tot ce mi-as fi spus legat de viata pe la 15 ani- atunci cand am inceput acest blog.

1.Comunica!

Indiferent ce ai vazut, prin ce ai trecut, ce ai simtit, exprima-te pe tine. Nu incerca sa ascunzi ce esti, poate treci prin momente grele, dar daca incerci sa te feresti, sa nu iti privesti problemele in fata, nu vei face decat sa simulezi fericirea, sa iti creezi o realitate alternativa. Armele tale fiind la pamant, atentia ta concentrata in alta parte, durerii ii va fi usor sa te atace. Si, pana la urma, multa parte din vina pe care o resimti legata de aparentele care nu ating realitatea, este si ea doar o aparenta. Daca nu vorbesti cu altii, in orice fel despre tine, nu vei fi capabila sa inveti din durerea ta. Oricum, cu cat incerci sa ascunzi mai mult o problema, cu atat ea va rabufni mai tare. Da, e cu dus si intors, nu merita sa te deschizi pentru toata lumea, dar gaseste persoanele pe umarul carora sa plangi cand ai nevoie. Traim printre oameni, suntem fiinte sociale, orice ar fi, depindem de ei.

2. Vei fi intotdeauna tu cu tine.

Viata e o calatorie prin care nici ai tai nu pot sa te tina de mana non-stop, oricat si-ar dori ei asta. Incearca sa nu depinzi de nimeni. Nu trai ca sa iubesti un baiat, daca e cazul. Toata cautarea asta de „persoana potrivita”, asa cum au si restul, cand tu nu te iubesti pe tine, te poate face sa pierzi o groaza de timp in bratele persoanei care nu te merita si nu te ajuta sa te dezvolti. Toate vin la timpul lor. Esti singura de fapt, o relatie nu e in nici un caz despre a depinde de cineva. Si asta e partea frumoasa, ca te iubesti si te respecti tu pe tine, te bucuri de compania ta, inainte sa te oferi altcuiva. Nimeni nu iti va da fara sa iti ceara la infinit, nimanui nu-i plac persoanele care nu se pot ajuta nicodata pe sine.

3. Puterea nu vine din lucrurile grele prin care ai trecut, ci din felul in care inveti sa treci prin ele.

Viata nu se va opri niciodata din suisuri si coborasuri. De fapt, drumurile se ingusteaza cu cat pierzi din timp si responsabilitatea care creste odata cu varsta va fi din ce in ce mai mare.Sa scapi dintr-o perioada naspa nu-ti garanteaza ca nu vor mai fi altele, ba din contra, va trebui sa iti refaci de fiecare data sistemele de lupta cu sentimentele negative. O fi fericirea o decizie, dar nu e o decizie lesne de facut tot timpul. Cere perseverenta, deschidere mentala, comunicare si multe alte scheme, diferite de la persoana la persoana, altele la fiecare etapa. Te vor dobori gandurile tale uneori. Atunci aminteste-ti ca viata este chiar despre cum reusesti sa dansezi in furtuna. Fiind mereu pe pozitii, impingand limitele tale prin orice fel dincolo de nori, vei capata un scop in viata. Iti vei aduce aminte de tot ce ai depasit si acest lucru te va stimula. Asa ca pune un cantec care iti da putere de cate ori plangi si viseaza ca va fi bine dincolo de tristetea pe care o explorezi.

4. Nu te juca cu focul

Stiu ca unii te-au ranit, dar sa te lasi schimbata de oamenii ce ti-au facut rau inseamna sa te cobori la nivelul lor. Poate nu te gandesti neaparat la tine, dar gandeste-te la ce alte persoane o sa strici fara sa vrei ducand mai departe ura. Esti responsabila de toate persoanele cu care iei contact intr-un fel sau altul. Oricum, crede-ma, fiecare plateste cu varf si indesat pentru felul in care gandeste. Tu stii cel mai bine ca propriile ganduri ucid. Oamenii care se lasa doborati intr-o viziune ingusta, egoista, nu ajung prea departe. Oricat de greu ar fi sa rezisti cand tot ce vrei e sa iti ingrosezi scutul, gandeste-te ca risti sa mai ramai doar cu un scut gros in final.

5. Lasa viata sa curga, lasa mintea sa descopere

Informeaza-te, exploreaza idei, mareste cercul tau de cunostiinte, experiente, influente, dezvolta-ti imaginatia. Intr-un cuvant, nu iti lasa mintea sa moara fugind de ea. Canalizeaza-ti o parte din energie invatand lucruri noi. Pe langa faptul ca te face mai destept si micsoreaza riscul de alzheimer, te propulseaza in mii de posibilitati, te ajuta sa te descoperi mai bine, sa iti iei in mana viata, sa vezi n de posibilitati acolo unde era numai una. Poate aici unde esti acum nu e tot ce esti capabila sa fii. Cat esti tanara si nesabuita, cat inca ai energia necesara sa imblanzesti lumea, fii activa in mintea ta, controleaz-o, dezvolt-o, avanta-te unde numai in visele tale cele mai aprige aveai curajul sa o faci. Profita de viata de parca ai fi furat-o, nu o lasa sa treaca pe langa tine, spunandu-ti ca nu tu ai ales-o, oricum e singurul lucru pe care chiar il ai.

6. Si totusi, ai grija de sufletul tau.

Nu te avanta sa fii atat de nesabuita incat sa nu mai ai grija de tine. Nu e cazul sa te uiti in gura lumii, ceea ce e moral pentru tine nu e moral pentru toata lumea, oricum asta depinde mult de seturile de convingeri, de perspectiva si datele problemei. Dar priveste-te din cand in cand in oglinda si intreaba-te pana unde iti convine sa duci aventura. Daca nu iti convine, renunta la orice iluzie te-ar determina sa o duci mai departe, se poate transforma intr-o greseala care, daca nu te afecteaza pe moment, te va afecta inzecit pe viitor.

7. Asuma-ti responsabilitatea pentru gandurile tale.

Nu vreau sa intru in polemici despre pana unde te influenteaza ceea ce gandesti , despre daca e bine sa gandesti asa sau asa. Ideea e ca in epoca noastra nimeni nu poate sa afirme ca gandurile tale nuiti influenteaza intr-o anume masura viata. Lucreaza asupra lor, pentru ca daca nu o faci, ele oricum vor actiona in universul de care esti tu inconjurata. Fa-ti din cand in cand un bilant al convingeriloe si pastreaza-le doar pe cele care ti se mai potrivesc. Asa cum ai grija prin atatea feluri de corpul tau- mai ales ca fata :)- pentru ca imaginea de ansamblu sa te multumeasca, la fel sta treaba si cu mintea ta.

8. Respecta-ti parintii.

Stiu ca poate ii vezi depasiti, ca ai impresia ca au facut greseli. Orice ar fi facut gresit, tu cu toata superputerea tineretii nu ai nimic garantat ca va fi perfect pentru tine. Daca am stii tot ce stiu batranii cand suntem tineri, am fi zei. O sa faci multe tampenii daca nu stai si ii asculti din cand in cand. Sunt singurii oameni de pe lumea asta care sunt altruisti cu tine, au trecut si ei prin chestii similare pentru ca nu e ca si cum s-au nascut I.Hr. si, chiar daca nici ca parinti nu au fost perfecti, cei mai multi dintre ei isi dau toata silinta. Nu trebuie sa iei tot ce zic a buna, dar macar gandeste-te la ce zic inainte sa te arunci cu capul inainte. Pe urma tu le vei da dreptate.
 
 
 

Vise pe ritm

Si de cate ori avea nevoie de putere Eric isi punea castile pe urechi si cu volumul la maxim asculta: Eminem- Lose yourself. Si damn, se pierdea in muzica, da! Parca visele alea mult prea marete din copilarie ii apareau in fata. Cum va fi un asasin de succes si va scapa de toate pramatiile din lume, precum Trump. Va fi un revolutionar al noii ordini, va lupta pentru toata nedreptatea pe care n-a avut-o nici el, nici parintii lui, nici atatia pe care i-a cunoscut. Acum, ca s-a mai marit un pic, de fiecare data cand isi da castile jos de pe cap vede mai larg ca sa compenseze drumul ce se ingusteaza; acum vrea, ca orice ar face, numele lui sa ramana undeva in istorie.

Ioana uneori vrea sa planga. Si atunci isi pune la maxim Pierce the Veil, Hold on till may. Si plange lasand disperarea sa o cuprinda, sa verse tot raul de tristete 3,2,1, despre ce dragoste vorbim? A lui, a lui, sau de mine? Melodia e scrisa pentru ea. Ii vine ca o manusa si o intelege. Mai mult, creste in ea speranta. Are un suflet cald care se fereste de oameni. Cand era mica isi dorea sa fie veterinar, pentru ca animalele sunt cei mai intelegatori prieteni si inocenta lor semana cu a ei, cea tacuta, copilul ignorat in umbra. Acum ca e mai mare, stie mai multi oameni si si-a gasit unii care au determinat-o sa se deschida. Va calatori mult intr-o zi, ca sa se bucure de si mai multe suflete calde, de locuri frumoase, de culturi feerice.

Amintirile il coplesesc mereu. Amintirile i-au f***t orice film care mai putea sa-si ia, ceva a mers foarte gresit. Mda, nimeni nu vrea sa spuna, de asta este el monosilabic, si foarte violent atunci cand il prinzi in stari foarte proaste. Daca chiar vrea sa l-ajute, sa fuga pana nu il trage in iad dupa el. Cand o sa vada adevarul, oricum o sa fuga cu iubirea lor lasandu-l mai gol decat inainte. Nu mai are vise. Vroia sa fie miliardar cand era mic, atat. O lume mai buna stie ca nu exista decat pentru naivi si egoisti. Nici scoala nu i-a placut ca ii facea capul patrat cand el murea in interior. Are tatuaje peste cicatrici si cicatrici peste tatuaje. Vremuri bune? Era o vreme cand nu avea nevoie sa se trezeasca cu berea in mana.

Pentru ce au fost toate astea? Mereu a fost in centrul atentiei. Frumoasa, desteapta, copilul rasfatat. Probabil de-aia isi doarea sa straluceasca, sa fie cantareata. Dar n-are voce. Acum isi doreste doar sa se distreze mult cat e tanara si poate. Sa nu piarda nici un moment. Cand e trista asculta o melodie de la Mogway si se intreaba- pentru ca este mai mult decat ce pare- despre limita dintre viata si iluzie. Se gandeste la multe teorii dincolo de aparenta. Si straluceste in noapte. Mai mult decat atunci cand pare perfecta. Nimeni nu e perfect.

De fiecare data cand o fata il raneste, Mihai pune What goes around comes back around. E un om care da, face greseli. Dar lucreaza pentru ca intr-o zi sa faca un bine celor din jur, societatii din care a plecat. Si citeste mult despre spritualitate. Se poate pierde in polemici despre asta ore in sir. Trebuie sa aiba grija de visele lui, nu are timp sa poarte pica, karma oricum rasplateste dupa merit pe toata lumea.

Ma uit la Stefi si o vad fericita. Dar facebook-ul si zambetele mint des, nu? Poate e uneori fericita. Dar tot nu as fi zis vreodata ca atunci cand plange asculta Because  of you.  Poate a stiut sa scunda dupa perdele. N-am de unde sa stiu de cand ne-am departat. Cand eram mici nu constientizam durerea din jur niciuna. Vrea sa aiba intr-o zi o viata familiala si o cariera bune. Nu o sa-i fie greu, pentru ca pare pozitiva si respectuoasa. Aaa da, si imi amintesc ca vroiai sa fii model…

Noaptea vrajitoarelor

noapte vanatorii
Partea a cincea: Noaptea vanatorii

Afara deja se intunecase. Baiatul cu care venise disparuse. Toata lumea disparuse in spatele geamurilor.

Angela nu constientiza nimic. Era prinsa intre ochii infioratori ai lighioanelor Silvestrei.

Dar tocmai cand un caine mancat de tot felul de bube isi repezea coltii spre ea, o voce ii suna in cap: „Vei ajunge sa faci o mare calatorie spre tine insati iar.”

Un instinct inexplicabil o impinse sa se caute in buzunar de unde scoase piatra maro cu cercul in mijloc pe care i-o daruise vecina ei, Svetlana. Odata adusa in puterea noptii, amuleta se transforma in mana infricosata a fetei intr-o flacara. Angela tipa si se dadu cativa pasi inapoi, dar simti cum palma ei nu frige, ba de fapt focul parea ca ii apartine, ca izvoraste din ea, in timp ce monstrii din jur maraiau indepartandu-se surprinsi.

Si intelesese subit ca era sansa ei sa fuga, pana cand febra de uimire a animalelor  nu va disparea si o vor vana din nou.

Fugi in strada in timp ce focul din mana tinea la distanta  corciturile posedate de Silvestra. Fugi, dar la poarta vazu un lup sur privind-o fix din strada. Apoi auzi o nou voce patrunzandu-i in minte: ” Nu iti fie frica, printesa. Sunt fost slujbas al tatalui tau. Acum iti apartin tie, unica mostenitoare, sa te ajut sa iti recapeti tronul.” Iar lupul se apropie usor de focul din palma inflacarata a fetei, mangaindu-si usor teasta de flacarile care nici pe el nu il ardeau. Ochii i se aprinsera la zgomotul gheenic al dulailor Silvestrei, ce rapusera poarta, gata sa rapuna fata inapoi in mreaja dansului rosu cu orice pret.

Nu e ca si cum moartea i-ar fi impresionat. Mortii nu mor niciodata.

” E timpul sa fugim”, auzi copila din nou in sine.

-Spre casa? Spre oras?

„Nu, nu unde vor ei sa te-aduca. O sa evadam spre universuri mai drepte. Dar va trebui sa strabatem padurea. Urca in spatele meu.”

Fata urca. Iar lupul o lua in sus, inspre muntii impaduriti, focul luminandu-le calea cand intrara in bezna copacilor, cu monstrii pe urma lor.

-Cum scapam de ei?intreba Angela la un moment dat. O sa ne urmareasca la nesfarsit.

„Trebuie sa o luam pe poteca unde nu copacii umbresc, ci un card mare de corbi acopera pamantul ca ploaia furtunoasa.”

-Si nu ne vom pierde printre ei?

„Lighioanele se vor pierde, dar tu ai focul.”

Si o luara pe cararea stapanita de corbi. Pasarile erau acum cerul negru, zburand frenetic , agatandu-se in parul Angelei si zgariindu-i pielea. Dar focul lumina mai departe cararea, pana ce aceasta duse catre o alta portiune de padure, unde licurici luminau prin tufisuri, iar copacii erau colorati in toate culorile curcubeului. Inaintea lor le aparu un cavaler rosu, incalecat pe un unicorn.

-O noapte ferita de rele, domnita, zise el. Eu aici pastrez secretul cel mai vechi al cunoasterii, cand cea mai mare parte din taram au acoperit-o corbii cu uitare. Unde ti-e drumul?

-Spre mine insami, paj al cunoasterii.

-Atunci calea sa-ti fie batuta, acum cunoasterea ce ai gasit-o va veghea asupra ta mereu daca o vei pastra.

Si Angela porni mai departe in intunecimea padurii, servita de lup si calauzita de foc.

Dar nu trecu mult pana ce animalele Silvestrei ii taiara calea.

-Ce facem acum , lupule? glasui ea.

„Trebuie sa urcam cararea stancoasa  de acolo.”

-Si vom putea urca?

„Lighioanele nu pot, dar noua focul ne da putere.”

O luara din loc, iar in timp ce se catarau anevoie, setea naprasnica ii rapuse pe amandoi, suflul isi pierdea din viata. Dar copila privea focul si capatase incredere ca el o va salva si de data asta. Se agata de focul ei cu o ambitie naprasnica.

Si ambitia o conduse cu strasnicie pana in varful caii stancoase, unde cerul era cel mai aproape de pamant. Doi copaci, unul cu scoarta neagra si altul cu scoarta alba, valsau animati de o viata ca de om.

-O noapte ferita de rele, domnita, cantara ei. Noi aici pastram secretul cel mai vechi al iubirii, cand cea ma mare parte din taram au acoperit-o stancile gri. Daca setea te-a rapus, bea din cupa aceea de clestar. Seva noastra o umple mereu.

Si fata bau.

-Ce te aduce pe astfel de meleaguri? continuara ei.

-Sunt in calatorie spre mine insami, paji ai iubirii.

-Atunci calea sa-ti fie batuta, acum iubirea ce ai gasit-o va veghea mereu asupra ta daca o vei pastra.

Angela porni mai departe spre intunecimea padurii, servita de lup si calauzita de foc.

Dar nu trecu mult pana ce lighioanele ce o vanau prin cine stie ce siretlicuri reusira sa ii iasa in cale din nou.

-Ce facem acum, lupule? intreba a treia oara copila.

„De data aceasta vom strabate cararea aceea cu spini duri ca taisurile de sabie, impleticiti si inalti ca plopii.”

-Par foarte duri spinii. Dar vom reusi si de data asta, ca focul si tu nu ma veti lasa la greu. Lighioanele nu au foc sa le ajute.

Si focul prinse atata putere din credinta fetei, ca topi spinii oricat de tari erau, iar calea deveni lina.

La capatul drumului o statuie strajea, cu doua talere  in maini si o sabie proptita in fata ei. Din spatele statuii- minune- un rasarit incepea sa coloreze cerul.

-Noaptea ti-a fost ferita de rele, domnita, vorbi statuia. Ai ajuns sa aprinzi focul vointei, si vointa te-a indrumat spre calea cea dreapta catre fratii ei, cunoasterea si iubirea. Acum ai castigat si rezistenta, si portile ti se deschid spre o noua casa, o lume unde dreptatea este de partea vietii. Bine ai venit. aici monstrii fara viata nu mai au cum sa ajunga sa iti fure destinul.

Partile 1, 2, 3, 4.