Am colindat strazi fara vise prin orase bantuite de oameni.

Praf de bucurie furata nu mi-a umplut pustiul.

Dar si fara el, sufletul mi-e jucat de oameni oglinzi

Precum carti de tarot invartite de morti.

Anunțuri

Pe cand eram doar niste pusti

Eram o copila visatoare, somnambula. Imi necajeam profesorii pentru ca puteam sa citesc de mica, dar nu puteam sa folosesc acest lucru intr-un fel pe care ei il considerau practic. Unul dupa altul, scriau in carnet ca visam prea mult cu ochii deschisi, ca eram mereu in alta parte. Nu pot sa spun unde anume eram, dar deseori asta ma facea sa ajung la colt, cu un coif de hartie pe cap, in vazul tuturor.

Patti este, da, o visatoare… cu o vointa mitica sacrifica tot ce are pentru a se dedica artei. Toata povestea ei este filtrata cu optimism prin credinta in sacru, dar religia ei adevarata este poezia- Blake, Baudelaire, Rimbaud, Genet, Beats- pentru ca in finalul unei lungi calatorii de autodescoperire sa devina femeia prin care punk-ul renaste. Dar intriga apare cand isi ia lumea-n cap, singurul ei punct de sprijin in timp ce vagabondeaza pe strazile New Yorkului fiin vointa.

Tot ce stiam despre Patti Smith inainte sa dau de autobiografia ei era o melodie: Because the night. Stiam ca mi-a zis cum se numeste bunicul in timp ce eram cu el in masina si se auzea la radio. Magic Fm. Mereu era Magic Fm.

Eram in librarie si am intrebat de „Negustorul de inceputuri de roman” a lui Visiniec, ei nu aveau. Asa ca am decis sa ma mai uit pe la carti, normal. Bine, nu tineam neaparat sa cumpar altceva, dar am observat romanul asta in colectia 10+. „Pe cand eram doar niste pusti” suna a rebeliune si hedonism. Pe coperta era Patti si un tip la fel de hipiot imbracat ca ea. Pozau lejeritate cu priviri provocatoare. Eram deja convinsa, dar cand am citit pe spate un tumult de cuvinte m-a lovit prea tare ca sa mai cred ca o sa fiu impacata daca plec de acolo fara cartea asta: New Yorkul anilor ’60- ’70, The Rolling Stones, The Doors, Jimi Hendrix, artisti excentrici.

Era vara in care a murit Coltrane. Vara lui „Cristal Ship”. Hipiotii ridicau bratele goale iar China testa o bomba atomica. Jimi Hendrix si-a ars chitara in Monterey. La radio se difuza ” Ode to Billie Joe”. Erau revolte in Newark, Milwakee si Detroit. Era vara Elvirei Madigan, vara dragostei. Si in atmosfera asta schimbatoare, neospitaliera, o intalnire intamplatoare mi-a schimbat cursul vietii.

Era vara in care l-am intalnit pe Robert Mapplethorpe.

Robert va fi tipul pe care Patti il va sustine sufleteste dincolo de orice. Pentru mult timp. El ii da forta sa se ridice si se ridica impreuna cu ea, amandoi venerand arta, amandoi cautandu-si talismane in obiecte inedite, amandoi exprimandu-si puternic personalitatea printr-un stil vestimentar unic si avangardist. In timp ce se formeaza ca om si artist, minutioasa si stoica peste multele incercari grele, Patti rezista mult cu ajutorul lui Mapplethorpe si il rasplateste cu o devotiune spirituala. El este copilul unor catolici ce devine faimos pentru pozele lui cu nuduri si sex imbibat in sange, durere, acoperit de latex. Ea fuge la New York dupa ce prima ei experienta sexuala se termina cu un copil dat spre adoptie si comunitatea micului oras aratand-o cu degetul.

Relatia dintre cei doi a fost cu atat mai stransa cu cat nu le-a fost usor- mai ales cand Robert a realizat ca e gay, cand a inceput sa se prostitueze din nevoia banilor. Sam Wagstaff a fost unul dintre iubitii lui Robert, si tot el l-a lansat in cariera. Smith isi incepe ascensiunea citindu-si poeziille in cafenele si scriind recenzii muzicale pentru Rolling Stone. Apoi, dupa mult chin si multa lupta, faima vine peste cei doi aproape brusc. Patti, rockerita megastar concertand prin lume. Iar Robert isi are pozele expuse in galerii.

Da, autoarea este idealista, visatoare si indragostita. Este rebela, creativa, spirituala. Cartea este un mozaic de artisti excentrici, experiente cu droguri, experiente cu dragostea, locuri boeme sau nefaste in metropola murdara, stil si tendinte, cultura anilor 60′. Este despre viata insasi ca un manifest artistic in care sacrifici banii de mancare ca sa iei materiale de creatie. Si este despre suflete pereche.

A depasit asteptarile.

Eu simteam nevoia sa explorez lumea de afara, iar Robert simtea ca trebuie sa coboare inlauntrul sau