Decembrie

Intre pereti albi, vise pastrate cu sfintenie

Imprastii povesti in culori prin atmosfera

Ma afund intr-un rau de emotie efemera

Noaptea caut orbeste in colturi parasite ale sufletului

Lasand ziua, in culori de scrum, uitarii, somnului

Ma pierd pana pierd realitatea din fata mea

Pana rad singura de ce-mi aduc aminte si nu s-a intamplat inca

Odata, tot pamantul de sub picioare o tablie de sah parea

L-am blestemat in foc si-acum doar cad intr-o rana adanca

Lumea se misca in vartejuri violente, ne consuma

Si din tot ce am cautat in ea, nu mai raman nici eforturile noastre ca urma

Totul de cand am pus in fiecare varf de munte o reclama

Pe care scrie neon: „Spre poarta cerului, aici prima vama.”

O mama plange singura pe lume.

A cautat adevarul in tot felul de nume

Si intr-o seara cineva i-a raspuns la ruga

Nu stim ce spirit se ascundea sub gluga

Dar i-a soptit ca esenta o poate descifra

Cu alfabetul ce i-l va spune de-l va analiza.

O mama vede acum in strafundul marii

Ca nu-i e dat s-ajunga la capatul cautarii

Ca Domnul pe care-l striga nume nu i-a dat

Si nici dreptate pentru fiicele ei nu a aflat.

Se zbate in gandul ei, doar le va marita

Cu barbati puternici sa le poarte crucea.

Ele spun ca de durere a luat-o pe alte carari

Si ca viseaza cu ochii deschisi de la atatea suparari

Iar ea mie-mi zice cum citeste-n stele

Ca eu port cruce prin faptele mele.

Caci atunci cand iti dai umbra de fericire

Oameni onglinzi iti ies in drum spre naucire

Iar eu stiu ca din varful celei mai inalte cladiri

Diavolul ne sapa groapa umblandu-ne in gandiri

El fumeaza tamaie din pagini de biblie

Si abia asteapta sa iesim din cochilie

Renuntand la tot, cautand o noua cale;

Atunci va incerca sa te convinga sa dai aripile tale

Pe covorul lui fermecat- te va purta departe

Unde exista rau mai mare decat cuvantul moarte

Am cunoscut un om ce ar fi fost curat

Dar demonul din somnul vietii l-a sculat

El i-a vorbit; omul a vazut ca au aceeasi perspectiva

Ca lumea nu este nimic si moartea e singura alternativa

Tot ce mai face e sa-si bea zilele crezand ca uita

Insa isi aminteste mult mai rau de acea data neobisnuita.

A fost odata un om caruia i-a fost frica de intuneric

Si ca sa se apere, si-a facut un foc stralucind feeric

Arzandu-si doleantele in flacarile lui albastre.

De atunci pe pamant este numai noapte fara astre

Si luna nu razbate dincolo de luminile neoanelor stradale

La fel de multe ca promisiunile false fata de chemarile reale

Azi oricine vrea sa gaseasca scapare si cauta porti

Dar gaseste numai carti de tarot invartite de morti,

De cand lumea am vandut-o pe nimica toata

Demonului ce ne invarte destinul pe-o roata.

Azi daca ochii iti vad nu-i vei mai avea,

Ca sa mentina ordinea in spirit ti-i vor lua

Si iti vor spune ei ce simti mai bine

Uitandu-se ca la televizor prin tine.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s