Eu merg inainte

Tu cautai iubire. Eu cautam sa fiu completa. Erai ascuns. Eram o fuga. Visam sa nu te pierd vreodata.

Erai baiat rau. Eram o privire urata. Erai ranit. Eram deziluzionata. Erai acolo. Eram cizme de piele cu lanturi. Erai sfaturi. Eram plans. Erai jocuri terapeutice. Eram fascinata. Erai beat. Eram cu altul. Erai suparat. Eram indragostita de tine. Erai „nu”. Visam sa nu te pierd vreodata. Eram nevinovata. Am plecat.

Erau un copil intr-o minte de om mare.Eram „da-mi sfaturi”.Erai saruturi pe gat.Eram ceva ce tu nu puteai descifra.Erai rosu.Eram „arata-mi jocuri”.Erai un pat moale si liniste.Eram albastru.Erai iluzia Lui. Eram iluzia Ei. Erai plaja.Eram dupa tine.Erai aplecat sa imi inchei sireturile.Eram „tu, tu, tu”.Erau mereu cu mine.Eram: „te iubesc”.Erai rasarit.Eram „dorm cu tine”.Erai „te iubesc”.Eram ” vino sa ma vezi”.Erai ” nu pot azi”. Era”nu-mi pasa”.Erai cearta.Eram cu el .Erai reprosuri.Visam sa nu te mai pierd vreodata. Era vina mea. Am plecat.

Erai buze moi cautandu-ma la momentul potrivit.Eram oarba si am profitat.Erai o mana alunecand sa o imbratiseze pe a mea.Eram „hai la plaja”.Erai „ai inceput cu el si termini cu mine”.Eram „hai sa-mi fii pat moale si liniste”.Erai cititorul fara scoala.Eram scris.Erai iluzia Lui.Eram sperante sfaramate.Erai demon.Eram nevoie de bine.Erai o profetie.Eram „ai avut dreptate”.Nu vroiam sa ramai oricum. Am plecat.

Nu m-am uitat in urma. Ai avut dreptate. Am terminat-o cu tine. Mai devreme ca de obicei.

Si mi-am invatat lectia.

Fara iluzii de acum incolo.

Istorie reinventata

Irvin Yalom reuseste sa isi afirme reputatia de profesor de psihologie la Stanford prin cartea sa, Plansul lui Nietzsche. Acesta isi imagineaza o intalnire in scop terapeutic intre Joseph Breuer ( fiziolog, psiholog, ce ajuta la fondarea psihanalizei) si filozoful Friedich Nietzsche in anii ’80. Intamplarea narata are loc chiar inainte ca Nietzsche sa isi publice opera de arta, Asa grait-a Zaratusthra. In discursul romanului, este revelata gandirea lui Nietzsche, portiuni din conversatiile imaginare cu Breuer fiind adaptari ale cuvintelor din scrierile sale. Citind-o, te vei regasi reflectand asupra unor intrebari filozofice clasice in timp ce observi redarea unui fascinant experiment psihologic.

Actiunea incepe punandu-l in prim plan pe profesorul Joseph Breuer, mentorul lui Sigmund Freud, ce isi aplica recent descoperita terapie prin conversatie pe o femeie afectata de multiple simptome ale isteriei. Apoi Breuer devine cel ce are nevoie de ajutor, obsedat acum de frumoasa sa pacienta. Intr-o incercare de reconciliere cu Martha, sotia lui, ce ii reproseaza neglijenta fata de familie, pleaca in vacanta la Venetia, pentru a fi acostat acolo de Lou Salome, o impunatoare rusoaica. Aceasta ii propune sa il trateze pe filosoful Friedrich Nietzsche, care a ameninta cu sinuciderea in urma refuzului primit de la ea de a se marita cu el. Nietzsche este consultat de Breuer in Viena. Deoarece filozoful este prea mandru sa accepte ajutor de la oricine, Breuer trebuie sa il vindece pe acesta fara stirea sa -doctorul rezolva problema prin a poza ca si pacient, rugandu-se de Nietzsche sa il ajute in rezolvarea propriilor sale probleme si dureri existentiale. Astfel, nu numai Breuer este terapeutul lui Nietzsche, dar si Nietzsche il consiliaza ca un bun confident pe Breuer: amandoi cauta in celalalt solutia la imprizonieratul psihic in care se regasesc ( neputinta de a se intelege pe ei insisi si de a regasi sensul propriei vieti).

Yalom intra in pielea fiecarui personaj printr-o disputa de motive si mecanisme psihologice proprii. Breuer este prins in criza varstei de mijloc, Nietzsche se simte stigmatizat de propria sa mandrie, singuratate si teroare, Lou Salome pocneste din biciul sau feminist, iar tanarul Sigmund Freud urmareste sprinten fiecare amanunt povestit de Breuer despre aceasta aventura.

Cartea lui Yalom este o creatie imaginara a nasterii „terapiei prin comunicare” si arata relatia dintre problemele de natura psihologica si problemele concrete ale individului care sunt explorate prin psihoterapie. Plansul lui Nietzsche aduce la suprafata intr-un stil contemporan cunostiintele oferite de Nietzsche si Breuer la vremea lor.

Decembrie

Intre pereti albi, vise pastrate cu sfintenie

Imprastii povesti in culori prin atmosfera

Ma afund intr-un rau de emotie efemera

Noaptea caut orbeste in colturi parasite ale sufletului

Lasand ziua, in culori de scrum, uitarii, somnului

Ma pierd pana pierd realitatea din fata mea

Pana rad singura de ce-mi aduc aminte si nu s-a intamplat inca

Odata, tot pamantul de sub picioare o tablie de sah parea

L-am blestemat in foc si-acum doar cad intr-o rana adanca

Lumea se misca in vartejuri violente, ne consuma

Si din tot ce am cautat in ea, nu mai raman nici eforturile noastre ca urma

Totul de cand am pus in fiecare varf de munte o reclama

Pe care scrie neon: „Spre poarta cerului, aici prima vama.”

O mama plange singura pe lume.

A cautat adevarul in tot felul de nume

Si intr-o seara cineva i-a raspuns la ruga

Nu stim ce spirit se ascundea sub gluga

Dar i-a soptit ca esenta o poate descifra

Cu alfabetul ce i-l va spune de-l va analiza.

O mama vede acum in strafundul marii

Ca nu-i e dat s-ajunga la capatul cautarii

Ca Domnul pe care-l striga nume nu i-a dat

Si nici dreptate pentru fiicele ei nu a aflat.

Se zbate in gandul ei, doar le va marita

Cu barbati puternici sa le poarte crucea.

Ele spun ca de durere a luat-o pe alte carari

Si ca viseaza cu ochii deschisi de la atatea suparari

Iar ea mie-mi zice cum citeste-n stele

Ca eu port cruce prin faptele mele.

Caci atunci cand iti dai umbra de fericire

Oameni onglinzi iti ies in drum spre naucire

Iar eu stiu ca din varful celei mai inalte cladiri

Diavolul ne sapa groapa umblandu-ne in gandiri

El fumeaza tamaie din pagini de biblie

Si abia asteapta sa iesim din cochilie

Renuntand la tot, cautand o noua cale;

Atunci va incerca sa te convinga sa dai aripile tale

Pe covorul lui fermecat- te va purta departe

Unde exista rau mai mare decat cuvantul moarte

Am cunoscut un om ce ar fi fost curat

Dar demonul din somnul vietii l-a sculat

El i-a vorbit; omul a vazut ca au aceeasi perspectiva

Ca lumea nu este nimic si moartea e singura alternativa

Tot ce mai face e sa-si bea zilele crezand ca uita

Insa isi aminteste mult mai rau de acea data neobisnuita.

A fost odata un om caruia i-a fost frica de intuneric

Si ca sa se apere, si-a facut un foc stralucind feeric

Arzandu-si doleantele in flacarile lui albastre.

De atunci pe pamant este numai noapte fara astre

Si luna nu razbate dincolo de luminile neoanelor stradale

La fel de multe ca promisiunile false fata de chemarile reale

Azi oricine vrea sa gaseasca scapare si cauta porti

Dar gaseste numai carti de tarot invartite de morti,

De cand lumea am vandut-o pe nimica toata

Demonului ce ne invarte destinul pe-o roata.

Azi daca ochii iti vad nu-i vei mai avea,

Ca sa mentina ordinea in spirit ti-i vor lua

Si iti vor spune ei ce simti mai bine

Uitandu-se ca la televizor prin tine.