Stare #2

Știi că luminița de la capătul tunelului este un tren tăind în viteză noaptea cu farurile lui.

Dar la nici unul dintre noi nu ne e frică de moarte.

Citește în ochii mei că și eu, ca și tine, am murit de mii de ori într-o singura viață.

Nu văd nimic.

Decât faptul că, tu și eu, suntem zei jucându-se cu propriile destine, reformulând viitorul pe aceleași vechi tipare de trecut.

2 gânduri despre &8222;Stare #2&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s