La 2:30 a sunat ceasul. M-am trezit de la prima alarma, si cand a batut de trei, eu si Darius eram in tren, spre mare. Am motait toata calatoria, si cand am ajuns la Mangalia, am luat taxiul spre Vama Veche. Ne-a lasat pe strada principala ca sa scoatem bani, si apoi am luat-o la pas Sandalandala, printre strazile goale din Vama la 8 dimineata.
A plouat cea mai mare parte din zi. Dormeam amandoi in zgomotul rapaiturilor de ploaie lovindu-se de cort. Pe la 3 ne-am trezit toti, si cele doua tipe din Brasov care ajunsesera aici cu o zi inainte. Am fost sa mancam, apoi am mers sa fumam pe plaja. O ploaie torentiala a inceput iar, si m-a facut fleasca, venita nepregatita pentru atata ploaie, doar in slapi si rochie alba. Ne-am adapostit sa bem o cafea la restaurantul de la cazare. Pana sa lase prelata, ma pierdusem in zgomotul ploii, care facea imposibil de vorbit. Oamenii filmau, de pe terasa, furtuna.
Am continuat sa tacem si cand s-a oprit ploaia. Eram 3, una dintre fete era deja la cazare. Incepusem sa studiez oamenii. Darius se uita absorbit la tipa asta, Bianca, pe care o cunoscuse acum un an, in Vama, si o facusera de cateva ori. Ea acorda atentie numai ploii, cautand in ea probabil daca tipul de aseara o sa mai apara. Tot astepta sa o sune. As fi vrut sa il fac sa inteleaga, dar nu mi-ar fi luat parerea in seama.
Asa ca mi-am mutat atentia spre ceilalti clienti. Acolo, niste copii se dezlantuiau pe muzica cu energie si nepasare, incercand sa atraga atentia mamei. Un caine latra ostentativ catre alta masa, din bratele stapanei, catre un adolsecent, caruia nu-i placea sufletul, probabil. Se mai potolea la mangaierile „mamei”. O adolescenta aranjata, denotand superficialitate prin hainele sale, cu blugii rupti ostentativ in genunchi, tasta pe telefon. Parea stapana pe sexualitatea sa, dar sufletul ii apartinea etichetelor… de pe haine sau instagram. Mai era o femeie frumoasa, ce inspira blandete si rabdare si imi amintea de mama mea. Dincolo am descoperit-o si pe sotia tatalui meu, intruchipata intr-o femeie de varsta mijlocie, blonda, cu ochii prinsi intr-o panza trista, inchegata, nefiind de fapt, decat cu gesturile galagioase, langa comesenii ei. Si am vrut sa ii inteleg imaginea vulnerabila, ca sa o iert pe femeia care m-a inveninat, proiectand ura asupra mea.
Cand ploaia s-a oprit, ei s-au dus sa mai doarma, iar eu am plecat sa meditez, rugadu-ma, privind marea, simteam nevoia sa lucrez cu toate sentimentele mele contradictorii, deschise atunci si netacute.
Si curcubeul a aparut, sa ma invete ca fara furtuna( fara dorinte nascute din conflictele interioare), seninul nu se mai simte asa, ca o minune
