Sentimentul de azi #2

Trecutul este la fel de ipotetic ca viitorul. Trecutul e distorsionat, în continuu, de fiecare nuanță a reamintirii noastre. Să trăiești în prezent, înseamnă să percepi realitatea fără să te lași proiectat în trecut sau viitor.

Nu vei vedea cu adevărat prezentul dacă proiectezi trecut sau viitor asupra percepției tale, dar nici dacă vei presa așteptările tale de la moment într-o limită temporală. Presiunea temporală alimentează frica, care e doar un construct al ego-ului. Dar frica închide canalele tale energetice, astfel încât nu-ți vei mai putea însuși curgerea vieții din acel moment.

E greu să asculti prezentul. Pentru că el nu poate fi definit prin timp, viitor sau trecut, deci nu avem cuvinte în intelectul nostru să îl descriem, categorisim. Dar prezentul lucrează pentru noi , pentru aspirațiile, dorințele și împlinirea noastră, dacă doar acceptăm să îl trăim, simțim, fără să îl filtrăm. Cu toate că, trăind în prezent, nu vom putea „încadra în cutiuțe” experiența, ea se va așeza într-un tot unitar când toate „piesele” vor fi complete, și, într-un mod intuitiv, îi vom înțelege rostul.

3 gânduri despre &8222;Sentimentul de azi #2&8221;

  1. Totul este un „construct mental”, trecutul, prezentul si viitorul este Verbul Être, conjugat la infinitiv, aceasta superba si paradoxala calatorie mentala spatio-temporala. Totul este sa CREZI în puterea infinita, atemporala a gândului Absolut, care depaseste relativismul limitat al perceptiilor primare ale simturilor materiei.
    O seara luminata si binecuvântata, draga Bianca !

    Apreciază

  2. Ar fi minunat ca trecutul să fie ipotetic. Din păcate nu este așa deloc. Trecutul (chiar distorsionat) este consumat, cu experiențe bune sau rele, cu împliniri ori dezamăgiri, însă foarte concrete și, deși ne e greu să recunoaștem întotdeauna, cu destule regrete ori frustrări. Despre viitor, numai de bine. Nimic nu poate fi mai nesigur! Nu sunt pesimist, dar vorba lui nenea Moisil, pesimistul e un optimist bine informat…

    Apreciază

    1. Trecutul a fost o experienta ce ne-a afectat intr-o anumita perioada a vietii noastre, in care personalitatea si modul nostru de a gandi era diferit de cel pe care il avem, fiecare, acum, dupa acumularea diferitelor alte experiente, ce ne transforma, constient sau inconstient, clipa de clipa. A aduce in clipa prezenta amintirea trecutul, nu mai este o experienta directa, in care prelucram mental stimuli obiectivi, sa zicem, ci inseamna de fapt a prelucra din nou stimuli care deja reprezinta o realitate subiectiva, a ceea ce am observat si cum am judecat acele lucruri atunci. Tind, de aceea, sa cred cu tarie ca e absurd sa vezi trecutul ca ceva concret in prezent, faptul ca trecutul afecteaza prezentul este doar un construct mental.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s