Cântecul ielelor (2)

ci21

„Scumpă Luna, ești o fată într-adevăr drăguță, la care țin foarte mult.”zise Margareta.

„Dar și eu țin enorm la dumneata, răspunse fata. Mi-ești ca o bunică de suflet. Îmi pare atât de rău că mai petreci doar câteva zile pe aici…”

„Eh, draga mea, nu pot să stau pe capul vostru o veșnicie. Și tu mi-ai fost ca o nepoată, dar acum ești mare. Eu sunt bătrână, nu mai pot munci, și am nepoții mei de crescut.”

„Parcă stau în Constanța ei, nu?”

„Da, și, ca să spun drept, o să-mi fie dor de răcoarea de munte.”

„Lasă, Margi, o briză însorită de mare va fi mai puțin aspră cu reumatismul tău, îți garantez!”

„Am trăit o viață aici, copilă. Cunosc graiul pădurii, nu graiul nisipului.”

„Am să mă duc să mă pregătesc să cobor în centru” zise Luna, urcând în dormitor.

Doamna Margareta începu să-i pregătească un ceai ca să i-l lase in casă, cu un zâmbet de duioșie pe față. Bătrâna fusese barmaniță la barul de lângă vile. Poiana era departe de orășel, pustie de obicei, iar in tinerețile ei, Margareta fusese mama divorțată a unui băiat, lucrând aici. Ajutată de Mihai, tatăl Lunei, Margi rezistase. El, printre altele, îi ducea copilul la școala din centrul orașului, la depărtare de vreo 5 kilometri prin pădure, cu Range Roverul vechi și masiv, ce rezista pe drumuri de  munte. Prilejul de a mulțumi veni când Mihai rămase singur cu o fetiță de 3 ani, mama ei decizându-se să dispară, din izolarea asta cruntă, cu altul. Ea o crescuse pe Angela, plimbând-o pe pajiste să culeagă flori, în primăveri ca aceasta.

Cât despre  Mihai, el era îngrijitor la aceste vechi vile din mijlocul muntelui. Casele, odată aparținând regalității, fuseseră luate în custodie de Banca Națională a României după instaurarea prezidențiatului. Era o slujbă de vis pentru Mihai în tinerețe, nu prea bine plătită, dar potrivită pentru liniștea sufletului, cum un tip independent, cu o fire calmă și reflexivă ca a lui, și-a dorit mereu.

Între timp, Luna își puse pe ea o cămașă asirtată cu blugi albaștri, îsi trase peste un pulover negru și o geacă kaki, se dădu cu un pic de ruj roșu, gata să coboare în oraș să se vadă cu Andrei, un prieten din liceu. Se jucă puțin cu Hera, ciobănescul blănos din curte, umplându-se toată de păr, dar fără să îi pese. Apoi se urcă în mașină cu tatăl său, care se ducea să facă aprovizionare pentru acasă, și avea vreo 3-4 ore la dispoziție sa urce înapoi tot cu el.

Daca era grea pentru ea o viață așa izolată? Sincer, moștenind firea tatălui ei, aproape depășind-o, copila iubea frumusețea pustnică a muntelui mai mult decât orice. Drumuri în noapte, printre copaci, ușor luminate doar de farurile mașinii. Cascade întretăind codrul ici și colo. Din când în când, urși se iveau pe drum noaptea, dar ei erau mereu protejați în Range Rover. Când ajungeau în poiană, pădurea se căsca într-un luminiș. Pajistea era superbă, o oază de soare și iarbă verde printre copaci, vegheată de creste. În ierni vijelioase, ea și Andrei fuseseră învățați de tatăl ei să schieze. Urcau cu greu micul delușor, dar coborârea aducea sentimentul unei libertăți de nedescris. Tatăl lui Andrei închiria ATV-uri, și, când mai crescură, coborau împreună pe ele în centru. Pe lângă toate acestea, așa cum Andrei dormea deseori la ea, și părinții lui erau bucuroși să o primească să rămână la ei, ori de câte ori voia. Erau prieteni din copilărie, făceau aproape totul împreună, și avea o slabă impresie că ai lor îi vedeau măritați într-o zi.

4 gânduri despre &8222;Cântecul ielelor (2)&8221;

  1. Nimic nu-i lipseste Lunii sa se bucure deplin de viata si sa fie fericita, în acest decor de basm, având alaturi atâta frumusete salbatica, oameni de încredere si iubirea lui Andrei.
    Înaltata pe cerul noptilor senine a anotompurilor vietii, Femeia Luna poate straluci etern, printre stelele ce licaresc în jurul capului ei, formând o coroana de lumina alb-straveziu–stralucitoare, conferindu-i o aura paradoxala de Regina a noptilor atemporale primind pentru eternitate Lumina si caldura de la Soare.
    Sa fii iubita si fericita atemporal, draga Luna ! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s