Psihoze colective în film și literetură

Zilele astea m-am ocupat de contribuția mea la un proiect de facultate legat de psihozele colective (tulburări la nivelul personalității și comportamentului grupului uman). Probabil am adormit cu grija materialelor pe care aș putea să le propun, în timp ce ceilalți colegi mi-o luaseră deja înainte cu o groază de informații ce îmi limitau mie research-ul. Soluția care a produs declicul a fost visul meu cu nuvela Alexandru Lăpușneanul și scena manipulării mulțimii de țărani de către acesta.

De aici a pornit o adevărată furtună de idei și căutări, toate centrându-se pe problematica psihozelor sociale, induse sau nu de un lider, așa cum apar ele portretizate în literatură sau filme. Unele din descoperirile pe care le-am găsit mi se par extrem de interesante, și îmi îngădui plăcerea  de a le împărtăși cu voi, cred eu ca vă vor trezi curiozitatea și stimula „autostrăzile neuronale.” 🙂

1.Alexandru Lăpușneanul este prima nuvelă istorică din literatura română, de asemenea și prima care introduce personajul colectiv, mulțimea.

De fapt, Costache Negruzzi realizează cu măiestrie un profil psihologic al mulțimii, cât și al conducătorului manipulator, tiran, și a legăturii dintre cele două.

O gloată de oameni de rând se strânge la porțile domnitorului, din simpla curiozitate de a afla de ce acesta a ucis la un festin mai mulți boieri. Profitând de ocazia de a manipula mulțimea în scopurile proprii, Lăpușneanul decide să o instige împotriva lui Moțoc, un boier de care voia să scape.

Mai întâi, mulțimea se trezește dezorientată în fața întrebării “ ce vor și ce cer”, lansată de domnitor. În spirit de turmă, ei încep să strige primul slogan auzit, rostit de un instigator al domnitorului, care se naște pe buzele tuturor până ce devine o emoție colectivă. “Capul lui Moțoc vrem!”

Psihologia de grup este conturată prin mișcarea trupurilor care se adună încet, din nevoia unității de acțiune, constituindu-se treptat într-o singură ființă: “Începu a se strânge cete-cete”, “Toate glasurile se făcură un glas.”

Simbolică este și replica lui Alexandru Lăpușneanul referitoare la țărani: “Proști, dar mulți.”

2.Romanul 1984 a lui George Orwell hiperbolizează viitorul sumbru al succesului regimurilor totalitare, scris într-o epocă în care acestea abia se conturau pe scena politică a lumii.

În lumea fictivă a romanului, Oceania, conducătorul politic, numit Fratele Mai Mare, este cel care manipulează sforile societății, folosind propaganda ca mijloc de supunere a maselor.

Controlul social se realizează mai ales cu ajutorul tehnologiei- televizoare, microfoane și computere- manevrând total informatia pe care cetățenii Oceaniei o primesc și o transmit. Sloganul principal pe toate pancartele este : “Fratele Mai Mare te vede!” De asemenea, Partidul educă copiii, tot prin programe de manipulare prin îndoctrinare, să își spioneze părinții, raportând orice probleme observate de neloialitate împotriva Partidului.

3.Nosedive- episod din Black Mirror.

Apare o lume a viitorului dominată de de rețelele de socializare. Folosind implanturi de ochi și telefoane mobile, oamenii dau automat o notă de la 1 la 5 stele persoanelor cu care interacționează , chiar și la prima vedere (ex: vânzătorul de la cafenea). Psihoza colectivă se observă clar din denaturarea relațiilor umane. Deoarece ratingul unei persoane afectează significant statusul lor socio-economic ( slujba pe care o au, casa pe care o dețin, totul se plateste în like-uri), sistemul încurajează relațiile nesincere și aviditatea de a fi o persoană plăcută în aparență, fără a da prea multă validitate sentimentelor personale. Potențialul degradant al acestui sistem este portretizat de Lacie, care, pentru a obține un apartament de lux, trebuie să își mărească statutul și popularitatea. Ea crede că a găsit această oportunitate când o prietenă de-a ei din copilărie o invită să țină un discurs la nunta sa, loc în care se vor strânge mulți oameni cu note de 5 stele. Printr-o serie de evenimente ce o dau peste cap, în febra de a ajunge la nuntă, ratingul lui Lacie scade la zero. Este închisă, și cipul care era conectat la sistemul de rating îi este scos. Scena finală este zguduitoare, când tânăra își varsă toată furia pe tipul din celula de lângă, amândoi țipând unul la altul, simțindu-se în sfârșit eliberați de presiunea socială, liberi să își exprime neplăcerile și angoasa fără a fi notați negativ.

 

Bun, acum o să vă rog pe voi să porniti discuția pe acest subiect. Voi ce exemple de astfel de distopii cunoașteți? Ați întâlnit cazuri de danturări ale percepției colective în jurul vostru? 

Aștept cu drag părerile voastre. Sper ca v-a plăcut acest articol!

 

7 gânduri despre &8222;Psihoze colective în film și literetură&8221;

  1. Numai ieri ce-am urmărit Fahrenheit 451, postarea ta a venit la fix. Ce m-a șocat cel mai tare a fost clipul din Black Mirror, despre care nu știam, și am să caut serialul musai. Foarte bună perspectiva. Da, din păcate lumea pare să tindă spre o direcție greșită din acest punct de vedere(avem ratinguri la restaurante, cafenele, oameni/personalități, afaceri, cărți, melodii, filme ș.a.m.d., peste tot, site-uri numai cu rating-uri, or asta duce spre un soi de totalitarism al mulțimilor/ părerilor mulțimilor, chiar dacă sună funny, un alt tip de lavaj cerebral). Din punctul meu de vedere, cea mai bună carte citită pe acest subiect mi s-a părut „Vecini – Suprimarea comunității evreiești de la Jedwabne, Polonia” – Jan T. Gross, pe care o recomand din suflet. Psihologie socială pură. Of, cât de urât se întoarce istoria și se tot întoarce, parcă am fi damnați 😦

    Apreciat de 1 persoană

    1. Iti recomand Black MIrror, este tot despre distopii la care pot ajunge timpurile contemporane. Intr-adevar, mi se pare ca cea mai mare problema a lumii pare sa fie inacceptarea, discriminarea. De ce, e greu de dat un raspuns. Multi zic ca din cauza fricii de diferit, altii zic ca din cauza societatii, care si in ziua de azi, pare sa promoveze competitia intre grupuri dar si indivizi, unde, ca sa ajungi la anumite standarde de viata, pare inca, in multe domenii, acceotabil sa „calci pe cadavre”.
      Dar un raspuns care sa fie destul de multumitor, care sa acopere toate motivele formelor de discriminare si rau facut semenilor, uneori pentru binele propriu evident, alteori doar din cruzime, nu am.
      Unele scenarii sunt infioratoare, si da, pare ca rautatea asta fierbe undeva in maruntaiele omenirii, mereu cautand contextul potrivit sa iasa la suprafata.

      Apreciat de 1 persoană

  2. Cu privire la nuvela ”Alexandru Lăpușneanul” aș avea două observații:

    1. Din textul nuvelei nu reiese că dorința mulțimii este ”primul slogan auzit, rostit de un instigator al domnitorului”. Redau mai jos textul:

    ”În vremea aceasta, armașul se suise pe poarta curții și, făcînd semn, strigă:
    — Oameni buni! Măria-sa vodă întreabă ce vreți și ce ceriți? si pentru ce ați venit așa cu zurba?
    Prostimea rămasă cu gura căscată. Ea nu se aștepta la asemenea întrebare. Venise fără să știe pentru ce au venit și ce vrea. Începu a se strînge în cete, cete, și a se întreba unii pe alții ce să ceară. În sfîrșit începură a striga:
    — Să micșureze dăjdiile! — Să nu ne zapciască!
    — Să nu ne mai împlinească! — Să nu ne mai jăfuiască!
    — Am rămas săraci! — N-avem bani! — Ne i-au luat toți Moțoc! — Moțoc! Moțoc! — El ne belește și ne pradă! — El sfătuiește pre vodă! Să moară!
    — Moțoc să moară! — Capul lui Moțoc vrem!
    Acest din urmă cuvînt, găsind un eho în toate inimile, fu ca o schinteie electrică. Toate glasurile se făcură un glas și acest glas striga: „Capul lui Moțoc vrem“.”

    Dimpotrivă, este vorba de transpunerea în acțiune concretă a unor doleanțe de ordin mai general. O satisfacție imediată ca substitut al rezolvării unor probleme mai adânci (și practic imposibil de rezolvat fără desființarea întregului sistem feudal). Desigur, niște instigatori ar fi făcut treabă bună, dar asta, repet, nu reiese din text.

    Cine a adus de fapt gloata în fața curții domnești? Slugile boierești care scăpaseră cu viață. Inițial era o mișcare pornită contra lui Lăpușneanu. Meritul acestuia a fost cel de a oferi gloatei un moment de reflecție și o ocazie de a-și spune doleanțele în mod sincer. El știind prea bine, desigur, care erau acestea.

    2. Expresia ”proști, dar mulți” este de obicei interpretată greșit. În epocă, dar și în vremea lui Negruzzi, ”prost” nu însemna stupid, tont, ci om simplu, fără rang boieresc, plebeu.
    ”Proști, dar mulți” traduce de fapt o viziune ”democratică”, în care e ascultată voința majorității, în pofida voinței unui aristocrat.

    Cele mai multe dictaturi s-au bazat pe suportul popular inițial. Asta s-a întâmplat și în cazul lui Lăpușneanu:

    ” Norodul pretutindene îl întîmpina cu bucurie și nădejde, aducîndu-și aminte de întăia lui domnie, în care el nu avusese vreme a-și dezvălui urîtul caracter.
    Boierii însă tremurau. Ei aveau două mari cuvinte a fi îngrijiți: știau că norodul îi urăște, și pre domn că nu-i iubește.”

    Apreciat de 1 persoană

    1. Intr-adevar, am gresit spunand ca gloata a dorit din prima capul lui Motoc, nu am cautat sa recitesc nuvela, cand am redactat articolul. Mersi pentru corectie. Cu toate acestea, tineam minte destule detalii despre ea, am analizat-o acum doi ani pentru examenul de Bacalaureat si scena cu multimea ca personaj colectiv m-a atras extrem de mult.
      Problematica pe care am pus-o eu in discutie prin aceasta nuvela este starea de psihoza colectiva condusa de un lider. Pentru ca un astfel de fenomen sa apara, nu este neaparat nevoie sa fie pus in scena un dictator sau un conducator tiran. Uite, ti-as recomanda sa cauti pe net despre sinuciderea in masa de la Jamestown. Reverendul Jim Jones le-a cerut adeptilor sai sa se sinucida, fara sa exercite presiune asupra lor sau sa ii oblige in orice fel. Le oferea o alegere democratica. Daca citesti un pic despre asta, s-ar putea sa gasesti multe paralele intre nuvela si evenimentul din viata reala.
      Expresia “prosti, dar multi” poate fi echivoc interpretata ca puterea majoritatii, cum zici tu, sau i se poate da nuanta pe care incercam sa o subliniez eu in contextul dat, adica in viziunea domnitorului care vrea sa manipuleze multimea in indeplinirea unor scopuri.
      Este un text care poate avea mai multe interpretari, de fapt. Poate fi viziunea ta, sau viziunea mea la fel de bine.
      In viziunea mea, se porneste de la premisa ca Lapusneanul este un conducator avid de putere, si astfel, orice actiune intreprinde, are in spate un mecanism care sa il aduca mai aproape de scopul dorit.
      Dar cum este un text literar, este normal sa fie supus diverselor opinii, si, atata timp cat ele au o baza argimanetativa, nu se poate spune ca una e gresita sau una e corecta. Sunt doar viziuni diferita, si iti multumesc pentru aportul tau la text, mi-ai imbogatit ub pic perspectiva asupra lui.

      Apreciază

      1. 🙂 Acum pleci de la premisa că nu cunosc mare lucru despre sinuciderea in masa de la Jonestown (nu Jamestown, bănuiesc) și îmi recomanzi să ”citesc un pic despre asta” pe internet. Adevărul e că știam despre asta înainte ca internetul să existe pe la noi (era o revistă numită ”Lumea”).
        Un lider de cult are toate instrumentele pentru a crea o psihoză colectivă. Un politician trebuie să fie ceva mai abil; părerea mea.

        Apreciază

  3. Foarte bun articolul, excelente analogiile, te felicit!
    Cred că se conturează deja câte puţin din fiecare aspect, chiar dacă nu e conştientizat încă. Şi acea aviditate de a fi o persoană plăcută, cum ai scris, nu e ceva specific erei tehnologiei. Cred că asta ne e cumva implementată de când lumea. Numai că uneori o ţinem bine îngropată, o stăpânim cumva. Nu ştiu, cred că răbufneşte dintr-o nevoie de atenţie, de validare, de acceptare de sine prin acceptarea ta de către cei din jur.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, intr-adevar, validarea sociala este un aspect al vietii umane. Dar psihoza consta tocmai in faptul ca aspectul devine motiv central al existentei. Toate exemplele date, luate din diferite timpuri cu diferite caracteristici, reprezinta atrocitati, extremitati ale naturii umane, care pot fi reperate in orice timp, cum bine ai zis. Cred ca motivul pentru care producatorii Black Mirror au folosit tema obsesiei de validare sociala laolalta cu tema tehnologiei tine de doua motive:
      1) show-l in sine vrea sa fie o distopie a epocii contemporane;
      2) se poate lega foarte bine validarea sociala dusa la extrem de timpurile noastre, in care tehnologia si retelele de socializare iau din ce in ce mai multa amploare, cu o viteza uluitoare. Este jumatatea goala a paharului, dar, cum zis, asta e viziunea intregului show.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s