Puzzle

Cât ți-a luat să îmi auzi vorbele venind spre tine ca gloanțe? Mă măream, roșie, și roșu e culoarea ta preferată. Dar furia mea a fost focul care ți-a transformat sentimentele în scrum. Iar camera mea din sulfetul tău a înghețat.
Cum, de ce mă măresc așa, să cuprind în mine toată viteza lumii câteodată? Tu ziceai că sunt un puzzle de nerezolvat.
Mult timp după aceea, te-am întrebat dacă mi-ai dat de cap. Tu ai mormăit: ” Da…”.
M-a durut enorm, pentru că am memorat sfaturile tale cu o fervoare religioasă, dar eu nu păream a mai fi muza ta.
Oare ai văzut în labirinturile care făceau din mintea mea un univers distopic? Oare ai văzut cât de tare țipa sulfetul meu la șirul de conexiuni blocate? Indusă în nesiguranță, răstignită în amintiri, blocată sub adevăruri mormântale.

3 gânduri despre &8222;Puzzle&8221;

    1. Mai mult ca sigur, asa ar trebui sa gandim, sa speram. Sa luam greutatile ca pe lectii de viata. Doar ca uneori iti vine sa-ti mai canti si durerile, ca sa le purifici prin cuvintele de dor. Mersii pentru grija ta, Potecuta! Sa ai o zi frumoasa ca mintea si sufletul tau. 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s