Și noaptea în care ai fost închis a fost timpul deciziei tale…

Tăcerea sacră din suflet poate lumina calea pe care se merge cu destinul. Semnificația lui stă ascunsă în astfel de nopți adânci, străbătute de taine stranii, pe care numai cel ce nu se definește prin iluzii le poate vedea. Noaptea își are trilul ei magnetic, cu care se contopesc doar cei ce știu s-asculte.

Vântul, ce învelește mângâietor trupurile, foșnind cristalin printre  frunzele copacilor, este mai viu decât în alte seri. 

Cei ce urcă pădurea până în vârf sunt cei ce au învins fiarele din ei, pe aici pot urca decât cei cu firea neimblânzită și cu picioare prin mii de locuri încercate, cei cu mintea deschisă la noi orizonturi, cei cu inima pură.

Aceia, ținându-și fețele plecate în umbra vălului, sunt ghidați de razele lunii pline, împletindu-se dantelat cu tăcerea din sufletele lor. Își strâng bucuria ca un halou de lumină în jurul lor, până ce ajung.

În spatele acestor porți stau închise, învăluite în ceață, toate cuvintele infinite lăsate de strămoșii lor ieșiți din timp. Cei ce intră acum în lăcașul de oase și creneluri văruite știu că nu mai pot ieși până la răsărit. De multa vreme se spune că le vine la toți rândul, iar cel ce va deschide ochii spre a privi în interior va afla, în dansul cromatic, de fluturi, al vieții, drumul spre acest templu sfânt.

Ochii celor ce caută acum printre gravurile risipite pe morminte lucesc de intensitatea unei dorințe ce taie  prin nebănuit, fără frică. Ei știu de pe acum  că limitele sunt doar vraja din plasa seducătoare de vise a nopții.

Adânc sub piatră sunt coborâți să vegheze păpușarii lor din altă lume.

Păpușarii croiseră acești oameni după chipul și asemănarea lor, și le dăruiseră grădina universului ca să vadă cu ochii lor măreția ființei. Mai mult decât atât, păpușarii, iubindu-și creația mai mult decât orice, doreau ca aceștia să aibă puterea să creeze la fel cum au fost creați. Pentru a împlini această misiune, păpușilor li se dăruise grădina  și libertatea de a o stăpâni, dar fuseseră spălați în uitare, astfel încât cunoașterea numelui din care au izvorât, odată pierdută, vor putea alege dacă să caute adevărul etern, croindu-și o lume din propriile hățișuri ale destinului, sau să rămână orbi, purtați de soartă ca un fulg de nea în bătaia vântului.

Cei ce învățaseră să manevreze destinul, învățaseră să vadă culorile lumii ce și-o doreau născută mai întâi din întunericul lor lăuntric. Acolo, în ei, descoperiră cum să contracte viața la tăcere, astfel încât să audă ecoul numelui de mult pierdut.

După  acest  cuvânt se uitau pe morminte oamenii de umbră cărora le fusese sorocită cheia templului în această noapte. Iar când își găseau sălașul propriului păpușar,  imprimau pe frunte de pe piatra lui simbolul ce exprima în esență propriul adevăr.

2 gânduri despre &8222;Și noaptea în care ai fost închis a fost timpul deciziei tale…&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s