apă

Lasă-mă, într-o dimineață pustie de toamnă, să respir prin apă.O să mă duc la cea mai apropiată fântână arteziană din parc,o să intru sub jetul ei, o să captez emoția mea in stropii ei, ce cântă și dansează deopotrivă

acum, pe rtimul sufletului meu. Intră încet prin pielea mea, curgând în sânge. Devin emoțiile ce mai devreme le-am proiectat în ea.

Îi șoptesc:

-Lasă-mă să transform tot ce-am văzut și voi vedea vreodată în fluturi, să pun aripi viselor mai frumoase, să le tai pe cele ale viselor mai dureroase, cărora le-am dat zborul să mă poarte pe culmi de disperare. Dă-mi să scriu numai cu roua de pe flori, și trezește în mine același cântec care se aude prin crusta cochiliilor.

Iar stropii răspund.

O lumină aurie mă inundă până uit să mai respir. Simt că iubirea e răspunsul la orice întrebare. Numai dac-ar exista una, de fapt!

Toții pașii mei prin lume i-am colorat în umbrele focului, precum demonii și culorile ispitelor lor.

Dar am iubit totul cum numai un înger putea.

Tot ce merge mai prost e că îmi țin greșelille în întuneric, căci n-ai idee cât de ciudat e să le privești în ochi

fără a clipi.

Reclame

7 gânduri despre “apă

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s