Un drum tăind prin noapte

– Încetează!

– Să încetez ce?

– Să te mai conectezi la mine.

– Dar nu făceam asta.

– Ba te-am simțit. Ai încercat să intri în mine.

– Nu, intrasem în inimă. Încercam să mi-o deschid să cuprindă toată noaptea și tăcerile acestor clipe prin care tăiem universul. Poate asta ai simțit, de fapt.

– Posibil. Oricum, preiau ușor emoțiile celor din jurul meu.

– Da, și eu, suntem la fel. De aceea mă agit atât de tare când te văd așa, îngrijorat, obosit. În orice caz, ce era dacă mă conectam la tine?

– Păi nu e bine să te conectezi la oameni fără permisiunea lor.

– Nici dacă vrei doar să le trimiți lumină?

– Nici. Conectându-te cu ei, energiile voastre se unesc, și are loc un schimb karmic.

– Păi asta e și ideea, nu? De aceea uneori trebuie să te conectezi cu oamenii, dar numai prin lumină, iubire și vindecare, ca să vă eliberați din mreaja tuturor acestor rețele interemoționale care mai mult țin pe loc. E singurul mod în care îndrăznesc să mă apropii de sufletul lor, atunci când ei nu sunt atenți. Știi că nu pun intenții egoiste în nimic, pentru că nu-mi place să mă joc cu focul.

– Bine, atunci.

– Dar tu de ce te ascunzi? Ce ți-e așa frică să văd?

– Mi-e frică să nu vezi ceea ce nu vreau nici eu să știu încă. Cine știe unde ne duce acest drum, tăind prin noapte? Când am plecat la drum credeam că știu deja totul. Acum, descopăr în concret înțelesuri noi, ce nu le vedeam înainte. Și, cum credeam înainte, când știam mai puține, că înțeleg deja fiecare substrat, acum mă pierd în semnificații…

– Păi, normal, așa se întâmplă când pornești la drum. Vezi tu, am lăsat o lume în urmă, deși nu am atins-o încă pe cea dinainte. Le mai simțim pe amăndouă, dar momentan nu mai aparținem nici uneia.

– Și dacă murim înainte să ajungem acolo?

– Trebuie să existe porți și în moarte. La cea trupească, mă refer.

– Dar dacă murim sufletește?

– E foarte grav, atunci. Ne pierdem cârma. Ne pierdem un trecut mai mare decât cel pe care l-am adunat în trup. Pierdem firul care ducea către începuturi, ori noi nu am plecat la drum doar ca să ne întoarcem acasă?

– Eu am uitat și de unde am plecat.

– Din iad.

– Deci suntem demoni?

– Poate doar niște îngeri căzuți. Nu suntem răi, oricum.

– De unde știi?

– Pentru că răul nu poate ajunge unde mergem noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s