Ochiul nopții plânge. Pupila lui este o lună mică, ascunsă acum de un păienjeniș de nori.

Într-o astfel de noapte străduțele spre casă sunt bântuite de tăcere, una destul de adâncă să știe ce ai săvârșit numai în deplin întuneric.

În nopți ca acestea, localurile pline de muzică și râsete te fac să pleci mai repede acasă.

2 gânduri despre &8222;&8221;

  1. Sau…
    Să vrei să râzi și să cânți alături de ei…
    să umpli tăcerea cu zgomot,
    iar plânsul să-l poți șterge cu-n râs…
    De-ar fi totul atât de simplu!
    Dar, din păcate lumea-i asta-i doar un păienjeniș…
    Prin care răzbatem cu greu,
    Câteodată ușor…
    Iar când credem c-am descâlcit jocul și sensul,
    Păianjenul deznădejdii ne-apuca-n cleștii lui necruțători…

    Apreciat de 2 persoane

    1. Probabil, trebuie sa acceptam ca nu fiecare zi e veselă, ca nu fiecare perioadă a vieții e usoara, si atat. Bine si rau. Mereu trebuie sa existe o balanță, pentru că adevăratul rău este atunci când nu te opresti sa accepti ce ai, si vrei mai mult. Sunt zile în care literele îmi sunt amânate de melancolie, zile în care nu pot sa scriu decât despre cat de frumoasa e viata 🙂

      Apreciat de 2 persoane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s