Sentimentul de azi #5

Unii spun că, atunci când murim, ne naștem într-o altă lume. Rai sau iad.
Alții spun că nu mai este nimic după moarte. Doar muțenia surdă a unui zid.
Eu mereu am crezut că ambele variante sunt posibile, pentru că mereu am crezut că avem posibilitatea de a alege.
De ce n-ai alege să te naști din nou? Pur și simplu, atunci când ești în vid, ești doar conștiința pură a tuturor particulelor de timp în care te-ai dispersat, ca o pânză de fractali. Nu mai ai posibilitatea să trăiești tot ce ești, fiecare lucru ca un episod individual.
Așa că să te întorci înapoi în pânză vieții înseamnă să luminezi toate drumurile care duc înapoi spre ceea ce ești, deci să le experimenteze pe toate, până când, atunci când vei decide să rămâi în vid, te vei cunoaște fără cotloane de umbră.
Toată lumea a auzit că în tradiția buddhistă ar exista ideea că „tot este unu”.
Nu vă stârnește citatul acesta imaginea că suntem una cu vidul? Suntem fiecare punct de lumină în care se sparge. Toți suntem câte un fractal ce extinde aceeași ființă către lumile neexplorate din universul său intrinsec. Toți suntem interconectați prin același scop, reprezentând în esență aceeași minte, care se caută pe sine, luptăndu-se cu sine.
Asta-i utopia care se manifestă distopic.
Viața.
Percepția temporală înseamnă mai mult decât să delimitezi ziua după ceas.
Prin secolul XVIII, deja lua amploare filozofia mecanicistă în lume, ce ne compara pe noi, oamenii, cu mașinăriile manevrate mecanic.
Această ideologie a contribuit la iluzia timpului. Se presupune că ceva a existat înainte de orice altceva.
Cred că această idee ne-a făcut să presupunem că vidul ar fi fost înainte, sau ar fi urmat timpului.
Dar dacă firul cronologic n-ar exista? De ce ai presupune, de fapt, că există un viitor sau un trecut, în afară de mintea ta?
Știi deja că viitorul este doar o ipoteză, în continuă schimbare, nu? De ce n-ar fi și trecutul la fel?
Gândește-te așa. Ce știi despre trecut, în afară de amintiri? Le mai poți trăi, obiectiv? Le mai poți simți? Mai ești același acum, ca să fii sigur că le percepi exact cum s-au întămplat?
Trecutul e distorsionat, în continuu, de fiecare nuanță a reamintirii noastre.
Atunci vidul, el trăiește prin noi, odată cu noi, în fiecare expirație sau în ritmul în care clipim. Vidul nu este acolo, în trecut sau viitor, pentru că ele nici nu există încă de fapt. Tot ce este cu adevărat este acum. Vidul este prezent, odată cu totul.
E greu să asculti prezentul. Pentru că el nu poate fi definit prin timp, viitor sau trecut, deci nu avem cuvinte în intelectul nostru să îl descriem, categorisim. Dar, cu toate că, trăind în prezent, nu vom putea „încadra în cutiuțe” experiența, ea se va așeza într-un tot unitar când toate „piesele” vor fi complete, și, într-un mod intuitiv, îi vom înțelege rostul.

8 gânduri despre &8222;Sentimentul de azi #5&8221;

  1. Sunt foarte profunde textele tale, ne dai mereu teme de casă. Da, e complicat cu amintirile, nimic nu garantează că s-a întâmplat întocmai, trecerea timpului le poate îndulci sau deforma. Viitorul? Şi clipa următoare ţine de tot de el. nu e sigur nimic.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Viitorul este suma proceselor mentale pe care le întreprindem în momentul Acum, ca piese de puzzle pe care le recombinam la infinit. Tare mi-esti draga si ma bucur sa te gasesc prin comentarii, Potecuta ❤

      Apreciază

  2. Cât de frumos și profund știi să analizezi lucrurile! Indiferent de înțelegerea pe care o dam fiecare, unor procese fundamentale, toate ideile sunt valabile până la proba contrarie.
    De ce nu aș vrea eu să mai mă nasc? De frica acestei lumi. Un somn lung și profund este ce imi doresc după o viață pe pământ.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Si daca, totusi, vei alege sa te naști din nou? Dacă frica de această lume poate fi schimbata, si daca, când reușești să o schimbi, vei realiza că efortul meritat? Dacă tot ce te tine departe de a trai fara frica este doar felul în care percepi momentul prezent? Stii, lumea ta este doar energia cu care tu încarci clipa.

      Apreciat de 1 persoană

      1. Dacă ar fi să aleg să trăiesc din nou, ar trebui să nu am amintiri din viață. Cred că frica de viață se întâmplă din cauza alegerilor greșite pe care le luăm. Bineînțeles că aici intervin nenumărați factori care ne ghidează cumva discernământul și din cauza asta consider că, unii dintre noi, ne maturizam prea târziu. Da, nu percepem corect momentul.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s