Să nu vinzi înger păzitor!

Uneori chiar trebuie să plecăm.

Acolo unde e vară.

Poate că… undeva în sud.

Poate… La mare.

Pornim la drum și miroase a soare și vânt.

Pornim la drum și miroase a pește, gudron și alge.

Pornim la drum și rândunicile sunt pescăruși.

O cotim.

Iată gara.

Iar în spatele gării, știm sigur, în spatele gării se află marea.

Povestea din spatele cărții

O zână cu părul roz mi-a dăruit această carte. O tipă cu suflet de copil, veșnic tânăr, care caută răspunsuri la lumina lunii, îndrăgostită de animale. Cu pisica neagră și câine negru. Câinele, Alma, este un ditamai dulăul cu inimă blândă, ascultător și iubăreț, cu o pată pe nas în formă de inimă.

O dată, eu și zâna am găsit un porumbel pe moarte, am încercat să dăm în toiul nopții de un veterinar, dar prumbelul și-a luat zborul spre alte universuri chiar în brațele ei, schimonosit, cu ochii dați pe spate.

Altădată, fulgi mănoși de zăpadă cădeau peste București, iar zâna a spus:

-Zici că sunt bucăți de pâine căzute din cer pentru dragul nostru porumbel!

După o pauză:

-Știi, iubirea e cea ma puternică forță din univers. Ea poate schimba tot, tămădui orice.

– Da, dar pentru cei ce au motive să se teamă de întuneric, iubirea e de neatins.

– De ce crezi asta?

-Fiindcă în inimă este cel mai adânc întuneric.

Da, fata care mi-a dăruit această carte ușoară ca briza mării, este ea însăși o împletitură de povești.

Despre roman

„Să nu vinzi înger păzitor!” de Jutta Richter este un basm pentru copii, care trezește atâtea semnificații într-un om mare. Este scrisă cu blândețe și nostalgie.

Este despre lumea de vis în care își ascunde cu naivitate condiția tragică un copil de opt ani, Nono, a cărei singură alinare, mama, fusese răpusă în bătaie de ” tipul ei cel nou”.

În noaptea cu pricina, Nono aștepta, ca de obicei, să se stingă luminile în casă, să poată intra pe geam fără să aibă de-a face cu noul său tată. Urmărind pe la ferestre, vede cum bărbatul sparge creasta femeii cu o sticlă, și i se face frică când vede că mama sa nu mai mișcă. Bărbatul iese din casă, iar până se întoarce el, Nono cheamă salvarea. Apoi pleacă pe străzi, așteptând momentul în care mama lui se va întoarce acasă, să îi deschidă din nou geamul.

Între timp, îl cunoaște pe Corsaru, și îi povestește cât de mult vrea să ajungă la mare. Parcă, stând așa, împreună, pe malul râului, pot chiar să o simtă în fața lor.

Corsaru are o șapcă roșie de care e mândru. El e mare, și om al străzii, dar nu din cei răi și bețivi, cum ar fi gașca lui Ilse Roșcovana.

În timp ce se lasă seara iar ei își caută adăpost, trec pe lângă niște afișe care făceau reclamă la îngeri păzitorii pentru bogătași.

Nono cântărește că un înger păzitor e lucru valoros, și de aici începe o întreagă peripeție, al cărui punct culminant este întâlnirea celor doi cu Regina. Nono e gata să îi vândă Reginei îngerul păzitor ca să facă rost de bani să plece cu amicul lui Corsaru la mare, să își deschidă un chioșc de răcoritoare pe plajă, să trăiască bine. Și Regina acceptă.

Dar, cu toți banii din lume, Nono pare să fie lipsit de noroc în călătoria sa fără protecția îngerului său.

Richter reușește să conceapă o poveste emoționantă despre rezistența viselor și speranțelor împotriva unor circumstanțe dure și dezamăgitoare.

Deși cartea nu intră în profunzimea emoțiilor, nu denotă nici un aer superficial, este ca un cântec folcloric de leagăn, cu personaje vulnerabile și imperfecte. Iar povestea este câteodată a lor, câteodată doar este.

2 gânduri despre &8222;Să nu vinzi înger păzitor!&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s