Calea zen -Alan Watts

Allan Watts a fost un filozof ce a popularizat cultura orientală, adaptând-o limbajului și modului de înțelegere occidental.

A început să se antreneze în zen în New York, la 23 de ani. Studiile spre care s-a îndreptat au inclus buddhismul, taoismul și hinduismul.

Printre influențele care i-au construit modul de a gândi se numără Gautama Buddha, Confucius, Laozi, Ramakrishna, Jiddu Krishnamurti, Carl Jung și Joseph Campbell.

” Calea zen” , a fost una dintre primele cele mai bine vândute cărți prin care Buddhismul a fost popularizat.

Cum însăși a afirmat ulterior, Buddhismul poate fi privit ca forma de psihoterapie, și nu religie.

Cât despre zen, definiția dată de Bodhidharma este: „O transmisie specială în afară scripturilor;

Nici o dependență asupra cuvintelor și literelor;

A arăta direct către mintea omului;

A vedea în natura lucrurilor și a atinge starea de Buddha.”

Prin zen se poate atinge iluminarea, dar merge mai departe de atât, reprezintă expresia personală a acestei cunoașteri în viața de zi cu zi.

Zen se zice uneori a fi transmiterea orală a dharmei, ce se referă la învățăturile și sutrele buddhiste.

Când Bodhidharma a zis că zenul înseamnă „A arăta direct către mintea omului”, s-a referit că înțelegerea este câștigată prin experiență intimă, nu prin intelect.

CITATE

Nu există mintea pe de o parte și experiența pe de alta: există doar un proces de trăire în care nu este nimic de perceput ca obiect și nimeni, ca subiect, care să perceapă. Văzut astfel, procesul experienței încetează să se mai cuprindă pe sine. Un gând îl urmează pe altul fără întrerupere, adică fără nici o nevoie de a se despărți de sine însuși ca să devină propriul obiect.

Dacă obiectul ar fi un lucru și gândul alt lucru, atunci ar exista o dublă stare de gândire. Așa încât obiectul însuși este doar un gând. Poate atunci gândul să analizeze gândul? Nu, gândul nu poate să analizeze gândul. Așa cum tăișul unei săbii nu se poate tăia pe sine și vârful unui deget nu se poate atinge pe sine, tot așa un gând nu se poate concepe pe sine. -Shkshasmuccaya

Nebunii se aseamănă frecvent cu sfinții și modestia neadecvată a înteleptului îl face deseori să pară a fi o persoană obișnuită. Încă nu există o cale simplă de a evidenția diferența dintre ei, pentru a spune ce anume din ce face sau nu face un ins obișnuit îl deosebește de Bodhisattva și viceversa. Întregul mister al zenului stă în această problemă și vom reveni asupra ei la vremea potrivită. Ajunge să spunem că așa zisul „om obișnuit” este doar aparent natural, sau că adevărata naturalețe lui i se pare nenaturală. În practică, este aproape imposibil să te decizi, în mod intenționat, să nu mai cauți Nirvana și să duci o viață obișnuită, fiindcă imediat ce viața ta „obișnuită” este intenționată, ea încetează să mai fie naturală.

„Așa cum este” (tathata) nici nu devine, nici nu încetează să devină; așa îl văd eu pe Tathagata. „Așa cum este” nu stă în nici un punct sau loc; așa îl vă d eu pe Tathagata. „Așa cum este” nu este nici trecut, nici viitor, nici prezent; așa îl văd eu pe Tathagata. „Așa cum este nu provine nici din dual, nici din non-dual; așa îl văd eu pe Tathagata. „Așa cum este” nu este nici impur, nici pur; așa îl văd eu pe Tathagata. „Așa cum este” nici nu se naște, nici nu sfârșește; așa îl văd eu pe Tathagata.

Sesizarea faptului că fiecare formă individuală, exact așa cum este ea, este vidul și că, mai mult decât atât, unicitatea fiecărei forme provine din faptul că există în relație cu toate celelalte forme, este baza doctrinei Dharmadhatu.(…) Aceasta este Dharmadhatu, universul, tărâmul nenumăratelor dharma sau „lucruri-evenimente.

Comentatorii chinezi au încercat o clasificare în patru grupe a doctrinei Dharmadhatu, care a devenit foarte importantă pentru zen spre sfărșitul dinastiei Tango. Clasificarea lor a celor „Patru Tărâmuri Dharma” era următoarea:

1.Shi, „lucrurile-evenimente unice, individuale, din care e compus universul.

2. Li, „princpiul”, sau realitatea ultimă de la baza multiplicității lucrurilor.

3. Li shi wu ai, ” între principiu și lucru nu există piedici, ceea ce înseamnă că nu există nicio incompatibilitate între Nirvana și samsara, vid și formă. Atingerea uneia nu implică anihilarea celeilalte.

4. Shi shi wu ai, „între lucru și lucru nu există piedici”, ceea ce înseamnă că fiecare „lucru-eveniment” le implică pe toate celelalte și că cea mai înaltă capacitate de pătrundere a minții este, pur și simplu, perceperea lor „Așa cum sunt”, în mod natural. La acest nivel fiecare „lucru-eveniment” este văzut ca fiind autodeterminant, autorgenerator sau spontan, deoarece, ca să fie în mod foarte natural ceea ce este, ca să fie tatha,- „astfel”- înseamnă să fie liber și lipsit de piedici.

Căci mintea este mai presus de toate viziunile filozofice, este în afară de discriminare, nu este tangibilă, nici nu este vreodată născută. Eu zic că nu există nimic în afară de Minte. Nu este existență, nu este nici non-existență. (…)

Dinăuntrul Minții răsar nenumărate lucruri, limitate prin discriminare ( cum ar fi calsificarea) și prin caracteristică energetică; oamenii acceptă aceste lucruri ca pe lumea exterioară… ce apare în exterior nu există în realitate; chiar Mintea este aceea care este văzută în multiplicitate; corpul, averea și locuința- toate acestea, spun eu, nu sunt nimic altceva decât minte.

Cea mai mare parte a literaturii zen este alcătuită din anecdote, iar scopul lor este, întotdeauna, să precipită un anume gen de bruscă înțelegere în mintea celui ce își pune întrebări sau să testeze adăncinea înțelegerii sale. Din acest motiv, asemenea anecdote nu pot fi „explicate” fără să li se strice efectul.(…) Ar mai trebui, de asemenea să se înțeleagă că principalul caracter al acestor anecdote este doar arareori simbolic, și atunci când este, este într-un mod secundar, ca atunci când dialogul conține aluzii ce sunt evidente pentru ambele părți.(…) Să-ți ți care rezultă atât de frecvent în urma acestor schimburi de replici nu este în nici un caz doar înțelegerea răspunsului la o ghicitoare. Asta deoarece tot ce face sau spune maestrul zen este o exprimare directă și spontană a naturii sale de Buddha, a lui „Așa cum este”, și că ceea ce dă el nu este simbol , ci însăși esența.

Se spune că Zhao Zhu a avut iluminarea după următorul incident cu Nan Quan. Zhao Zhu a întrebat:

– Ce este Dao?

Maestrul i-a răspuns:

– Mintea ta obișnuită este Dao.

– Cum poate cineva să se întoarcă la armonie cu ea?

-Prin intenția de armonizare, faci azi imediat.

– Dar fără intenție, cum poți cunoaște Dao?

– Dao, a spus maestrul, nu aparține nici cunoașterii, nici necunoașterii. Cunoașterea este falsa înțelegere; necunoașterea, oarba ignoranță. Dacă înțelegi într-adevăr Dai, fără nici o urmă de îndoială, este ca cerul gol. De ce să atragi în el binele și răul?

3 gânduri despre &8222;Calea zen -Alan Watts&8221;

  1. Din toata aceasta expunere a „Zenului” am înteles ca mintea (ratiunea)…minte, însala, falsifica, deformeaza, anesteziaza, neantizeaza si anuleaza sentimentele simturilor primare, ale trairilor efective vii, parasind (abandonând) corpul material, fizic, devenind eter…sau poate ma însel … 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s