Uneori, mă trezesc reproșând literelor
-de ce nu vor să iasă din foc?
Nu înțeleg că le-am dăruit ce-am mai de preț?
Curajul de a rămâne în picioare, de a trăi,
de a iubi,
de a învăța să iubesc,
cu aripi libere, frenetic, dincolo de nori?
Dar Matangi are ritmurile ei;
ca orice femeie, trece printr-un ciclu,
doar că nu se regenerează carnal,
ci lunar, astrologic, energetic.
N-are nevoie de incantații,
are nevoie să o doresc de parcă n-aș putea , fără ea,
respira.
Ritmurile „Matangi”-ei, sunt la extremele abisale ale neantizarii constiintei fiintei umane… 🙂
ApreciazăApreciază
De aceea o văd ca pe Patroana artei cuvântului, Logosul rostit face lumină în abis. 🙂
ApreciazăApreciază