Lună: decembrie 2019

Malechiv’s cube

Viata nu și ascunde reala culoare
În apusuri de soare ce provoacă incantare
Sau în fapte pioase, doar în visele arse

În focul durerii, să-l simți, până la oase.

Trec prin timp fără să mă plictisesc, mereu plin
Mereu printre oameni, și locuri, tot așa vă mint
Că am suferit puțin, oricum n-ați înțelege
Mulți ați profita de slăbiciune, că așa e lumea, rece.
De-aia-i las pe toți sa plece, nimeni să mă lege
De nimeni, ține minte, să-ți fie literă de lege,
Nu fă religie din oameni, sunt plini de păcate
Și mai volatili ca fumul, poartă măști ornate
Cu atât mai mult cu cât se iubesc mai puțib;
Cine vrea să strălucească tare are inima în frig…

Pe strada

În autobuz, puștani infuleca shaorma, până-n 12 ani, vorbesc tare. Trec pe lângă o cladire:
-Asta-i casa! Striga unul grăsun, cu voce stridentă, și un zâmbet sa i se vada toata dantura.
-Casa lui gigi becali? răspunde cel în hanorac rosu, care rontaie seminte pe geam.
-Caminul in n care vor să ne mute pe noi.

-Omu e Iisus!

Incep sa se ia la pumni, în timp ce o puștoaică cu hijab alb îi privește, unduindu-si genele din ce in ce mai agitat.
Copiii se opresc la semafor, salutand si râzând la un grup de motociclisti.
Unul, apropiindu-se de geam spre fata cu batic, spune:

-Aia e rockeri d-aia nebuni!

Fata zambeste la aceasta remarca.