Alături de Sigmund Freud, Carl Gustav Jung a fost mai mult decât un revoluționar în psihologie. Ideile lor sunt redescoperite de neurostiinta din ziua de azi.

Ei au împărtășit ideea unui subconștient colectiv.

Spre deosebire de Freud, Jung nu punea problema în ” cârca” frustrării sexuale, ci a emoțiilor suprimate din inconștientul ancestral.

Pentru Jung, dimensiunea subconștientului colectiv era o lume în sine, a imaginilor primordiale, cu o conștiința proprie, inpletindu-se cu conștientul ce îl încifrăm în limbaj- „Povestea” ce neurosmștiințele o situează prin tehnici experimentale, la nivelul percepțiilor emisferei drepte.

1. Psihologie și alchimie

În timp ce teza mecanicistă a Universului încerca să umbrească importanța filosofiei, psihanalistul elvețian a regăsit, în viziunea sa asupra inconștientului ancestral din universul intern, semnificația simbolic-intrinsecă a alchimiei.

În alchimie, nunta mistică, coniunctio, are un rol important, arcanumarcanorum, punctul culminant al operei. Dar care este legătura între procedeele alchimice și personalitatea umană, între uniomystica și procesele psihice care se manifestă în psihoze și nevroze? C.G. Jung a intuit cum coniunctio este simbol semnificativ în alchimie, dar are un rol capital în „cunoașterea întunecimilor psihicului”. Combinarea a două corpuri chimice este un procedeu similar cu transferul care apare în terapia psihiatrică, transferul constituind „fundamentul intervenției terapeutice”, dar în același timp „transferul modifică însă configuratia psihică a medicului – la început chiar fără să observe acest lucru. El este afectat și nu poate, asemenea pacientului, să se delimiteze de ceea ce a fost acaparat. Prin aceasta se produce o confruntare a ambilor cu întunericul ce ascunde elementul demonic”, susține Jung.